Desfrânata cea mare
171Apoi unul
din cei șapte îngeri care țineau cele șapte cupe a venit și a vorbit cu mine, zicând: „Vino! Îți
voi arăta judecata desfrânatei
celei mari, care
stă pe ape multe. 2Cu
ea s‑au desfrânat împărații pământului, iar locuitorii pământului s‑au
îmbătat de vinul desfrânării ei!” 3Și m‑a dus în Duhul într‑un
pustiu.
Și am văzut o femeie stând pe
o fiară de culoare stacojie, plină cu nume
de hulă și având șapte capete și zece coarne. 4Femeia era
îmbrăcată în purpură și stacojiu și era împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare. Ținea
în mână un potir de aur plin
de spurcăciuni și de necurățiile desfrâului ei. 5Pe frunte purta scris un nume, o taină
: „Babilonul cel
mare, mama
desfrânatelor și a spurcăciunilor pământului”. 6Și am văzut‑o pe
femeie îmbătată de
sângele sfinților și de sângele martirilor
lui Isus. Când am văzut‑o, m‑am mirat minune mare. 7Și îngerul mi‑a zis: „De ce te miri? Îți voi spune eu taina femeii și a fiarei care o poartă în spinare și care are cele șapte capete și cele zece coarne.
8Fiara pe care ai văzut‑o era și nu mai este. Ea se va
ridica din Adânc și se
va duce la pierzare. Și locuitorii pământului ale
căror nume n‑au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieții se
vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este și va veni. 9Aici
este mintea care are înțelepciune: cele
șapte capete sunt șapte munți pe care stă femeia. 10Sunt și șapte împărați: cinci au căzut, unul este, celălalt n‑a venit încă, dar, când va veni, trebuie să rămână puțină vreme. 11Cât despre fiara care era și nu mai este, ea este al optulea: este dintre cei șapte și merge la pierzare. 12Cele
zece coarne pe care le‑ai văzut sunt zece împărați care n‑au primit încă împărăția, ci vor primi stăpânire, ca împărați, timp de un ceas împreună cu fiara. 13Toți au același gând și îi dau fiarei puterea și stăpânirea lor. 14Ei
se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că
El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și
cu El vor fi cei chemați, aleși și credincioși.”
15Apoi mi‑a zis: „Apele
pe care le‑ai văzut, pe care stă desfrânata, sunt
popoare, mulțimi, neamuri și limbi. 16Cele zece coarne pe care le‑ai văzut și fiara, tocmai aceștia,17:16 Trecerea de la neutru la masculin, prezentă și în textul grec al Apocalipsei, are rolul de a‑l anunța pe cititor că cele zece coarne din viziunea lui Ioan reprezintă zece conducători politici. o vor
urî pe desfrânată, o vor pustii și o vor lăsa goală
. Carnea i‑o vor mânca, și pe ea o
vor arde în foc. 17Căci
Dumnezeu le‑a pus în inimă să‑I aducă la îndeplinire planul: să fie într‑un singur gând și să‑i dea fiarei împărăția până
se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18Și femeia pe care ai văzut‑o este
cetatea cea mare, care
domnește peste împărații pământului.”
Căderea Babilonului
181După
aceea, am văzut coborându‑se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și
pământul s‑a luminat de slava lui. 2El a strigat cu glas tare și a zis:
„A
căzut, a căzut Babilonul cel mare!
A
21:8
34:14Ier. 50:39
51:37
ajuns locuință a demonilor,
închisoare a oricărui duh necurat,
închisoare
34:11Mc. 5:2,3
a oricărei păsări necurate,
închisoare a oricărei fiare necurate și respingătoare,
3pentru că din vinul mâniei desfrâului ei
au băut toate neamurile
și împărații pământului s‑au desfrânat cu ea
și negustorii
pământului prin risipa desfătării ei s‑au îmbogățit.”
„Ieșiți
52:11Ier. 50:8
51:6,452Cor. 6:17
din mijlocul ei, poporul Meu,
ca să nu fiți părtași la păcatele ei
și să nu fiți loviți cu urgiile ei!
5Căci
până la cer s‑au îngrămădit păcatele ei
și Dumnezeu
Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei.
6Răsplătiți‑i
cum v‑a răsplătit și ea!
Dați‑i de două ori pentru faptele ei!
În potirul amestecat
de ea turnați îndoit
!
7Pe cât
s‑a slăvit și s‑a desfătat,
pe atât dați‑i chin și tânguire!
Fiindcă zice în inima ei:
«Sunt împărăteasă
,
nu sunt văduvă,
nu voi cunoaște nicidecum tânguirea.»
8De aceea, într‑o
singură zi vor veni urgiile ei:
molima, tânguirea și foametea.
Și va fi mistuită de
foc,
pentru că
Domnul Dumnezeu, care a judecat‑o, este tare.
9Vor
plânge și vor boci după ea împărații
pământului, care s‑au desfrânat și s‑au desfătat cu ea, când
vor vedea fumul arderii ei. 10Vor sta departe, de teama chinului ei, și vor zice:
«Vai!
vai! cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare!
Într‑un
ceas ți‑a venit judecata!»
11Negustorii
pământului plâng și jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12marfă
de aur, argint, pietre scumpe, mărgăritare, in subțire, purpură, mătase și țesături stacojii, felurite soiuri de lemn parfumat, felurite vase de fildeș, de lemn scump, de aramă, de fier și de marmură, 13scorțișoară, mirodenii, ierburi aromate, mir, tămâie, vin, ulei, floarea făinii, grâu, vite, oi, cai, căruțe, trupuri și suflete
de oameni.
14Și roadele râvnite de sufletul tău
s‑au dus de la tine.
Toate lucrurile alese, strălucite,
au pierit de la tine
și nicidecum nu le vei mai găsi.
15Cei ce fac negoț
cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de teama chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16și vor zice:
«Vai! vai! Cetatea cea mare,
care
era îmbrăcată în in subțire,
în purpură și stacojiu,
care era împodobită cu aur,
pietre scumpe și mărgăritare!
17Într‑un
ceas s‑au prăpădit atâtea bogății!»
Și
toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia în vreun loc, corăbieri și toți cei ce lucrează pe mare stăteau departe 18și
, când au văzut fumul arderii ei, au început să strige: «Cine
mai este asemenea cetății celei mari?» 19Și își aruncau
țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau:
«Vai! vai! Cetatea cea mare!
Toți cei ce aveau corăbii pe mare s‑au îmbogățit
în urma belșugului ei,
dar într‑un ceas
a fost pustiită!»
20Bucură‑te de ea, cerule
49:13Ier. 51:48
,
și voi, sfinților, apostolilor și profeților,
pentru că
Dumnezeu a judecat‑o și v‑a făcut dreptate!”
21Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră uriașă de moară, a aruncat‑o în mare și a zis:
„Cu
așa repeziciune va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
și nu
va mai fi găsit!
22Sunetul
16:9
25:10Ez. 26:13
celor ce cântă din harfă,
sunetul muzicanților,
al celor ce cântă din fluiere și trâmbițe,
nu se va mai auzi în tine.
Niciun meșter în vreun meșteșug oarecare
nu se va mai găsi la tine,
și uruitul morii
nu se va mai auzi în tine.
23Lumina
lămpii
nu va mai lumina în tine
și glasul mirelui
16:9
25:10
33:11
și al miresei
nu se va mai auzi în tine,
pentru că negustorii
tăi erau mai‑marii pământului,
pentru că
prin vrăjitoria ta
au fost amăgite toate neamurile.”
24Și pentru că
în ea a fost găsit sângele profeților și al sfinților
și al tuturor celor ce au fost înjunghiați
pe pământ.
191După aceea, am auzit
ca un glas puternic, al unei mari mulțimi, în cer, care zicea:
„Aleluia!
Mântuirea
, slava și puterea
sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru,
2pentru că adevărate
și drepte sunt judecățile Lui:
El a judecat‑o pe desfrânata cea mare,
care strica pământul cu desfrâul ei,
și a răzbunat
sângele robilor Săi
din mâna ei!”
3Și au zis a doua oară:„Aleluia!
Fumul
ei se înalță în vecii vecilor!”
douăzeci și patru de bătrâni și cele patru făpturi vii s‑au aruncat la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, care stătea pe tron. Și au zis:
„Amin
! Aleluia!”
Nunta Mielului
5Și dinspre tron a ieșit un glas, care zicea:
„Lăudați‑L
135:1
pe Dumnezeul nostru,
toți robii Lui,
cei ce vă temeți de El,
mici și
mari!”
am auzit ca un glas al unei mulțimi mari, ca vuietul multor ape, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea:
„Aleluia!
Domnul
, Dumnezeul nostru cel atotputernic,
a început să împărățească.
7Să ne bucurăm, să ne veselim
și să‑I dăm slavă!
Căci a
venit nunta Mielului
și mireasa Lui s‑a pregătit:
8i s‑a dat
să se îmbrace
cu in subțire, strălucitor și curat.”
(Inulsubțire sunt faptele drepte ale sfinților.)
9Apoi mi‑a zis: „Scrie: «Ferice
de cei chemați la ospățul nunții Mielului!»” Apoi mi‑a zis: „Acestea
sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu!” 10Și m‑am
aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi‑a zis: „Nicidecum
! Eu sunt un slujitor împreună cu tine și cu frații tăi, care
păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu să I te închini!” (Căci mărturia lui Isus este duhul profeției.)
Revenirea Împăratului
11Apoi
am văzut cerul deschis și iată că s‑a arătat un
cal alb. Cel ce stătea pe el este numit credincios
și adevărat; El judecă
și Se luptă cu dreptate. 12Ochii
Lui erau ca para focului; pe cap
purta multe diademe, având
scris un nume pe care nu‑l știe nimeni, ci numai El. 13Era
îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Și numele Lui este „Cuvântul
lui Dumnezeu”.
14Oștirile
din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate
cu in subțire, alb și curat. 15Din gura
Lui ieșea o sabie ascuțită, pentru a lovi cu ea neamurile, pe care
le va păstori cu un toiag de fier19:15 Ps. 2:9 (Septuaginta).. Și
va călca în picioare teascul vinului mâniei aprinse a Dumnezeului celui atotputernic. 16Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul
împăraților și Domnul domnilor”.
17Apoi am văzut un înger care stătea în soare. El a strigat cu glas puternic și a zis tuturor păsărilor care zburau în înaltul cerului: „Veniți
, adunați‑vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca
să mâncați carnea împăraților, carnea căpeteniilor, carnea celor puternici, carnea cailor și a călăreților și carnea oamenilor de tot felul: liberi și robi, mici și mari!” 19Și
am văzut fiara și pe împărații pământului și oștirile lor adunate ca să facă război cu Cel ce era călare pe cal și cu oastea Lui. 20Și
fiara a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins profetul mincinos, care făcuse în numele ei semnele cu care îi amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și
se închinaseră chipului ei. Aceștia
doi au fost aruncați de vii în iazul de foc, care
arde cu pucioasă. 21Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui ce era călare pe cal. Și toate păsările s‑au săturat din carnea
lor.