Consacrarea în slujba lui Dumnezeu
121Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să
vă aduceți
trupurile ca jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi închinarea voastră duhovnicească12:1 Gr. logikḗ se referă la natura spirituală, imaterială, a închinării, nu la caracterul ei evlavios. Este vorba de închinarea guvernată de lógos, acea facultate umană în virtutea căreia omul, spre deosebire de animale, este capabil să intre în relație cu Dumnezeu.. 2Și să
nu vă luați după chipul veacului acestuia, ci să vă transformați prin înnoirea minții, ca să puteți deosebi
care este voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. 3Prin harul care mi‑a fost dat, îi spun fiecăruia dintre voi să
nu aibă despre sine gânduri mai înalte decât se cuvine, ci să aibă gânduri cumpătate, după măsura de credință pe care a împărțit‑o Dumnezeu fiecăruia
. 4Căci, după cum într‑un trup avem mai multe mădulare și mădularele n‑au toate aceeași funcție, 5tot astfel noi
12:20Ef. 1:23
4:25
, deși suntem mulți, suntem un trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. 6Fiindcă avem
diferite daruri, după harul care ne‑a fost dat, fiecare să le întrebuințăm astfel: dacă este darul profeției
14:1,6,29,31
, după măsura credinței; 7dacă este slujirea, în slujire; cine este învățător
, în învățătură; 8cine îmbărbătează
, în îmbărbătare; cine dăruiește, să dea în chip dezinteresat; cine
cârmuiește, să arate sârguință; cine face milostenie, s‑o facă
bucuros.
9Dragostea
să fie neprefăcută. Urâți răul și alipiți‑vă de bine! 10Iubiți‑vă unii pe alții cu dragoste frățească
! Dați‑vă întâietate unii altora în ce privește cinstea! 11În sârguință, nu fiți leneși, ci plini de râvnă cu duhul! Slujiți‑I Domnului! 12Bucurați‑vă
4:41Tes. 5:16
în nădejde! Fiți răbdători
în necaz! Stăruiți
în rugăciune! 13Fiți părtași la nevoile
13:161In. 3:17
sfinților! Fiți primitori
de oaspeți! 14Binecuvântați
3:9
pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați și nu blestemați! 15Bucurați‑vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng! 16Aveți
aceleași gânduri unii față de alții! Să nu aveți
gânduri de mărire, ci luați parte la cele smerite! Nu
26:12
vă socotiți singuri înțelepți!
17Nu
întoarceți nimănui rău pentru rău! Fiți preocupați de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18Dacă este cu putință, atât cât ține de voi, trăiți
în pace cu toți oamenii! 19Nu
vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci lăsați aceasta în seama mâniei lui Dumnezeu, căci este scris: A Mea este răzbunarea
; Eu voi răsplăti12:19 Dt. 32:35., zice Domnul. 20Dimpotrivă
, dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă‑i să mănânce; dacă‑i este sete, dă‑i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui.12:20 Pr. 25:21,22. 21Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine!
Supunerea față de autorități
131Orice om
să fie supus înaltelor autorități, căci nu există autoritate care să nu vină de la Dumnezeu. Și
4:32In. 19:11
cele care sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. 2Astfel, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. 3Conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei să nu‑ți fie teamă de autoritate? Fă
3:13
binele și vei avea laudă de la ea! 4Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme‑te, căci nu degeaba poartă sabia! Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu, care pedepsește cu mânie pe cel ce face răul. 5De aceea trebuie să fiți supuși: însă nu doar din pricina acestei mânii, ci
și din conștiință. 6De aceea plătiți și dările! Căci conducătorii13:6 Termenul a fost adăugat în traducere, pentru a completa sensul. Altă traducere: „Căci cei ce le strâng sunt slujbași ai lui Dumnezeu etc.” sunt slujbași ai lui Dumnezeu, stăruind necurmat tocmai în aceasta. 7Dați
tuturor cele datorate: dările, cui se cuvin dările; vama, cui datorați vama; teama, cui datorați teama; cinstea, cui datorați cinstea.
Dragostea este împlinirea Legii
8Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine
iubește pe celălalt a împlinit Legea. 9Căci poruncile: Să
nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, [să nu dai mărturie mincinoasă], să nu poftești13:9 Ex. 20:13. Dt. 5:17. și orice altă poruncă se cuprind în cuvântul acesta: Să‑l
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.13:9 Lev. 19:18. 10Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea
este deci împlinirea Legii. 11Și aceasta fiindcă știți ce vremuri sunt: este deja ceasul să vă
treziți din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12Noaptea e pe sfârșite, se apropie ziua. Să
ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să
ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13Să
umblăm cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu
în chefuri și în beții; nu
în desfrâu și în dezmăț; nu în certuri și în invidie. 14Dimpotrivă, îmbrăcați‑vă
în Domnul Isus Hristos și nu vă îngrijiți de
firea pământească pentru a‑i îndeplini poftele!
Dragostea pentru frații slabi în credință
141Acceptați‑l pe cel slab
în credință, fără certuri asupra părerilor îndoielnice! 2Unul crede că poate să mănânce
de toate, pe când cel slab mănâncă verdețuri. 3Cine mănâncă să nu‑l disprețuiască pe cel ce
nu mănâncă, iar cine nu mănâncă să nu‑l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l‑a acceptat. 4Cine ești tu
, care îl judeci pe slujitorul altuia? Față de stăpânul său stă în picioare sau cade; și va sta în picioare, căci Domnul are putere să‑l facă să stea. 5Unul
socotește o zi mai presus decât alta, dar pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în cugetul lui. 6Cine ține o zi pentru Domnul o ține. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi mulțumește
lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7Fiindcă nimeni
dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8Dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. 9Căci Hristos
pentru aceasta a murit și a înviat: ca să domnească și peste morți, și peste vii. 10Dar tu de ce‑l judeci pe fratele tău? Și tu de ce‑l disprețuiești pe fratele tău? Fiindcă toți
17:312Cor. 5:10Iuda 1:14,15
ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11După cum este scris:
„Pe viața Mea”, zice Domnul, „că înaintea Mea se va pleca orice genunchi
și orice limbă va mărturisi pe Dumnezeu.”14:11 Is. 45:23.
12Așa că fiecaredin noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții, ci mai bine să judecați așa: să nu puneți un prilej de cădere sau o piatră de poticnire
10:32
înaintea unui frate. 14Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că
nimic nu este spurcat în sine, ci doar pentru cel
ce socotește că ceva este spurcat, pentru acela este spurcat. 15Căci, dacă din pricina unei mâncări se mâhnește fratele tău, nu mai umbli potrivit cu dragostea. Nu
nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16Nu
faceți ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17Căci
Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Cine Îi slujește astfel lui Hristos Îi este plăcut
lui Dumnezeu și este cinstit de oameni. 19Așadar
, să urmărim lucrurile care aduc pacea și ne zidesc unii pe alții
. 20Să nu nimicești lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare. Într‑adevăr, toate
sunt curate; dar
este rău când un om, din pricina unui prilej de cădere, ajunge să mănânce din ele14:20 Sau: „într‑adevăr, toate sunt curate; dar este rău când un om, mâncând din ele, ajunge prilej de cădere.”. 21Bine este să nu mănânci carne
, să nu bei vin și să te ferești de orice l‑ar face pe fratele tău să cadă. 22Încredințarea pe care o ai păstreaz‑o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice
de cel ce nu se osândește singur prin ceea ce încuviințează! 23Dar cine are îndoieli, și totuși mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot
ce nu vine din încredințare este păcat.