Judecata dreaptă a lui Dumnezeu
21Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți
, căci
, prin faptul că judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, fiindcă tu, care judeci, faci aceleași lucruri. 2Știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce fac astfel de lucruri și care faci la fel, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau disprețuiești tu bogățiile
bunătății, îngăduinței
și îndelungii
Sale răbdări? Nu vezi
tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5Dar cu împietrirea ta și cu inima ta nepocăită îți
aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6care
îi va da fiecăruia după faptele lui2:6 Pr. 24:12. Ps. 62:12.: 7pe de o parte, viață veșnică celor ce, prin stăruința în fapte bune, caută slava, cinstea și nemurirea2:7 Lit. „nestricăciunea” sau „neputreziciunea”.; 8pe de altă parte, mânie și urgie celor ce, din duh de ceartă, se împotrivesc
adevărului și se lasă înduplecați de nelegiuire. 9Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi
peste iudeu, apoi peste grec. 10Slavă
, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11Căci
Dumnezeu nu caută la fața omului.
12Toți cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, și toți cei ce au păcătuit având Legea vor fi judecați după Lege. 13Pentru că nu
cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți 14(când neamurile, care nu au Legea, împlinesc din fire cerințele Legii, ele, măcar că nu au Legea, își sunt singure lege 15și dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, în vreme ce conștiința lor dă și ea mărturie, iar gândurile lor se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele), 16în
ziua când va judeca Dumnezeu lucrurile ascunse ale oamenilor, după Evanghelia
17:312Tim. 4:1,81Pt. 4:5
mea, prin
Hristos Isus.
Iudeii nu se pot dezvinovăți
17Tu
însă, care te numești iudeu, te
bizui pe Lege, te lauzi
48:2In. 8:41
cu Dumnezeu, 18cunoști
voia Lui și știi să faci deosebire între lucruri
, pentru că ești învățat de Lege, 19ba încă te crezi
23:16,17,19,24In. 9:34,40,41
călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, 20povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai
întruchiparea cunoașterii și a adevărului, 21tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? 22Tu
, care zici: „Să nu săvârșești adulter”, săvârșești adulter?
Tu, care ai oroare de idoli, le jefuiești templele? 23Tu
, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin călcarea Legii? 24Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri2:24 Is. 52:5., după cum este
scris.
Adevărata circumcizie
25Circumcizia
, negreșit, este de folos dacă împlinești Legea; dar dacă tu calci Legea, circumcizia ta ajunge necircumcizie. 26Și dacă
cel necircumcis păzește cerințele Legii, lipsa circumciziei nu i se va socoti oare ca circumcizie? 27Astfel, cel necircumcis din naștere, care împlinește Legea, te
va osândi pe tine, care – cu toată litera Legii și cu circumcizie – ajungi să calci Legea. 28Nu
cel care se arată astfel pe dinafară este iudeu, nici circumcizia nu este cea exterioară, în carne. 29Ci iudeu este cineva în lăuntrul
său, și circumcizia
este cea a inimii, prin Duhul
, nu în literă; lauda
lui vine nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Avantajul iudeului
31Care este deci avantajul iudeului, sau care este folosul circumciziei? 2Este mare, în toate privințele. Mai întâi, fiindcă
lor le‑au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3Dar oare, dacă unii
n‑au crezut, necredința
lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? 4Nicidecum
! Dimpotrivă, Dumnezeu
să fie găsit adevărat și tot
116:11
omul să fie găsit mincinos, după cum este scris:
Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale
și să ieși biruitor când vei fi judecat.3:4 Ps. 51:4.
5Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când Își dezlănțuie mânia? (Omenește vorbesc.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum
34:17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? 8Și oare „să
facem răul ca din el să vină binele”, cum suntem vorbiți de rău și cum pretind unii că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Iudeii și neamurile sunt la fel
9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i‑am învinuit deja pe toți
, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, 10după cum este scris:
Nu este niciun om drept, niciunul măcar.3:10 Ecl. 7:20.
11Nu este niciunul care să aibă pricepere.
Nu este niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu.
12Toți s‑au abătut și au ajuns netrebnici.
Nu este niciunul care să facă binele,
nici măcar unul.3:12 Ps. 14:2,3; 53:2,3.
13Mormânt deschis este gâtlejul lor;
limbile lor rostesc înșelăciune;3:13 Ps. 5:9.
venin de viperă este sub buzele lor;3:13 Ps. 140:3.
14gura le este plină de blestem și de amărăciune;3:14 Ps. 10:7.
15grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge;3:15 Pr. 1:16.
16prăpăd și pustiire este în căile lor;
17și calea păcii n‑au cunoscut‑o:3:17 Is. 59:7,8.
18nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.3:18 Ps. 36:1.
19Știm însă că, ce15:25
spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice
gură să fie astupată și întreaga
lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: 20căci prin
3:11Ef. 2:8,9Tit 3:5
faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin
Lege vine cunoștința deplină a păcatului.
Iertarea, prin credință
21Acum însă, fără Lege, s‑a arătat dreptatea
lui Dumnezeu – despre care dau mărturie
Legea și
Profeții – 22și anume dreptatea lui Dumnezeu prin
credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. (Nu
este nicio deosebire, 23căci toți
au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.) 24Ei sunt îndreptățiți fără plată, prin
harul Său, prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25Pe El, Dumnezeu L‑a
4:10
înfățișat3:25 Sau: „rânduit”. ca mijloc de ispășire, prin sângele
Lui – prin credință – ca să‑Și dovedească dreptatea, căci Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară
, 26în vremea îngăduinței lui Dumnezeu, ca să‑Și dovedească dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să‑l îndreptățească pe cel ce are credință în Isus.
27Unde este deci
temeiul de laudă? S‑a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! 28Pentru că noi socotim că prin
credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii. 29Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, 30de vreme ce Dumnezeu este unul
, și El îi va îndreptăți prin credință pe cei circumciși și tot prin credință pe cei necircumciși. 31Așadar, prin credință desființăm Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
Exemplul lui Avraam
41Ce vom zice deci că a căpătat Avraam, strămoșul nostru după trup
? 2Dacă Avraam a fost îndreptățit
prin fapte, are temei de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice Scriptura? Avraam
L‑a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s‑a socotit ca dreptate.4:3 Gen. 15:6. 4Celui
ce lucrează, plata cuvenită nu i se socotește ca har, ci ca ceva datorat; 5pe când celui ce nu lucrează, dar care se încrede în Cel care‑l îndreptățește pe cel nelegiuit
, credința lui i se socotește ca dreptate. 6Tot astfel și David vorbește de fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte:
7Ferice de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate
și ale căror păcate au fost acoperite!
8Ferice de omul căruia nu‑i pune Domnul la socoteală păcatul!4:8 Ps. 32:1,2.
9Fericirea aceasta este numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem că lui Avraam credința i‑a fost socotită ca dreptate. 10Dar cum i‑a fost socotită? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11Apoi a
primit semnul circumciziei, ca pecete a dreptății căpătate prin credință pe când era încă necircumcis, ca să
fie atât tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumciși – și să li se socotească și lor o astfel de dreptate – 12cât și tatăl celor circumciși, adică al celor care nu numai că sunt circumciși, ci și calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.
Moștenirea vine prin credință
13Într‑adevăr, nu pe temeiul Legii li s‑a dat lui Avraam sau seminței lui făgăduința că vor moșteni
lumea, ci pe temeiul dreptății care se capătă prin credință. 14Căci
, dacă moștenitori sunt cei ce se bizuie pe Lege, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată, 15pentru că Legea
aduce mânie; și, unde nu este Lege, acolo nu este nici călcare de Lege. 16De aceea este prin credință, ca să fie prin har
și pentru ca
făgăduința să fie întărită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru cei care se bizuie pe Lege, ci și pentru cei care
au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17după cum este scris: Te‑am rânduit să fii tatăl multor neamuri.4:17 Gen. 17:5. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care
aduce la viață pe cei morți și care cheamă la ființă cele
ce nu sunt. 18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și, astfel, a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Așa va fi sămânța ta.4:18 Gen. 15:5. 19Și n‑a slăbit în credință când s‑a
18:11Evr. 11:11,12
uitat la trupul său, care era aproape mort (căci avea cam o sută de ani), și la pântecele fără viață al Sarei4:19 Lit. „moartea pântecelui Sarei”.. 20El nu s‑a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci s‑a întărit prin credință, dându‑I slavă lui Dumnezeu 21și fiind deplin încredințat că ce făgăduiește, El poate
să și împlinească. 22De aceea, credința i s‑a socotit ca dreptate.4:22 Gen. 15:6. 23Însă nu
numai pentru el este scris că i s‑a socotit [ca dreptate], 24ci este scris și pentru noi, cărora ne va fi de asemenea socotită ca dreptate, anume celor ce se încred în Cel
ce L‑a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru, 25care
a fost dat la moarte pentru abaterile noastre și a înviat
pentru îndreptățirea noastră.
