Israeliții și neamurile în planul lui Dumnezeu
91Spun
adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt 2că
am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. 3Căci mi‑aș fi dorit
să fiu eu însumi anatema9:3 Gr. anáthema denumește în greaca biblică „ceea ce este dat nimicirii”, „ceea ce este pus sub blestem” sau „blestemat”., despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4Ei sunt israeliți, au
înfierea, slava, legămintele
, darea Legii, slujirea preoțească
, făgăduințele, 5se trag din patriarhi
și tot din
ei a ieșit, după trup, Hristosul, care
este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6Dar nu
este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu
toți cei din Israel sunt Israel. 7Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris: În Isaac
sămânța ta va avea un nume.9:7 Gen. 21:12. 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii
făgăduinței sunt socotiți sămânță. 9Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.9:9 Gen. 18:10,14.
10Și nu doar atât; și cu Rebeca
a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. 11Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea9:11 Lit. „hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu prin alegere”. lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin
Cel ce cheamă – 12Rebecăi i s‑a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic9:12 Gen. 25:23., 13după cum este scris: Pe Iacov
l‑am iubit, iar pe Esau l‑am urât.9:13 Mal. 1:2,3.
14Deci ce vom spune? Nu cumva
34:10Ps. 92:15
este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15Căci El i‑a zis lui Moise: Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur.9:15 Ex. 33:19. 16Așadar, nu ține de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17Fiindcă Scriptura
îi spune lui Faraon: Tocmai de aceea te‑am ridicat: ca să‑Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.9:17 Ex. 9:16. 18Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai aduce învinuire? Căci
23:13Dan. 4:35
voinței Lui cine poate să‑i stea împotrivă?” 20Dar, mai degrabă, o, omule, cine ești tu, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare îi va zice vasul de lut
64:8
olarului: „De ce m‑ai făcut așa?”9:20 Is. 29:16. 21Nu are olarul
stăpânire asupra lutului ca din același bulgăre9:21 Lit. „frământătură”. să facă un
vas de cinste și unul de ocară? 22Și dacă Dumnezeu, vrând să‑Și arate mânia și să‑Și descopere puterea, a răbdat îndelung niște vase
ale mâniei, hărăzite
pieirii, 23ca să‑Și descopere bogăția
slavei față de niște vase ale îndurării, pe care le‑a pregătit
mai dinainte pentru slavă? 24Aceste vase suntem noi, pe care ne‑a chemat nu
numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25după cum spune în Osea:
Voi
chema popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu
și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.9:25 Os. 2:23.
26Și în loc să li se zică:
„Voi nu sunteți poporul Meu”,
se vor chema fii ai Dumnezeului celui viu.9:26 Os. 1:10.
27Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel:Chiar
dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,
numai rămășița va fi mântuită.9:27 Is. 10:22. Os. 2:1 (Septuaginta). Apostolul Pavel combină cele două texte într‑o singură mărturie profetică.
28Căci Domnul va împlini pe deplin și repede,
pe pământ, cuvântul Lui.9:28 Is. 28:22.
29Și cum zisese Isaia mai înainte:Dacă
nu ne‑ar fi lăsat Domnul Savaot9:29 Savaot (gr. Sabaṓth), adaptare a termenului ebr. Țevaot „oștiri”. Titlul Adonai Țevaot „Domnul Oștirilor” se folosește de 285 de ori în VT ebraic, îndeosebi în cărțile profetice (Isaia, Ieremia, Zaharia, Maleahi). În NT, titlul Kýrios Sabaṓth „Domnul Savaot” se întâlnește doar aici și în Iac. 5:4. o sămânță,
am fi ajuns ca
Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.9:29 Is. 1:9.
30Deci ce vom zice? Neamurile
, care nu urmăreau să fie îndreptățite, au fost îndreptățite: au căpătat o dreptate care
vine prin credință. 31Israel însă, care urmărea
o lege a dreptății, n‑a
ajuns la Lege. 32De ce? Pentru că n‑a căutat‑o prin credință, ci prin fapte. S‑a
lovit de piatra de poticnire, 33după cum este scris:
Iată, pun în Sion o piatră
de poticnire
și o stâncă de cădere,
și cel care crede în El
nu va fi dat de rușine
.9:33 Is. 28:16; 8:14.
101Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este să fie mântuiți. 2Mărturisesc despre ei că
au râvnă pentru Dumnezeu, dar lipsită de pricepere, 3căci, fiindcă n‑au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu
și au căutat să‑și statornicească propria lor dreptate,
nu s‑au supus îndreptățirii de la Dumnezeu. 4Hristos
este ținta Legii, în vederea îndreptățirii fiecăruia care crede. 5Într‑adevăr, Moise descrie astfel dreptatea
pe care o dă Legea: Omul care face acestea va trăi prin ele.10:5 Lev. 18:5. 6Pe când dreptatea care vine din credință vorbește astfel: Să nu spui în inima ta10:6 Dt. 9:4.: „Cine se va sui în cer?”10:6 Dt. 30:12. (adică să‑L coboare pe Hristos) 7sau: Cine se va coborî în adânc? (adică să‑L scoale pe Hristos din morți). 8Dar ce spune ea? Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.10:8 Dt. 30:14. Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l propovăduim noi. 9Dacă‑L
mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat din morți, vei fi mântuit; 10căci cu inima se crede în vederea îndreptățirii, iar cu gura se mărturisește în vederea mântuirii. 11După cum zice Scriptura: Oricine
crede în El nu va fi făcut de rușine.10:11 Is. 28:16. 12Într‑adevăr, nu
este nicio deosebire între iudeu și grec, căci pentru toți este același
Domn, care Își revarsă bogățiile
2:4,7
peste toți cei ce‑L cheamă. 13Fiindcă
oricine va chema Numele
Domnului va fi mântuit10:13 Ioel 2:32..
14Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n‑au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n‑au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: Ce
frumoase sunt picioarele [celor ce vestesc pacea, ale] celor ce aduc vești bune!10:15 Is. 52:7. 16Dar nu
toți au ascultat de Evanghelie. Așa cum zice Isaia: Doamne
, cine a crezut propovăduirea noastră?10:16 Is. 53:1. 17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18Dar eu întreb: „N‑au auzit ei?” Dimpotrivă,
pe tot pământul a răsunat glasul lor
și până la marginile lumii, cuvintele lor10:18 Ps. 19:4..
19Dar întreb iarăși: „Oare n‑a cunoscut Israel lucrul acesta?” Mai întâi spune Moise:Vă voi întărâta la gelozie prin cei care nu sunt un neam,
printr‑un neam fără pricepere vă voi stârni mânia.10:19 Dt. 32:21.
20Iar Isaia îndrăznește și spune:Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau;
M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.10:20 Is. 65:1.
21Pe când către Israel zice:Toată ziua Mi‑am întins mâinile
spre un popor neascultător și care întoarce vorba.10:21 Is. 65:2.
111Întreb atunci: Nu cumva Și‑a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și
eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2Dumnezeu nu Și‑a lepădat poporul11:2 1Sam. 12:22., pe care l‑a
cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: 3Doamne, pe profeții Tăi i‑au omorât, altarele Tale le‑au dărâmat; am rămas numai eu și caută să‑mi ia viața11:3 1Rg. 19:10,14.? 4Dar ce‑i răspunde Dumnezeu? Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și‑au plecat genunchiul înaintea lui Baal.11:4 1Rg. 19:18. 5Tot așa
, și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. 6Și dacă
este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n‑ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n‑ar mai fi faptă.] 7Ce urmează deci? Că Israel
n‑a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, 8după cum este scris:
Dumnezeu le‑a dat un duh de amorțire11:8 Is. 29:10.,
ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n‑audă
,
până în ziua de astăzi.11:8 Dt. 29:4.
9Și David zice:Facă‑se masa lor cursă și laț,
prilej de cădere și de plată dreaptă.
10Să li se întunece ochii ca să nu vadă
și spinarea să li se încovoaie mereu.11:10 Ps. 69:22,23.
11Întreb deci: S‑au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin
abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel; 12și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii11:12 Lit. „plinătatea lor”. Gr. plḗrōma: „deplinătate”, „măsură deplină”, „număr deplin”, „belșug”. lor! 13V‑o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt
eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14doar‑doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și‑i voi
9:221Tim. 4:16Iac. 5:20
mântui pe unii din ei. 15Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? 16Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17Dar dacă unele
ramuri au fost rupte, iar tu
, deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18nu
te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” 20Bine spus: din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare! Nu
te îngâmfa, ci teme‑te
! 21Căci dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. 22Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă
vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și
tu! 23Dar și aceia, dacă
nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să‑i altoiască din nou. 24Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr‑un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într‑un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.
25Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți
, nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită
până
la plinătatea întoarcerii neamurilor. 26Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris:
Izbăvitorul va veni
din Sion
și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27Acesta va fi legământul
10:16
dintre mine și ei11:27 Is. 59:20,21.,
când voi înlătura păcatele lor.11:27 Is. 27:9.
28În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți9:5
10:15
de dragul părinților lor. 29Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă
. 30După cum voi, odinioară
, n‑ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, 31tot astfel, acum, ei n‑au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu
i‑a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.
33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!
Cât
de nepătrunse sunt judecățile Sale
și cât de neînțelese
sunt căile Sale!
34Căci
cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine
a fost sfătuitorul Său?11:34 Is. 40:13.
35Cine
I‑a dat ceva întâi,
ca să primească înapoi de la El?11:35 Aluzie la secvența ebr. Mi hiqdimani waˀașallem, „Cine mi‑a dat mai întâi, încât să‑i plătesc înapoi?” din Iov 41:11 (41:3 TM).
36Din El
, prin El și pentru El
sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin!