Închinarea cerească
41După aceste lucruri, m‑am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Primul glas
, ca de trâmbiță, pe care‑l auzisem vorbind cu mine, mi‑a zis: „Suie‑te
aici și‑ți
voi arăta ce trebuie să se întâmple după aceste lucruri!”
2Îndată am
fost luat în Duhul. Și iată că în cer era așezat un tron
10:1Dan. 7:9
, și pe tron stătea Cineva. 3Cel ce stătea pe el avea înfățișarea pietrei de iaspis4:3 Gr. íaspis nu denumește jaspul actual (opac și fără strălucire), ci o piatră prețioasă transparentă și scânteietoare (vezi cap. 21:11). Enciclopedistul latin Pliniu cel Bătrân descrie paisprezece varietăți ale iaspisului, cele mai multe transparente (Istoria naturală, cap. 37.37). și de sardiu, iar tronul era înconjurat de un curcubeu
care avea înfățișarea pietrei de smarald. 4Împrejurul
tronului erau douăzeci și patru de tronuri, și pe tronuri – douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați
în haine albe, având pe capetele lor cununi de aur. 5Din tron ieșeau fulgere
, glasuri și tunete. Înaintea tronului ardeau
șapte făclii de foc, care sunt cele
șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6Înaintea tronului era ca o mare
de sticlă, asemenea cristalului. În
mijlocul tronului și împrejurul tronului erau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7Prima
10:14
făptură vie semăna cu un leu, a doua făptură – cu un vițel, a treia făptură avea chip ca de om, iar a patra făptură era asemenea unui vultur în zbor. 8Fiecare dintre aceste patru făpturi vii avea câte șase
aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte, fără odihnă, zic:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul
Dumnezeu, Cel
Atotputernic4:8 Is. 6:3.,
care era, care este, care vine!”
9Când făpturile vii Îi dau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce stă pe tron și care
este viu în vecii vecilor, 10cei
douăzeci și patru de bătrâni se aruncă înaintea Celui ce stă pe tron și se închină Celui ce este viu în vecii vecilor, își pun cununile jos înaintea tronului și zic:
11„Vrednic
ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești slava, cinstea și puterea,
căci
Tu ai creat toate lucrurile
și prin voia Ta sunt în ființă și au fost create!”
Mielul care deschide cartea
51Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui așezat pe tron o
carte5:1 Prin gr. biblíon, folosit de 23 de ori în Apocalipsa, trebuie înțeles „sul”. Codexul, format din coli îndoite, a căror margine stângă era legată pentru a permite răsfoirea, a început să fie utilizat pe scară largă în secolul al II‑lea d.Hr. scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită
cu șapte peceți. 2Și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să‑i rupă pecețile?” 3Și nimeni, nici din cer
, nici de pe pământ, nici de sub pământ, nu putea să deschidă cartea și să se uite în ea. 4Și am plâns mult pentru că nimeni n‑a fost găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. 5Și unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul
din seminția lui Iuda, Rădăcina
lui David, a biruit ca să deschidă cartea și
cele șapte peceți ale ei.”
6Și în mijlocul tronului și al celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, am văzut stând în picioare un
Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte
4:10
ochi, care sunt cele
șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. 7El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui așezat
pe tron.
8Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei
douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare câte o harfă
și cupe de aur pline cu tămâie, care
sunt rugăciunile sfinților. 9Ei cântau
o cântare nouă și ziceau:
„Vrednic
ești să iei cartea și să‑i rupi pecețile,
căci ai fost înjunghiat
și ai
răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău,
oameni din
orice seminție, de orice limbă,
din orice popor și de orice neam!
10Ai
făcut din ei o împărăție și preoți
pentru Dumnezeul nostru;
ei vor împărăți pe pământ.”
11M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri în jurul
tronului, al făpturilor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii
de ori zece mii și mii de mii. 12Ei ziceau cu glas tare:
„Vrednic
este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească
puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria,
cinstea, slava și binecuvântarea!”
13Și pe toatefăpturile din cer, de pe pământ, de sub pământ și de pe mare – pe toate câte se află în aceste locuri – le‑am auzit zicând:
„Ale Celui ce
stă pe tron și ale Mielului
să fie binecuvântarea
, cinstea, slava și stăpânirea
în vecii vecilor!”
14Șicele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat [Celui ce
este viu în vecii vecilor].
Cele șapte peceți
61M‑am uitat când a rupt Mielul prima din cele șapte peceți
și am auzit‑o pe prima
din cele patru făpturi vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!”6:1 Aici și în vers. 3, 5 și 7, unele manuscrise adaugă lecțiunea „și vezi”, dând impresia că poruncile rostite de cele patru făpturi îl vizează pe Ioan. Manuscrisele cele mai timpurii ale cărții Apocalipsa nu conțin acest adaos. Îndemnurile rostite de cele patru făpturi se adresează celor patru cai de culori diferite. 2M‑am uitat și iată că s‑a arătat un
cal alb. Cel ce
stătea pe el avea un arc; i
s‑a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască.
3Când a rupt Mielul a doua pecete, am
auzit‑o pe a doua făptură vie zicând: „Vino!” 4Și
a ieșit un alt cal, roșu aprins. Celui ce stătea pe el i s‑a dat să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i s‑a dat o sabie mare.
5Când a rupt Mielul pecetea a treia, am
auzit‑o pe a treia făptură vie zicând: „Vino!” M‑am uitat și iată că s‑a arătat un
cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă. 6Și, din mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit ca un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar6:6 Gr. dēnárion, monedă romană ce reprezenta, de obicei, remunerația unui muncitor pentru o zi de lucru. și trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul
și vinul!”
7Când a rupt Mielul pecetea a patra, am
auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino!” 8M‑am uitat
și iată că s‑a arătat un cal galben‑verzui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea și în urma lui venea Locuința Morților. Li s‑a dat autoritate peste a patra parte a pământului, ca să
ucidă cu sabie, cu foamete, cu molimă și
cu fiarele pământului.
9Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar
sufletele
celor ce fuseseră înjunghiați din pricina
Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii
pe care o făcuseră. 10Ei strigau cu glas tare și ziceau: „Până
când, Stăpâne
sfânt și adevărat, zăbovești să
judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” 11Fiecăruia dintre ei i s‑a dat o haină
albă și li s‑a spus să
se mai odihnească puțină vreme, până vor ajunge la deplinătate6:11 Fie sub aspect moral, fie sub aspect numeric. tovarășii lor de slujbă și frații lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.
12M‑am uitat când a rupt Mielul pecetea a șasea și s‑a făcut
un mare cutremur. Soarele
3:15Mt. 24:29Fap. 2:20
s‑a făcut negru ca un sac de păr, luna s‑a făcut toată ca sângele 13și
stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele târzii din pom când este scuturat de un vânt puternic. 14Cerul
s‑a strâns ca o carte pe care o faci sul. Și toți
munții și toate insulele s‑au mutat din locurile lor. 15Împărații pământului, mai‑marii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii liberi s‑au
ascuns în peșteri și în stâncile munților. 16Și
ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne6:16 Os. 10:8. de Fața Celui ce stă pe tron și de mânia Mielului! 17Căci
a venit ziua cea mare a mâniei Lor și
cine poate sta în picioare?”
