Urarea
11Pavel, rob al lui Hristos Isus, chemat
să fie apostol, pus deoparte
pentru Evanghelia lui Dumnezeu, 2pe care o făgăduise mai înainte prin
profeții Săi în Sfintele Scripturi 3și care Îl înfățișează pe Fiul Său, născut
din sămânța lui David, în ce privește trupul, 4iar în ce privește duhul
sfințeniei, rânduit Fiul lui Dumnezeu cu putere, prin învierea din morți, anume pe Isus Hristos, Domnul nostru. 5Prin El am
primit har și apostolie, astfel încât, pentru
Numele Lui, să ducem ascultarea
de credință la toate neamurile, 6între care sunteți și voi, cei chemați ai lui Isus Hristos. 7Vouă tuturor care sunteți în Roma, preaiubiți ai lui Dumnezeu, chemați
să fiți sfinți: har
și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
Dorința lui Pavel de a vizita Roma
8Mai întâi, Îi mulțumesc
Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci despre credința
voastră s‑a dus vestea în toată lumea. 9Martor îmi este Dumnezeu
, căruia Îi slujesc
în duhul meu, prin vestirea Evangheliei Fiului Său, că neîncetat vă pomenesc 10și cer totdeauna în rugăciunile mele
să reușesc în sfârșit, prin voia lui Dumnezeu, să ajung la voi. 11Căci doresc să vă văd ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră 12sau, mai degrabă, ca să fim și noi îmbărbătați în mijlocul vostru, fiecare prin credința
celuilalt, a voastră și a mea. 13Nu vreau să nu știți, fraților, că de
multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să am vreun rod și printre voi, precum în rândul celorlalte neamuri, dar
am fost împiedicat până acum. 14Eu le sunt dator și grecilor1:14 Termenul „greci” este folosit nu în sens restrictiv (=locuitorii Greciei), ci în sens larg, pentru a‑i denumi pe acei locuitori ai imperiului care vorbeau grecește și care asimilaseră cultura și moravurile elenistice., și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neînvățați, 15de unde și dorința mea vie ca și vouă, celor din Roma, să vă vestesc Evanghelia.
Îndreptățirea se capătă prin credință
16Mie
nu mi‑e rușine de Evanghelia [lui Hristos], fiindcă
ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a
iudeului, apoi a grecului; 17căci în
ea se descoperă dreptatea1:17 Gr. dikaiosýnē, „dreptate”, nu denumește aici justiția retributivă a lui Dumnezeu, ci dreptatea restaurativă ca trăsătură a caracterului Său. Este acea virtute morală în baza căreia Dumnezeu își împlinește promisiunea de a pune toate lucrurile într‑o rânduială dreaptă, odată cu instaurarea deplină a Împărăției Sale. Potrivit apostolului Pavel, noțiunea de dreptate divină se împletește strâns cu ideea că Dumnezeu dovedește credincioșie în împlinirea legământului făcut cu Avraam. lui Dumnezeu, prin credință spre credință1:17 Gr. pístis, „credință”, poate fi tradus și prin „încredere” sau „credincioșie”. Lit. „din credință spre credință”, formulă tipic paulină care exprimă fie ideea de progres al credinței (vezi 2Cor. 3:18 „din slavă în slavă”), fie ideea că omul are parte de dreptatea mântuitoare a lui Dumnezeu eminamente prin credință., după cum este scris: Cel drept
prin credință va trăi.1:17 Hab. 2:4.
Starea de păcat a omenirii
18Mânia
lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei impietăți și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor, 19pentru că
ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei înșiși, fiindu‑le descoperit de Dumnezeu
. 20Într‑adevăr, însușirile Sale nevăzute
17:27
– puterea Sa veșnică și dumnezeirea Sa – se văd lămurit de la crearea lumii, fiind înțelese prin cele create, astfel încât nu se pot dezvinovăți, 21fiindcă, deși L‑au cunoscut pe Dumnezeu, nu L‑au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I‑au mulțumit, ci au ajuns să aibă gânduri deșarte
, și inima lor nepricepută s‑a întunecat. 22Au
pretins că sunt înțelepți, dar au ajuns nebuni 23și au preschimbat slava Dumnezeului
nepieritor într‑un chip care seamănă cu omul pieritor, cu păsări, animale și târâtoare. 24De aceea
, Dumnezeu i‑a dat pradă poftelor inimilor lor, în necurăție, astfel încât
își necinstesc
trupurile între ei. 25Au preschimbat adevărul
lui Dumnezeu în minciună și s‑au închinat și au slujit creaturii în
13:25Am. 2:4
locul Creatorului, care este binecuvântat în veci! Amin!
26Din pricina aceasta, Dumnezeu i‑a dat pradă unor patimi
josnice; căci femeile lor au preschimbat menirea lor firească într‑una împotriva firii; 27tot astfel, și bărbații au părăsit menirea firească a femeii, s‑au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit bărbați cu bărbați faptele rușinii și au primit în ei înșiși răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28Și, fiindcă n‑au găsit de cuviință să‑L aibă pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i‑a dat pradă unei gândiri stricate, ca să facă lucruri neîngăduite
. 29Sunt plini de orice fel de nedreptate, ticăloșie, lăcomie, răutate; plini de invidie, ucidere, ceartă, înșelăciune, porniri răutăcioase; sunt bârfitori, 30defăimători, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, 31fără pricepere, fără de cuvânt, fără dragoste firească, [neînduplecați,] fără milă. 32Deși cunosc
dreapta hotărâre a lui Dumnezeu, anume că cei ce săvârșesc asemenea fapte sunt
vrednici de moarte, nu numai că le fac, ci sunt și de acord
cu cei ce le fac.
Judecata dreaptă a lui Dumnezeu
21Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți
, căci
, prin faptul că judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, fiindcă tu, care judeci, faci aceleași lucruri. 2Știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce fac astfel de lucruri și care faci la fel, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau disprețuiești tu bogățiile
bunătății, îngăduinței
și îndelungii
Sale răbdări? Nu vezi
tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5Dar cu împietrirea ta și cu inima ta nepocăită îți
aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6care
îi va da fiecăruia după faptele lui2:6 Pr. 24:12. Ps. 62:12.: 7pe de o parte, viață veșnică celor ce, prin stăruința în fapte bune, caută slava, cinstea și nemurirea2:7 Lit. „nestricăciunea” sau „neputreziciunea”.; 8pe de altă parte, mânie și urgie celor ce, din duh de ceartă, se împotrivesc
adevărului și se lasă înduplecați de nelegiuire. 9Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi
peste iudeu, apoi peste grec. 10Slavă
, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11Căci
Dumnezeu nu caută la fața omului.
12Toți cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, și toți cei ce au păcătuit având Legea vor fi judecați după Lege. 13Pentru că nu
cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți 14(când neamurile, care nu au Legea, împlinesc din fire cerințele Legii, ele, măcar că nu au Legea, își sunt singure lege 15și dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, în vreme ce conștiința lor dă și ea mărturie, iar gândurile lor se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele), 16în
ziua când va judeca Dumnezeu lucrurile ascunse ale oamenilor, după Evanghelia
17:312Tim. 4:1,81Pt. 4:5
mea, prin
Hristos Isus.
Iudeii nu se pot dezvinovăți
17Tu
însă, care te numești iudeu, te
bizui pe Lege, te lauzi
48:2In. 8:41
cu Dumnezeu, 18cunoști
voia Lui și știi să faci deosebire între lucruri
, pentru că ești învățat de Lege, 19ba încă te crezi
23:16,17,19,24In. 9:34,40,41
călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, 20povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai
întruchiparea cunoașterii și a adevărului, 21tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? 22Tu
, care zici: „Să nu săvârșești adulter”, săvârșești adulter?
Tu, care ai oroare de idoli, le jefuiești templele? 23Tu
, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin călcarea Legii? 24Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri2:24 Is. 52:5., după cum este
scris.
Adevărata circumcizie
25Circumcizia
, negreșit, este de folos dacă împlinești Legea; dar dacă tu calci Legea, circumcizia ta ajunge necircumcizie. 26Și dacă
cel necircumcis păzește cerințele Legii, lipsa circumciziei nu i se va socoti oare ca circumcizie? 27Astfel, cel necircumcis din naștere, care împlinește Legea, te
va osândi pe tine, care – cu toată litera Legii și cu circumcizie – ajungi să calci Legea. 28Nu
cel care se arată astfel pe dinafară este iudeu, nici circumcizia nu este cea exterioară, în carne. 29Ci iudeu este cineva în lăuntrul
său, și circumcizia
este cea a inimii, prin Duhul
, nu în literă; lauda
lui vine nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.