Biruitorii fiarei. Cei șapte îngeri
151Apoi am
văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte
îngeri care aveau șapte urgii, cele din urmă, căci
cu ele s‑a isprăvit mânia lui Dumnezeu.
2Și am văzut un fel de
mare de sticlă amestecată
cu foc și
pe biruitorii fiarei, ai chipului ei și ai numărului numelui ei stând pe marea de sticlă cu
harfele lui Dumnezeu în mână. 3Ei cântau cântarea
lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Și ziceau:
Mari și minunate sunt lucrările Tale15:3 Ps. 111:2; 139:14.,
Doamne Dumnezeule atotputernic15:3 Am. 3:13; 4:13 (Septuaginta).!
Drepte
și adevărate sunt căile Tale15:3 Dt. 32:4. Ps. 145:17.,
Împăratul neamurilor!15:3 Ier. 10:7.
4Cine
nu se va teme, Doamne15:4 Ier. 10:7.,
și cine nu va slăvi Numele Tău15:4 Ps. 86:9.?
Căci numai Tu ești Sfânt
și toate
neamurile vor veni15:4 Is. 2:2. Ier. 16:19.
și se vor închina înaintea Ta,
pentru că judecățile Tale au fost arătate!
5După aceea, am văzut deschizându‑se în cer Templul
cortului mărturiei. 6Și
din Templu au ieșit cei șapte îngeri care țineau cele șapte urgii. Erau îmbrăcați
în in curat, strălucitor, și erau încinși la piept cu brâie de aur. 7Și
una din cele patru făpturi vii le‑a dat celor șapte îngeri șapte cupe de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care este
viu în vecii vecilor. 8Și Templul
s‑a umplut de fum din pricina
slavei lui Dumnezeu și a puterii Lui. Și nimeni nu putea să intre în Templu până nu aveau să se sfârșească cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.
Cupele mâniei lui Dumnezeu
161Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care le spunea celor
șapte îngeri: „Duceți‑vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei
lui Dumnezeu!”
2Primul s‑a dus și a vărsat cupa lui pe
pământ. Și o rană rea și dureroasă a apărut
pe oamenii care
aveau semnul fiarei și care
se închinau chipului ei.
3Al doilea a vărsat cupa lui în
mare. Și marea s‑a
făcut sânge ca de mort. Și
orice făptură vie care era în mare a murit.
4Al treilea a vărsat cupa lui în
râuri și în izvoarele apelor. Și ele s‑au
făcut sânge. 5Și l‑am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Drept
ești Tu, care
ești și care erai, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6Fiindcă ei au
vărsat sângele sfinților
și al profeților,
tot sânge
le‑ai dat și Tu să bea.
Așa și merită!”
7Și am auzit altarul zicând:„Da, Doamne
Dumnezeule atotputernic,
adevărate
și drepte sunt judecățile Tale!”
8Al patrulea a vărsat cupa lui peste
soare. Și
soarelui i s‑a dat să‑i dogorească pe oameni cu focul lui. 9Și oamenii au fost dogoriți cu arșiță mare și au
hulit Numele lui Dumnezeu, care are stăpânire peste aceste urgii, și
nu s‑au pocăit ca să‑I
dea slavă.
10Al cincilea a vărsat cupa lui peste
tronul fiarei. Și
împărăția fiarei a fost cuprinsă de întuneric. Oamenii își
mușcau limbile de durere. 11Și L‑au
hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor
lor rele și
nu s‑au pocăit de faptele lor.
12Al șaselea a vărsat cupa lui peste
râul cel mare, Eufrat. Și
51:36
apa lui a secat, ca
să fie pregătită calea împăraților de la răsăritul soarelui. 13Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura profetului mincinos
trei duhuri necurate
, ca niște broaște. 14Acestea sunt
duhuri de demoni, care fac
semne nemaipomenite și care se duc la împărații din întreaga lume ca să‑i strângă pentru războiul
din ziua cea mare a Dumnezeului celui atotputernic. 15„Iată
, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele ca
să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” 16Duhurile cele rele
i‑au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.
17Al șaptelea a vărsat cupa lui în văzduh. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas tare, care zicea: „S‑a sfârșit!” 18Și au urmat
fulgere, glasuri, tunete și s‑a
făcut un așa de mare cutremur, că
de când este omul pe pământ n‑a fost un cutremur așa de mare. 19Cetatea
cea mare s‑a împărțit în trei și cetățile neamurilor s‑au prăbușit. Și Babilonul cel mare a
fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‑i
dea potirul de vin al mâniei Lui aprinse16:19 Lit. „mâniei furiei Lui”.. 20Toate
insulele au fugit și munții n‑au mai fost de găsit. 21Grindină
mare cât un talant a căzut din cer peste oameni. Și oamenii L‑au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei
grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.
Desfrânata cea mare
171Apoi unul
din cei șapte îngeri care țineau cele șapte cupe a venit și a vorbit cu mine, zicând: „Vino! Îți
voi arăta judecata desfrânatei
celei mari, care
stă pe ape multe. 2Cu
ea s‑au desfrânat împărații pământului, iar locuitorii pământului s‑au
îmbătat de vinul desfrânării ei!” 3Și m‑a dus în Duhul într‑un
pustiu.
Și am văzut o femeie stând pe
o fiară de culoare stacojie, plină cu nume
de hulă și având șapte capete și zece coarne. 4Femeia era
îmbrăcată în purpură și stacojiu și era împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare. Ținea
în mână un potir de aur plin
de spurcăciuni și de necurățiile desfrâului ei. 5Pe frunte purta scris un nume, o taină
: „Babilonul cel
mare, mama
desfrânatelor și a spurcăciunilor pământului”. 6Și am văzut‑o pe
femeie îmbătată de
sângele sfinților și de sângele martirilor
lui Isus. Când am văzut‑o, m‑am mirat minune mare. 7Și îngerul mi‑a zis: „De ce te miri? Îți voi spune eu taina femeii și a fiarei care o poartă în spinare și care are cele șapte capete și cele zece coarne.
8Fiara pe care ai văzut‑o era și nu mai este. Ea se va
ridica din Adânc și se
va duce la pierzare. Și locuitorii pământului ale
căror nume n‑au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieții se
vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este și va veni. 9Aici
este mintea care are înțelepciune: cele
șapte capete sunt șapte munți pe care stă femeia. 10Sunt și șapte împărați: cinci au căzut, unul este, celălalt n‑a venit încă, dar, când va veni, trebuie să rămână puțină vreme. 11Cât despre fiara care era și nu mai este, ea este al optulea: este dintre cei șapte și merge la pierzare. 12Cele
zece coarne pe care le‑ai văzut sunt zece împărați care n‑au primit încă împărăția, ci vor primi stăpânire, ca împărați, timp de un ceas împreună cu fiara. 13Toți au același gând și îi dau fiarei puterea și stăpânirea lor. 14Ei
se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că
El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și
cu El vor fi cei chemați, aleși și credincioși.”
15Apoi mi‑a zis: „Apele
pe care le‑ai văzut, pe care stă desfrânata, sunt
popoare, mulțimi, neamuri și limbi. 16Cele zece coarne pe care le‑ai văzut și fiara, tocmai aceștia,17:16 Trecerea de la neutru la masculin, prezentă și în textul grec al Apocalipsei, are rolul de a‑l anunța pe cititor că cele zece coarne din viziunea lui Ioan reprezintă zece conducători politici. o vor
urî pe desfrânată, o vor pustii și o vor lăsa goală
. Carnea i‑o vor mânca, și pe ea o
vor arde în foc. 17Căci
Dumnezeu le‑a pus în inimă să‑I aducă la îndeplinire planul: să fie într‑un singur gând și să‑i dea fiarei împărăția până
se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18Și femeia pe care ai văzut‑o este
cetatea cea mare, care
domnește peste împărații pământului.”