Mielul și cei răscumpărați
141Apoi m‑am uitat și iată că Mielul
stătea pe muntele Sionului și împreună cu El erau o
sută patruzeci și patru de mii, care
aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. 2Și am auzit venind din cer un glas ca
un vuiet de ape mari, ca bubuitul unui tunet puternic; și glasul pe care l‑am auzit era ca al celor ce cântă
cu harfa
. 3Cântau o cântare
nouă înaintea tronului, a celor patru făpturi vii și a bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ.
4Aceștia nu s‑au întinat cu femei, căci
sunt feciori14:4 Gr. parthénoi, „virgini”., și‑L
urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost
răscumpărați dintre oameni, ca prim rod
pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5Și
în gura lor nu s‑a găsit minciună14:5 Țef. 3:13., căci sunt
fără vină.
Mesajul celor trei îngeri
6Și am văzut un alt înger, care zbura
cu o
Evanghelie veșnică în înaltul cerului ca s‑o vestească locuitorilor pământului, de orice
neam, din orice seminție, de orice limbă și din orice popor. 7El zicea cu glas tare:
„Temeți‑vă
de Dumnezeu și dați‑I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați‑vă
124:8
146:5,6Fap. 14:15
17:24
Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”
„A
căzut, a căzut Babilonul, cetatea
cea mare, care a dat de băut tuturor neamurilor din vinul desfrâului ei pătimaș!”
„Dacă se închină cineva
fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, 10va bea
și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat
neamestecat în
potirul mâniei Lui, și va fi chinuit
în foc
și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. 11Și fumul
chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n‑au odihnă cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei. 12Aici
este răbdarea sfinților, care
păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.”
de morții care
mor în Domnul de acum încolo!»”
„Da”, zice Duhul, „ei
se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Cele două recolte care vestesc sfârșitul
14Apoi m‑am uitat, și iată un nor alb; și pe nor stătea Cineva care semăna
cu un fiu al omului; pe cap avea
o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită. 15Și un alt înger a
ieșit din Templu și a strigat cu glas tare Celui ce stătea pe nor:
„Trimite‑ți secera
și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului
este copt!”
din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea secera ascuțită:
„Trimite‑ți
secera cea ascuțită și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei s‑au copt!”
cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20Și teascul
a fost călcat în picioare în afara
cetății; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor
pe o întindere de o mie șase sute de stadii.