Căderea Babilonului
181După
aceea, am văzut coborându‑se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și
pământul s‑a luminat de slava lui. 2El a strigat cu glas tare și a zis:
„A
căzut, a căzut Babilonul cel mare!
A
21:8
34:14Ier. 50:39
51:37
ajuns locuință a demonilor,
închisoare a oricărui duh necurat,
închisoare
34:11Mc. 5:2,3
a oricărei păsări necurate,
închisoare a oricărei fiare necurate și respingătoare,
3pentru că din vinul mâniei desfrâului ei
au băut toate neamurile
și împărații pământului s‑au desfrânat cu ea
și negustorii
pământului prin risipa desfătării ei s‑au îmbogățit.”
„Ieșiți
52:11Ier. 50:8
51:6,452Cor. 6:17
din mijlocul ei, poporul Meu,
ca să nu fiți părtași la păcatele ei
și să nu fiți loviți cu urgiile ei!
5Căci
până la cer s‑au îngrămădit păcatele ei
și Dumnezeu
Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei.
6Răsplătiți‑i
cum v‑a răsplătit și ea!
Dați‑i de două ori pentru faptele ei!
În potirul amestecat
de ea turnați îndoit
!
7Pe cât
s‑a slăvit și s‑a desfătat,
pe atât dați‑i chin și tânguire!
Fiindcă zice în inima ei:
«Sunt împărăteasă
,
nu sunt văduvă,
nu voi cunoaște nicidecum tânguirea.»
8De aceea, într‑o
singură zi vor veni urgiile ei:
molima, tânguirea și foametea.
Și va fi mistuită de
foc,
pentru că
Domnul Dumnezeu, care a judecat‑o, este tare.
9Vor
plânge și vor boci după ea împărații
pământului, care s‑au desfrânat și s‑au desfătat cu ea, când
vor vedea fumul arderii ei. 10Vor sta departe, de teama chinului ei, și vor zice:
«Vai!
vai! cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare!
Într‑un
ceas ți‑a venit judecata!»
11Negustorii
pământului plâng și jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12marfă
de aur, argint, pietre scumpe, mărgăritare, in subțire, purpură, mătase și țesături stacojii, felurite soiuri de lemn parfumat, felurite vase de fildeș, de lemn scump, de aramă, de fier și de marmură, 13scorțișoară, mirodenii, ierburi aromate, mir, tămâie, vin, ulei, floarea făinii, grâu, vite, oi, cai, căruțe, trupuri și suflete
de oameni.
14Și roadele râvnite de sufletul tău
s‑au dus de la tine.
Toate lucrurile alese, strălucite,
au pierit de la tine
și nicidecum nu le vei mai găsi.
15Cei ce fac negoț
cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de teama chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16și vor zice:
«Vai! vai! Cetatea cea mare,
care
era îmbrăcată în in subțire,
în purpură și stacojiu,
care era împodobită cu aur,
pietre scumpe și mărgăritare!
17Într‑un
ceas s‑au prăpădit atâtea bogății!»
Și
toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia în vreun loc, corăbieri și toți cei ce lucrează pe mare stăteau departe 18și
, când au văzut fumul arderii ei, au început să strige: «Cine
mai este asemenea cetății celei mari?» 19Și își aruncau
țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau:
«Vai! vai! Cetatea cea mare!
Toți cei ce aveau corăbii pe mare s‑au îmbogățit
în urma belșugului ei,
dar într‑un ceas
a fost pustiită!»
20Bucură‑te de ea, cerule
49:13Ier. 51:48
,
și voi, sfinților, apostolilor și profeților,
pentru că
Dumnezeu a judecat‑o și v‑a făcut dreptate!”
21Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră uriașă de moară, a aruncat‑o în mare și a zis:
„Cu
așa repeziciune va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
și nu
va mai fi găsit!
22Sunetul
16:9
25:10Ez. 26:13
celor ce cântă din harfă,
sunetul muzicanților,
al celor ce cântă din fluiere și trâmbițe,
nu se va mai auzi în tine.
Niciun meșter în vreun meșteșug oarecare
nu se va mai găsi la tine,
și uruitul morii
nu se va mai auzi în tine.
23Lumina
lămpii
nu va mai lumina în tine
și glasul mirelui
16:9
25:10
33:11
și al miresei
nu se va mai auzi în tine,
pentru că negustorii
tăi erau mai‑marii pământului,
pentru că
prin vrăjitoria ta
au fost amăgite toate neamurile.”
24Și pentru că
în ea a fost găsit sângele profeților și al sfinților
și al tuturor celor ce au fost înjunghiați
pe pământ.
191După aceea, am auzit
ca un glas puternic, al unei mari mulțimi, în cer, care zicea:
„Aleluia!
Mântuirea
, slava și puterea
sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru,
2pentru că adevărate
și drepte sunt judecățile Lui:
El a judecat‑o pe desfrânata cea mare,
care strica pământul cu desfrâul ei,
și a răzbunat
sângele robilor Săi
din mâna ei!”
3Și au zis a doua oară:„Aleluia!
Fumul
ei se înalță în vecii vecilor!”
douăzeci și patru de bătrâni și cele patru făpturi vii s‑au aruncat la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, care stătea pe tron. Și au zis:
„Amin
! Aleluia!”
Nunta Mielului
5Și dinspre tron a ieșit un glas, care zicea:
„Lăudați‑L
135:1
pe Dumnezeul nostru,
toți robii Lui,
cei ce vă temeți de El,
mici și
mari!”
am auzit ca un glas al unei mulțimi mari, ca vuietul multor ape, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea:
„Aleluia!
Domnul
, Dumnezeul nostru cel atotputernic,
a început să împărățească.
7Să ne bucurăm, să ne veselim
și să‑I dăm slavă!
Căci a
venit nunta Mielului
și mireasa Lui s‑a pregătit:
8i s‑a dat
să se îmbrace
cu in subțire, strălucitor și curat.”
(Inulsubțire sunt faptele drepte ale sfinților.)
9Apoi mi‑a zis: „Scrie: «Ferice
de cei chemați la ospățul nunții Mielului!»” Apoi mi‑a zis: „Acestea
sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu!” 10Și m‑am
aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi‑a zis: „Nicidecum
! Eu sunt un slujitor împreună cu tine și cu frații tăi, care
păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu să I te închini!” (Căci mărturia lui Isus este duhul profeției.)
Revenirea Împăratului
11Apoi
am văzut cerul deschis și iată că s‑a arătat un
cal alb. Cel ce stătea pe el este numit credincios
și adevărat; El judecă
și Se luptă cu dreptate. 12Ochii
Lui erau ca para focului; pe cap
purta multe diademe, având
scris un nume pe care nu‑l știe nimeni, ci numai El. 13Era
îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Și numele Lui este „Cuvântul
lui Dumnezeu”.
14Oștirile
din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate
cu in subțire, alb și curat. 15Din gura
Lui ieșea o sabie ascuțită, pentru a lovi cu ea neamurile, pe care
le va păstori cu un toiag de fier19:15 Ps. 2:9 (Septuaginta).. Și
va călca în picioare teascul vinului mâniei aprinse a Dumnezeului celui atotputernic. 16Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul
împăraților și Domnul domnilor”.
17Apoi am văzut un înger care stătea în soare. El a strigat cu glas puternic și a zis tuturor păsărilor care zburau în înaltul cerului: „Veniți
, adunați‑vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca
să mâncați carnea împăraților, carnea căpeteniilor, carnea celor puternici, carnea cailor și a călăreților și carnea oamenilor de tot felul: liberi și robi, mici și mari!” 19Și
am văzut fiara și pe împărații pământului și oștirile lor adunate ca să facă război cu Cel ce era călare pe cal și cu oastea Lui. 20Și
fiara a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins profetul mincinos, care făcuse în numele ei semnele cu care îi amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și
se închinaseră chipului ei. Aceștia
doi au fost aruncați de vii în iazul de foc, care
arde cu pucioasă. 21Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui ce era călare pe cal. Și toate păsările s‑au săturat din carnea
lor.
Mileniul și judecata finală
201Apoi am văzut un înger care se cobora din cer și care
avea în mână cheia Adâncului și un lanț mare. 2El a înșfăcat balaurul
, șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana, și l‑a legat pentru o mie de ani. 3L‑a aruncat în Adânc, l‑a închis acolo și a pecetluit
intrarea deasupra lui, ca
să nu mai înșele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțină vreme.
4Și am văzut niște tronuri
; și celor ce s‑au așezat pe ele li s‑a dat judecata
. Și am văzut sufletele
celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce
nu se închinaseră fiarei și chipului ei
și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au
împărățit cu Hristos o mie de ani. 5Ceilalți morți n‑au înviat până nu s‑au sfârșit cei o mie de ani.
Aceasta este prima înviere. 6Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de prima înviere! Asupra lor a doua moarte
n‑are nicio putere; și ei vor fi preoți
ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.
7Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat din temnița lui 8și va ieși ca să înșele neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului, pe Gog
39:1
și pe Magog, ca să‑i
adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. 9Și
ei s‑au suit pe fața pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea preaiubită. Dar din cer s‑a coborât foc și i‑a mistuit.20:9 2Rg. 1:10,12. 10Și Diavolul, care‑i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde
erau fiara și profetul mincinos. Și vor fi chinuiți
zi și noapte în vecii vecilor.
11Apoi am văzut un tron mare și alb și pe Cel ce stătea pe el. Pământul și cerul au
fugit dinaintea Lui și
nu și‑au mai găsit locul. 12Și i‑am văzut pe morți, mari
și mici, stând în picioare înaintea tronului. Niște
cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă
carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați potrivit celor scrise în cărțile acelea, după
faptele lor. 13Marea i‑a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea
și Locuința Morților i‑au dat înapoi pe morții care erau în ele; și au fost judecați: fiecare după faptele lui. 14Apoi Moartea
și Locuința Morților au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta
este moartea a doua – iazul de foc. 15Oricine n‑a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat
în iazul de foc.