Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
10

101Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este să fie mântuiți. 2Mărturisesc despre ei că

10:2
Cap. 9:31.
au râvnă pentru Dumnezeu, dar lipsită de pricepere, 3căci, fiindcă n-au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu
10:3
Cap. 1:17;
și au căutat să-și statornicească propria lor dreptate,
10:3
Flp. 3:9
nu s-au supus îndreptățirii de la Dumnezeu. 4Hristos
10:4
Mt. 5:17Gal. 3:24
este ținta Legii, în vederea îndreptățirii fiecăruia care crede. 5Într-adevăr, Moise descrie astfel dreptatea
10:5
Neem. 9:29Ez. 20:11,13,21Gal. 3:12
pe care o dă Legea: Omul care face acestea va trăi prin ele.10:5 Lev. 18:5. 6Pe când dreptatea care vine din credință vorbește astfel: Să nu spui în inima ta10:6 Dt. 9:4.: „Cine se va sui în cer?”10:6 Dt. 30:12. (adică să-L coboare pe Hristos) 7sau: Cine se va coborî în adânc? (adică să-L scoale pe Hristos din morți). 8Dar ce spune ea? Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.10:8 Dt. 30:14. Acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9Dacă-L
10:9
Mt. 10:32Lc. 12:8Fap. 8:37
mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit; 10căci cu inima se crede în vederea îndreptățirii, iar cu gura se mărturisește în vederea mântuirii. 11După cum zice Scriptura: Oricine
10:11
Cap. 9:33.
crede în El nu va fi făcut de rușine.10:11 Is. 28:16. 12Într-adevăr, nu
10:12
Cap. 3:22.
este nicio deosebire între iudeu și grec, căci pentru toți este același
10:12
Cap. 3:29.
Domn, care Își revarsă bogățiile
10:12
Ef. 1:7
2:4,7
peste toți cei ce-L cheamă. 13Fiindcă
10:13
Fap. 2:21
oricine va chema Numele
10:13
Fap. 9:14
Domnului va fi mântuit10:13 Ioel 2:32..

14Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: Ce

10:15
Naum 1:15
frumoase sunt picioarele [celor ce vestesc pacea, ale] celor ce aduc vești bune!10:15 Is. 52:7. 16Dar nu
10:16
Cap. 3:3.
toți au ascultat de Evanghelie. Așa cum zice Isaia: Doamne
10:16
In. 12:38
, cine a crezut propovăduirea noastră?10:16 Is. 53:1. 17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Dimpotrivă,

pe tot pământul a răsunat glasul lor

și până la marginile lumii, cuvintele lor10:18 Ps. 19:4..

19Dar întreb iarăși: „Oare n-a cunoscut Israel lucrul acesta?” Mai întâi spune Moise:

Vă voi întărâta la gelozie prin cei care nu sunt un neam,

printr-un neam fără pricepere vă voi stârni mânia.10:19 Dt. 32:21.

20Iar Isaia îndrăznește și spune:

Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau;

M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.10:20 Is. 65:1.

21Pe când către Israel zice:

Toată ziua Mi-am întins mâinile

spre un popor neascultător și care întoarce vorba.10:21 Is. 65:2.

11

111Întreb atunci: Nu cumva Și-a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și

11:1
Ier. 31:372Cor. 11:22Flp. 3:5
eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2Dumnezeu nu Și-a lepădat poporul11:2 1Sam. 12:22., pe care l-a
11:2
Cap. 8:29.
cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: 3Doamne, pe profeții Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas numai eu și caută să-mi ia viața11:3 1Rg. 19:10,14.? 4Dar ce-i răspunde Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.11:4 1Rg. 19:18. 5Tot așa
11:5
Cap. 9:27.
, și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. 6Și dacă
11:6
Cap. 4:4,5.
este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.] 7Ce urmează deci? Că Israel
11:7
Cap. 9:31;
n-a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, 8după cum este scris:

Dumnezeu le-a dat un duh de amorțire11:8 Is. 29:10.,

ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n-audă

11:8
Is. 6:9Ier. 5:21Ez. 12:2Mt. 13:14In. 12:40Fap. 28:26,27
,

până în ziua de astăzi.11:8 Dt. 29:4.

9Și David zice:

Facă-se masa lor cursă și laț,

prilej de cădere și de plată dreaptă.

10Să li se întunece ochii ca să nu vadă

și spinarea să li se încovoaie mereu.11:10 Ps. 69:22,23.

11Întreb deci: S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin

11:11
Cap. 10:19.
abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel; 12și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii11:12 Lit. „plinătatea lor”. Gr. plḗrōma: „deplinătate”, „măsură deplină”, „număr deplin”, „belșug”. lor! 13V-o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt
11:13
Cap. 15:16.
eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14doar-doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și-i voi
11:14
1Cor. 7:16
9:221Tim. 4:16Iac. 5:20
mântui pe unii din ei. 15Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? 16Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17Dar dacă unele
11:17
Ier. 11:16
ramuri au fost rupte, iar tu
11:17
Fap. 2:39Ef. 2:12,13
, deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18nu
11:18
1Cor. 10:12
te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” 20Bine spus: din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare! Nu
11:20
Cap. 12:16.
te îngâmfa, ci teme-te
11:20
Pr. 28:14Is. 66:2Flp. 2:12
! 21Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. 22Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă
11:22
1Cor. 15:2Evr. 3:6,14
vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și
11:22
In. 15:2
tu! 23Dar și aceia, dacă
11:23
2Cor. 3:16
nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou. 24Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într-un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.

25Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți

11:25
Cap. 12:16.
, nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită
11:25
Vers. 7.
până
11:25
Lc. 21:24Ap. 7:9
la plinătatea întoarcerii neamurilor. 26Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris:

Izbăvitorul va veni

11:26
Ps. 14:7
din Sion

și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.

27Acesta va fi legământul

11:27
Ier. 31:31Evr. 8:8
10:16
dintre mine și ei11:27 Is. 59:20,21.,

când voi înlătura păcatele lor.11:27 Is. 27:9.

28În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți
11:28
Dt. 7:8
9:5
10:15
de dragul părinților lor. 29Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă
11:29
Num. 23:19
. 30După cum voi, odinioară
11:30
Ef. 2:2Col. 3:7
, n-ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, 31tot astfel, acum, ei n-au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu
11:32
Cap. 3:9.
i-a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.

33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!

Cât

11:33
Ps. 36:6
de nepătrunse sunt judecățile Sale

și cât de neînțelese

11:33
Iov 11:7
sunt căile Sale!

34Căci

11:34
Iov 15:8Ier. 23:181Cor. 2:16
cine a cunoscut gândul Domnului?

Sau cine

11:34
Iov 36:22
a fost sfătuitorul Său?11:34 Is. 40:13.

35Cine

11:35
Iov 35:7
I-a dat ceva întâi,

ca să primească înapoi de la El?11:35 Aluzie la secvența ebr. Mi hiqdimani waʾașallem, „Cine mi-a dat mai întâi, încât să-i plătesc înapoi?” din Iov 41:11 (41:3 TM).

36Din El

11:36
1Cor. 8:6Col. 1:16
, prin El și pentru El

sunt toate lucrurile.

A Lui să fie slava în veci! Amin!

12

Consacrarea în slujba lui Dumnezeu

121Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să

12:1
1Pt. 2:5
vă aduceți
12:1
Cap. 6:13.
trupurile ca jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi închinarea voastră duhovnicească12:1 Gr. logikḗ se referă la natura spirituală, imaterială, a închinării, nu la caracterul ei evlavios. Este vorba de închinarea guvernată de lógos, acea facultate umană în virtutea căreia omul, spre deosebire de animale, este capabil să intre în relație cu Dumnezeu.. 2Și să
12:2
1Pt. 1:141In. 2:15
nu vă luați după chipul veacului acestuia, ci să vă transformați prin înnoirea minții, ca să puteți deosebi
12:2
Ef. 5:10,171Tes. 4:3
care este voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. 3Prin harul care mi-a fost dat, îi spun fiecăruia dintre voi să
12:3
Pr. 25:27Ecl. 7:16
nu aibă despre sine gânduri mai înalte decât se cuvine, ci să aibă gânduri cumpătate, după măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia
12:3
1Cor. 12:7,11Ef. 4:7
. 4Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare și mădularele n-au toate aceeași funcție, 5tot astfel noi
12:5
1Cor. 10:17
12:20Ef. 1:23
4:25
, deși suntem mulți, suntem un trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. 6Fiindcă avem
12:6
1Cor. 12:41Pt. 4:10,11
diferite daruri, după harul care ne-a fost dat, fiecare să le întrebuințăm astfel: dacă este darul profeției
12:6
1Cor. 12:10,28
14:1,6,29,31
, după măsura credinței; 7dacă este slujirea, în slujire; cine este învățător
12:7
Gal. 6:6Ef. 4:111Tim. 5:17
, în învățătură; 8cine îmbărbătează
12:8
1Cor. 14:3
, în îmbărbătare; cine dăruiește, să dea în chip dezinteresat; cine
12:8
Fap. 20:281Tim. 5:17Evr. 13:7,241Pt. 5:2
cârmuiește, să arate sârguință; cine face milostenie, s-o facă
12:8
2Cor. 9:7
bucuros.

9Dragostea

12:9
1Tim. 1:51Pt. 1:22
să fie neprefăcută. Urâți răul și alipiți-vă de bine! 10Iubiți-vă unii pe alții cu dragoste frățească
12:10
Evr. 13:11Pt. 1:222Pt. 1:7
! Dați-vă întâietate unii altora în ce privește cinstea! 11În sârguință, nu fiți leneși, ci plini de râvnă cu duhul! Slujiți-I Domnului! 12Bucurați-vă
12:12
Flp. 3:1
4:41Tes. 5:16
în nădejde! Fiți răbdători
12:12
Lc. 21:19Evr. 10:36Iac. 1:41Pt. 2:19
în necaz! Stăruiți
12:12
Lc. 18:1Fap. 2:421Tes. 5:17
în rugăciune! 13Fiți părtași la nevoile
12:13
1Cor. 16:1Evr. 6:10
13:161In. 3:17
sfinților! Fiți primitori
12:13
1Tim. 3:2Evr. 13:21Pt. 4:9
de oaspeți! 14Binecuvântați
12:14
Mt. 5:44Fap. 7:601Pt. 2:23
3:9
pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați și nu blestemați! 15Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng! 16Aveți
12:16
Cap. 15:5.
aceleași gânduri unii față de alții! Să nu aveți
12:16
Ps. 131:1
gânduri de mărire, ci luați parte la cele smerite! Nu
12:16
Pr. 3:7
26:12
vă socotiți singuri înțelepți!

17Nu

12:17
Pr. 20:22Mt. 5:391Tes. 5:151Pt. 3:9
întoarceți nimănui rău pentru rău! Fiți preocupați de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18Dacă este cu putință, atât cât ține de voi, trăiți
12:18
Cap. 14:19.
în pace cu toți oamenii! 19Nu
12:19
Lev. 19:18Pr. 24:29
vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci lăsați aceasta în seama mâniei lui Dumnezeu, căci este scris: A Mea este răzbunarea
12:19
Evr. 10:30
; Eu voi răsplăti12:19 Dt. 32:35., zice Domnul. 20Dimpotrivă
12:20
Mt. 5:44
, dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui.12:20 Pr. 25:21,22. 21Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine!