Femeia și balaurul
121În cer s‑a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și se chinuia
să nască. 3În cer s‑a arătat un alt semn: iată, un
mare balaur roșu, cu
șapte capete și zece coarne, iar
pe capete – șapte diademe. 4Cu coada
trăgea a treia parte din
stelele cerului și
le arunca pe pământ.
Balaurul stătea înaintea
femeii care urma să nască, pentru ca
, atunci când va naște, să‑i mănânce copilul. 5Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El
va păstori toate neamurile cu un toiag de fier12:5 Ps. 2:9 (Septuaginta).. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Lui, 6iar femeia
a fugit în pustiu, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci
de zile.
7Iar în cer s‑a făcut război: Mihail
12:1
și îngerii lui s‑au luptat cu
balaurul. Balaurul cu îngerii lui s‑au luptat și ei, 8dar n‑au putut birui, și nu s‑a mai găsit loc pentru ei în cer. 9Astfel, balaurul cel mare, șarpele cel vechi
, numit Diavolul și Satana, cel care
înșală întreaga lume, a fost
aruncat pe pământ și împreună cu el au fost
aruncați și îngerii lui. 10Și am auzit în cer un glas tare, care zicea:
„Acum
au venit mântuirea, puterea
și împărăția Dumnezeului nostru
și stăpânirea Hristosului Său,
pentru că acuzatorul fraților noștri a fost aruncat jos,
el, care îi
2:5Zah. 3:1
acuza înaintea Dumnezeului nostru
zi și noapte.
11Ei
16:20
l‑au biruit prin sângele Mielului
și prin cuvântul mărturiei lor
și nu
și‑au iubit viața până la moarte.
12De aceea bucurați‑vă
, ceruri
și voi, care locuiți în ceruri!
Vai
de voi, pământ și mare!
Căci Diavolul s‑a coborât la voi
cuprins de o mânie mare,
fiindcă
știe că are puțină vreme.”
13Când s‑a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să o urmărească pe
femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14Și
femeii i‑au fost date cele două aripi ale vulturului celui mare, ca
să zboare cu ele în
pustiu, în locul pregătit pentru ea, unde este hrănită o
12:7
vreme, vremi și o jumătate de vreme12:14 Expresia provine din Dan. 7:25; 12:7, fiind de regulă înțeleasă ca trei ani și jumătate. Prin al doilea cuvânt („vremi”) se poate înțelege, așadar, „două vremi”., departe de fața șarpelui. 15Atunci, șarpele a
aruncat în urma femeii apă din gură ca un râu, ca s‑o ia râul. 16Dar pământul i‑a venit în ajutor femeii: pământul și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase balaurul din gură. 17Balaurul s‑a mâniat pe femeie și s‑a
dus să facă război cu rămășița seminței ei, cu cei care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia
lui Isus Hristos.
18Apoi a stat pe nisipul mării.12:18 În unele manuscrise, acest verset spune: „Apoi am stat pe nisipul mării.” Potrivit celor mai bune și mai vechi manuscrise, verbul din acest verset îl are ca subiect pe balaur.
Cele două fiare
131Și am văzut ridicându‑se din mare o
fiară cu
zece coarne și șapte capete; pe coarne avea zece diademe și pe capete avea nume de hulă. 2Fiara
pe care am văzut‑o semăna cu un leopard, avea labe
ca de urs și o gură
ca de leu. Balaurul i‑a
dat puterea lui, tronul
lui
și o stăpânire mare. 3Unul din capetele ei părea înjunghiat
de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată.
Și tot
pământul se mira după fiară. 4Și au început să se închine balaurului pentru că îi dăduse fiarei autoritatea lui. Și au început să i se închine fiarei, zicând: „Cine
este asemenea fiarei și cine se poate lupta cu ea?”
5Și i s‑a dat o gură
11:36
, care rostea vorbe mari și blasfemii. Și i s‑a dat autoritate să lucreze patruzeci
și două de luni. 6Ea și‑a deschis gura ca să rostească blasfemii împotriva lui Dumnezeu, să‑I hulească Numele, cortul
și pe cei ce locuiesc în cer. 7I s‑a dat să facă
război cu sfinții și
să‑i biruiască. Și i s‑a dat autoritate peste orice seminție, peste orice popor, peste orice limbă și peste orice neam. 8Și toți locuitorii pământului i
se vor închina, toți aceia al căror nume n‑a fost scris de la
întemeierea lumii în cartea vieții Mielului, care a fost înjunghiat.
9Cine
are urechi, să audă!
10Cine este sortit robiei
în robie va merge.
Cine este sortit sabiei
De sabie va cădea ucis.13:10 Ier. 15:2. Vezi și Ier. 43:11.
Aicieste răbdarea13:10 Gr. hypomonḗ, „statornicie”, „perseverență”, „dârzenie”. Vezi și cap. 14:12. și credincioșia sfinților.
11Apoi am văzut ridicându‑se
din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca de miel, dar vorbea ca un balaur. 12Ea lucra cu toată autoritatea primei fiare, în numele ei13:12 Lit. „înaintea ei”. Aici și în vers. 14., și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine primei fiare, a
cărei rană de moarte fusese vindecată. 13Săvârșea
semne mari, până acolo
că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor. 14Și‑i amăgea
pe locuitorii pământului prin
semnele pe care i se dăduse să le facă în numele fiarei. Ea le‑a zis locuitorilor pământului să‑i facă un chip fiarei care avea rana de sabie și
trăia.
15I s‑a dat putere să dea suflare chipului fiarei, pentru ca acesta să vorbească și
să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina chipului fiarei. 16Și a făcut ca toți – mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi – să
primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte 17și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acela, adică numele
fiarei, sau
numărul numelui ei.
18Aici
e înțelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul
fiarei, căci
este un număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.
Mielul și cei răscumpărați
141Apoi m‑am uitat și iată că Mielul
stătea pe muntele Sionului și împreună cu El erau o
sută patruzeci și patru de mii, care
aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. 2Și am auzit venind din cer un glas ca
un vuiet de ape mari, ca bubuitul unui tunet puternic; și glasul pe care l‑am auzit era ca al celor ce cântă
cu harfa
. 3Cântau o cântare
nouă înaintea tronului, a celor patru făpturi vii și a bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ.
4Aceștia nu s‑au întinat cu femei, căci
sunt feciori14:4 Gr. parthénoi, „virgini”., și‑L
urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost
răscumpărați dintre oameni, ca prim rod
pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5Și
în gura lor nu s‑a găsit minciună14:5 Țef. 3:13., căci sunt
fără vină.
Mesajul celor trei îngeri
6Și am văzut un alt înger, care zbura
cu o
Evanghelie veșnică în înaltul cerului ca s‑o vestească locuitorilor pământului, de orice
neam, din orice seminție, de orice limbă și din orice popor. 7El zicea cu glas tare:
„Temeți‑vă
de Dumnezeu și dați‑I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați‑vă
124:8
146:5,6Fap. 14:15
17:24
Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”
„A
căzut, a căzut Babilonul, cetatea
cea mare, care a dat de băut tuturor neamurilor din vinul desfrâului ei pătimaș!”
„Dacă se închină cineva
fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, 10va bea
și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat
neamestecat în
potirul mâniei Lui, și va fi chinuit
în foc
și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. 11Și fumul
chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n‑au odihnă cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei. 12Aici
este răbdarea sfinților, care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.”
de morții care
mor în Domnul de acum încolo!»”
„Da”, zice Duhul, „ei
se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Cele două recolte care vestesc sfârșitul
14Apoi m‑am uitat, și iată un nor alb; și pe nor stătea Cineva care semăna
cu un fiu al omului; pe cap avea
o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită. 15Și un alt înger a
ieșit din Templu și a strigat cu glas tare Celui ce stătea pe nor:
„Trimite‑ți secera
și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului
este copt!”
din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea secera ascuțită:
„Trimite‑ți
secera cea ascuțită și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei s‑au copt!”
cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20Și teascul
a fost călcat în picioare în afara
cetății; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor
pe o întindere de o mie șase sute de stadii.
