Cupele mâniei lui Dumnezeu
161Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care le spunea celor
șapte îngeri: „Duceți‑vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei
lui Dumnezeu!”
2Primul s‑a dus și a vărsat cupa lui pe
pământ. Și o rană rea și dureroasă a apărut
pe oamenii care
aveau semnul fiarei și care
se închinau chipului ei.
3Al doilea a vărsat cupa lui în
mare. Și marea s‑a
făcut sânge ca de mort. Și
orice făptură vie care era în mare a murit.
4Al treilea a vărsat cupa lui în
râuri și în izvoarele apelor. Și ele s‑au
făcut sânge. 5Și l‑am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Drept
ești Tu, care
ești și care erai, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6Fiindcă ei au
vărsat sângele sfinților
și al profeților,
tot sânge
le‑ai dat și Tu să bea.
Așa și merită!”
7Și am auzit altarul zicând:„Da, Doamne
Dumnezeule atotputernic,
adevărate
și drepte sunt judecățile Tale!”
8Al patrulea a vărsat cupa lui peste
soare. Și
soarelui i s‑a dat să‑i dogorească pe oameni cu focul lui. 9Și oamenii au fost dogoriți cu arșiță mare și au
hulit Numele lui Dumnezeu, care are stăpânire peste aceste urgii, și
nu s‑au pocăit ca să‑I
dea slavă.
10Al cincilea a vărsat cupa lui peste
tronul fiarei. Și
împărăția fiarei a fost cuprinsă de întuneric. Oamenii își
mușcau limbile de durere. 11Și L‑au
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
lor rele și
nu s‑au pocăit de faptele lor.
12Al șaselea a vărsat cupa lui peste
râul cel mare, Eufrat. Și
51:36
apa lui a secat, ca
să fie pregătită calea împăraților de la răsăritul soarelui. 13Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura profetului mincinos
trei duhuri necurate
, ca niște broaște. 14Acestea sunt
duhuri de demoni, care fac
semne nemaipomenite și care se duc la împărații din întreaga lume ca să‑i strângă pentru războiul
din ziua cea mare a Dumnezeului celui atotputernic. 15„Iată
, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele ca
să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” 16Duhurile cele rele
i‑au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.
17Al șaptelea a vărsat cupa lui în văzduh. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas tare, care zicea: „S‑a sfârșit!” 18Și au urmat
fulgere, glasuri, tunete și s‑a
făcut un așa de mare cutremur, că
de când este omul pe pământ n‑a fost un cutremur așa de mare. 19Cetatea
cea mare s‑a împărțit în trei și cetățile neamurilor s‑au prăbușit. Și Babilonul cel mare a
fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‑i
dea potirul de vin al mâniei Lui aprinse16:19 Lit. „mâniei furiei Lui”.. 20Toate
insulele au fugit și munții n‑au mai fost de găsit. 21Grindină
mare cât un talant a căzut din cer peste oameni. Și oamenii L‑au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei
grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.