111Întreb atunci: Nu cumva Și‑a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și
eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2Dumnezeu nu Și‑a lepădat poporul11:2 1Sam. 12:22., pe care l‑a
cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: 3Doamne, pe profeții Tăi i‑au omorât, altarele Tale le‑au dărâmat; am rămas numai eu și caută să‑mi ia viața11:3 1Rg. 19:10,14.? 4Dar ce‑i răspunde Dumnezeu? Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și‑au plecat genunchiul înaintea lui Baal.11:4 1Rg. 19:18. 5Tot așa
, și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. 6Și dacă
este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n‑ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n‑ar mai fi faptă.] 7Ce urmează deci? Că Israel
n‑a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, 8după cum este scris:
Dumnezeu le‑a dat un duh de amorțire11:8 Is. 29:10.,
ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n‑audă
,
până în ziua de astăzi.11:8 Dt. 29:4.
9Și David zice:Facă‑se masa lor cursă și laț,
prilej de cădere și de plată dreaptă.
10Să li se întunece ochii ca să nu vadă
și spinarea să li se încovoaie mereu.11:10 Ps. 69:22,23.
11Întreb deci: S‑au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin
abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel; 12și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii11:12 Lit. „plinătatea lor”. Gr. plḗrōma: „deplinătate”, „măsură deplină”, „număr deplin”, „belșug”. lor! 13V‑o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt
eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14doar‑doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și‑i voi
9:221Tim. 4:16Iac. 5:20
mântui pe unii din ei. 15Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? 16Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17Dar dacă unele
ramuri au fost rupte, iar tu
, deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18nu
te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” 20Bine spus: din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare! Nu
te îngâmfa, ci teme‑te
! 21Căci dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. 22Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă
vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și
tu! 23Dar și aceia, dacă
nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să‑i altoiască din nou. 24Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr‑un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într‑un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.
25Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți
, nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită
până
la plinătatea întoarcerii neamurilor. 26Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris:
Izbăvitorul va veni
din Sion
și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27Acesta va fi legământul
10:16
dintre mine și ei11:27 Is. 59:20,21.,
când voi înlătura păcatele lor.11:27 Is. 27:9.
28În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți9:5
10:15
de dragul părinților lor. 29Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă
. 30După cum voi, odinioară
, n‑ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, 31tot astfel, acum, ei n‑au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu
i‑a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți.
33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu!
Cât
de nepătrunse sunt judecățile Sale
și cât de neînțelese
sunt căile Sale!
34Căci
cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine
a fost sfătuitorul Său?11:34 Is. 40:13.
35Cine
I‑a dat ceva întâi,
ca să primească înapoi de la El?11:35 Aluzie la secvența ebr. Mi hiqdimani waˀașallem, „Cine mi‑a dat mai întâi, încât să‑i plătesc înapoi?” din Iov 41:11 (41:3 TM).
36Din El
, prin El și pentru El
sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin!
Consacrarea în slujba lui Dumnezeu
121Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să
vă aduceți
trupurile ca jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi închinarea voastră duhovnicească12:1 Gr. logikḗ se referă la natura spirituală, imaterială, a închinării, nu la caracterul ei evlavios. Este vorba de închinarea guvernată de lógos, acea facultate umană în virtutea căreia omul, spre deosebire de animale, este capabil să intre în relație cu Dumnezeu.. 2Și să
nu vă luați după chipul veacului acestuia, ci să vă transformați prin înnoirea minții, ca să puteți deosebi
care este voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. 3Prin harul care mi‑a fost dat, îi spun fiecăruia dintre voi să
nu aibă despre sine gânduri mai înalte decât se cuvine, ci să aibă gânduri cumpătate, după măsura de credință pe care a împărțit‑o Dumnezeu fiecăruia
. 4Căci, după cum într‑un trup avem mai multe mădulare și mădularele n‑au toate aceeași funcție, 5tot astfel noi
12:20Ef. 1:23
4:25
, deși suntem mulți, suntem un trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. 6Fiindcă avem
diferite daruri, după harul care ne‑a fost dat, fiecare să le întrebuințăm astfel: dacă este darul profeției
14:1,6,29,31
, după măsura credinței; 7dacă este slujirea, în slujire; cine este învățător
, în învățătură; 8cine îmbărbătează
, în îmbărbătare; cine dăruiește, să dea în chip dezinteresat; cine
cârmuiește, să arate sârguință; cine face milostenie, s‑o facă
bucuros.
9Dragostea
să fie neprefăcută. Urâți răul și alipiți‑vă de bine! 10Iubiți‑vă unii pe alții cu dragoste frățească
! Dați‑vă întâietate unii altora în ce privește cinstea! 11În sârguință, nu fiți leneși, ci plini de râvnă cu duhul! Slujiți‑I Domnului! 12Bucurați‑vă
4:41Tes. 5:16
în nădejde! Fiți răbdători
în necaz! Stăruiți
în rugăciune! 13Fiți părtași la nevoile
13:161In. 3:17
sfinților! Fiți primitori
de oaspeți! 14Binecuvântați
3:9
pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați și nu blestemați! 15Bucurați‑vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng! 16Aveți
aceleași gânduri unii față de alții! Să nu aveți
gânduri de mărire, ci luați parte la cele smerite! Nu
26:12
vă socotiți singuri înțelepți!
17Nu
întoarceți nimănui rău pentru rău! Fiți preocupați de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18Dacă este cu putință, atât cât ține de voi, trăiți
în pace cu toți oamenii! 19Nu
vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci lăsați aceasta în seama mâniei lui Dumnezeu, căci este scris: A Mea este răzbunarea
; Eu voi răsplăti12:19 Dt. 32:35., zice Domnul. 20Dimpotrivă
, dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă‑i să mănânce; dacă‑i este sete, dă‑i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui.12:20 Pr. 25:21,22. 21Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine!
Supunerea față de autorități
131Orice om
să fie supus înaltelor autorități, căci nu există autoritate care să nu vină de la Dumnezeu. Și
4:32In. 19:11
cele care sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. 2Astfel, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. 3Conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei să nu‑ți fie teamă de autoritate? Fă
3:13
binele și vei avea laudă de la ea! 4Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme‑te, căci nu degeaba poartă sabia! Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu, care pedepsește cu mânie pe cel ce face răul. 5De aceea trebuie să fiți supuși: însă nu doar din pricina acestei mânii, ci
și din conștiință. 6De aceea plătiți și dările! Căci conducătorii13:6 Termenul a fost adăugat în traducere, pentru a completa sensul. Altă traducere: „Căci cei ce le strâng sunt slujbași ai lui Dumnezeu etc.” sunt slujbași ai lui Dumnezeu, stăruind necurmat tocmai în aceasta. 7Dați
tuturor cele datorate: dările, cui se cuvin dările; vama, cui datorați vama; teama, cui datorați teama; cinstea, cui datorați cinstea.
Dragostea este împlinirea Legii
8Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine
iubește pe celălalt a împlinit Legea. 9Căci poruncile: Să
nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, [să nu dai mărturie mincinoasă], să nu poftești13:9 Ex. 20:13. Dt. 5:17. și orice altă poruncă se cuprind în cuvântul acesta: Să‑l
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.13:9 Lev. 19:18. 10Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea
este deci împlinirea Legii. 11Și aceasta fiindcă știți ce vremuri sunt: este deja ceasul să vă
treziți din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12Noaptea e pe sfârșite, se apropie ziua. Să
ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să
ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13Să
umblăm cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu
în chefuri și în beții; nu
în desfrâu și în dezmăț; nu în certuri și în invidie. 14Dimpotrivă, îmbrăcați‑vă
în Domnul Isus Hristos și nu vă îngrijiți de
firea pământească pentru a‑i îndeplini poftele!
