111Întreb atunci: Nu cumva Și‑a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și
eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2Dumnezeu nu Și‑a lepădat poporul11:2 1Sam. 12:22., pe care l‑a
cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: 3Doamne, pe profeții Tăi i‑au omorât, altarele Tale le‑au dărâmat; am rămas numai eu și caută să‑mi ia viața11:3 1Rg. 19:10,14.? 4Dar ce‑i răspunde Dumnezeu? Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și‑au plecat genunchiul înaintea lui Baal.11:4 1Rg. 19:18. 5Tot așa
, și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. 6Și dacă
este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n‑ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n‑ar mai fi faptă.] 7Ce urmează deci? Că Israel
n‑a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, 8după cum este scris:
Dumnezeu le‑a dat un duh de amorțire11:8 Is. 29:10.,
ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n‑audă
,
până în ziua de astăzi.11:8 Dt. 29:4.
9Și David zice:Facă‑se masa lor cursă și laț,
prilej de cădere și de plată dreaptă.
10Să li se întunece ochii ca să nu vadă
și spinarea să li se încovoaie mereu.11:10 Ps. 69:22,23.
11Întreb deci: S‑au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin
abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel; 12și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii11:12 Lit. „plinătatea lor”. Gr. plḗrōma: „deplinătate”, „măsură deplină”, „număr deplin”, „belșug”. lor! 13V‑o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt
eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14doar‑doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și‑i voi
9:221Tim. 4:16Iac. 5:20
mântui pe unii din ei. 15Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? 16Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17Dar dacă unele
ramuri au fost rupte, iar tu
, deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18nu
te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” 20Bine spus: din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare! Nu
te îngâmfa, ci teme‑te
! 21Căci dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. 22Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă
vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și
tu! 23Dar și aceia, dacă
nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să‑i altoiască din nou. 24Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr‑un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într‑un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.
25Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți
, nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită
până
la plinătatea întoarcerii neamurilor. 26Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris:
Izbăvitorul va veni
din Sion
și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27Acesta va fi legământul
10:16
dintre mine și ei11:27 Is. 59:20,21.,
când voi înlătura păcatele lor.11:27 Is. 27:9.
28În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți9:5
10:15
de dragul părinților lor. 29Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă
. 30După cum voi, odinioară
, n‑ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, 31tot astfel, acum, ei n‑au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu
i‑a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.
33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!
Cât
de nepătrunse sunt judecățile Sale
și cât de neînțelese
sunt căile Sale!
34Căci
cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine
a fost sfătuitorul Său?11:34 Is. 40:13.
35Cine
I‑a dat ceva întâi,
ca să primească înapoi de la El?11:35 Aluzie la secvența ebr. Mi hiqdimani waˀașallem, „Cine mi‑a dat mai întâi, încât să‑i plătesc înapoi?” din Iov 41:11 (41:3 TM).
36Din El
, prin El și pentru El
sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin!