81Când a rupt
Mielul pecetea a șaptea, s‑a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. 2Și
i‑am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; și
li s‑au dat șapte trâmbițe.
3Apoi a venit un alt înger, care s‑a oprit în fața altarului cu o cădelniță de aur. I s‑a dat tămâie multă, ca s‑o aducă, împreună cu rugăciunile
tuturor sfinților, pe altarul
de aur, care este înaintea tronului. 4Fumul
de tămâie s‑a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților. 5Apoi, îngerul a luat cădelnița, a umplut‑o cu foc de pe altar și l‑a aruncat pe pământ. Și s‑au
stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur
.
6Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s‑au pregătit să sune din ele.
7Primul înger a sunat din trâmbiță. Și
au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe
pământ: și a treia parte din pământ a fost ars și a treia parte din
copaci au fost arși și toată iarba verde a fost arsă.
8Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și
ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; și
a treia parte din mare s‑a
făcut sânge 9și
a treia parte din făpturile vii care erau în mare au murit și a treia parte din corăbii au fost distruse.
10Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și
a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o torță; a
căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. 11Steaua
se chema Pelin; și
23:15
a treia parte din ape s‑au prefăcut în pelin. Și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.
12Al
patrulea înger a sunat din trâmbiță. Și a treia parte din soare, a treia parte din lună și a treia parte din stele au fost lovite, ca să se întunece a treia parte din ele, ziua să‑și piardă a treia parte din lumina ei și noaptea, de asemenea.
13M‑am uitat și am
auzit un vultur care zbura în înaltul cerului8:13 Lit. „în mijlocul cerului”. și zicea cu glas tare: „Vai
, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiță ale celor trei îngeri care urmează să sune!”
91Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și
am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s‑a dat cheia fântânii
Adâncului 2și a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s‑a
ridicat fum ca fumul unui cuptor mare, încât soarele și văzduhul s‑au întunecat de fumul fântânii. 3Din fum au ieșit niște lăcuste
pe pământ și li s‑a dat putere ca
puterea scorpionilor de pe pământ. 4Li s‑a zis să
nu vatăme iarba
pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n‑aveau pe frunte pecetea
lui Dumnezeu. 5Li s‑a dat putere nu să‑i omoare, ci
să‑i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul pricinuit de scorpion, când înțeapă un om. 6În acele zile, oamenii vor căuta
moartea și cu niciun chip n‑o vor găsi; își vor dori să moară, și moartea va fugi de ei.
7Lăcustele semănau
cu niște cai pregătiți de luptă. Pe
cap aveau un fel de cununi ca de aur, iar fețele
lor păreau fețe de oameni. 8Aveau părul ca părul de femeie și dinții
lor erau ca ai leilor. 9Aveau platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care‑l făceau aripile lor era ca
vuietul carelor trase de mulți cai care se avântă în luptă. 10Aveau
cozi ca de scorpion, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea lor de a‑i vătăma pe oameni cinci luni. 11Peste ele aveau ca împărat
pe îngerul
Adâncului, care pe evreiește se cheamă Abadon9:11 Gr. Abaddōn, transliterare în greacă a unui cuvânt ebraic care înseamnă „nimicire”. În VT, ebr. ˀaḇaddon este folosit uneori ca sinonim pentru Șeol (vezi Iov 26:6. Pr. 15:11)., iar pe grecește, Apolion9:11 Gr. Apollýōn „nimicitor” sau „care nimicește”..
12Primul
vai a trecut. Iată că mai vin încă două vaiuri după el.
13Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu am auzit un glas 14zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă‑i pe cei patru îngeri care sunt legați la
râul cel mare, Eufrat!” 15Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16Oștirea
lor era în număr de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreți
; le‑am
auzit numărul. 17Și iată cum mi s‑au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, hiacintul și pucioasa. Capetele
cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșea foc, fum și pucioasă. 18A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, fumul și pucioasa care ieșeau din gurile lor. 19Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile
lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau.
20Ceilalți oameni, care n‑au fost uciși de aceste urgii, nu
s‑au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor
și idolilor
135:15Dan. 5:23
de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21Și nu s‑au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile
lor, nici de desfrâul lor, nici de hoțiile lor.
101Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într‑un nor. Deasupra capului lui era curcubeul
, fața
lui era ca soarele și picioarele
lui erau ca niște stâlpi de foc. 2În mână ținea o cărticică deschisă. El și‑a pus piciorul
drept pe mare și pe cel stâng pe pământ 3și a strigat cu glas tare, cum rage un leu. Când a strigat el, au răsunat glasurile celor șapte
tunete. 4Și când au răsunat glasurile celor șapte tunete, eram gata să mă apuc să scriu; atunci am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește
12:4,9
ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!”
5Iar îngerul pe care‑l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și‑a
ridicat mâna dreaptă spre cer 6și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care
a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă
, 7ci că, în
zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, după vestea bună pe care le‑a dat‑o El robilor Săi profeți.
8Și glasul
pe care‑l auzisem din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9M‑am dus la înger și i‑am cerut să‑mi dea cărticica. „Ia‑o
3:1‑3
”, mi‑a zis el, „și mănânc‑o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‑o: în gura
mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat‑o, mi s‑a umplut pântecele de amărăciune
. 11Apoi mi s‑a zis: „Trebuie să profețești din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați.”