Avantajul iudeului
31Care este deci avantajul iudeului, sau care este folosul circumciziei? 2Este mare, în toate privințele. Mai întâi, fiindcă
lor le‑au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3Dar oare, dacă unii
n‑au crezut, necredința
lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? 4Nicidecum
! Dimpotrivă, Dumnezeu
să fie găsit adevărat și tot
116:11
omul să fie găsit mincinos, după cum este scris:
Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale
și să ieși biruitor când vei fi judecat.3:4 Ps. 51:4.
5Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când Își dezlănțuie mânia? (Omenește vorbesc.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum
34:17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? 8Și oare „să
facem răul ca din el să vină binele”, cum suntem vorbiți de rău și cum pretind unii că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Iudeii și neamurile sunt la fel
9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i‑am învinuit deja pe toți
, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, 10după cum este scris:
Nu este niciun om drept, niciunul măcar.3:10 Ecl. 7:20.
11Nu este niciunul care să aibă pricepere.
Nu este niciunul care să‑L caute pe Dumnezeu.
12Toți s‑au abătut și au ajuns netrebnici.
Nu este niciunul care să facă binele,
nici măcar unul.3:12 Ps. 14:2,3; 53:2,3.
13Mormânt deschis este gâtlejul lor;
limbile lor rostesc înșelăciune;3:13 Ps. 5:9.
venin de viperă este sub buzele lor;3:13 Ps. 140:3.
14gura le este plină de blestem și de amărăciune;3:14 Ps. 10:7.
15grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge;3:15 Pr. 1:16.
16prăpăd și pustiire este în căile lor;
17și calea păcii n‑au cunoscut‑o:3:17 Is. 59:7,8.
18nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.3:18 Ps. 36:1.
19Știm însă că, ce15:25
spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice
gură să fie astupată și întreaga
lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: 20căci prin
3:11Ef. 2:8,9Tit 3:5
faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin
Lege vine cunoștința deplină a păcatului.
Iertarea, prin credință
21Acum însă, fără Lege, s‑a arătat dreptatea
lui Dumnezeu – despre care dau mărturie
Legea și
Profeții – 22și anume dreptatea lui Dumnezeu prin
credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. (Nu
este nicio deosebire, 23căci toți
au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.) 24Ei sunt îndreptățiți fără plată, prin
harul Său, prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25Pe El, Dumnezeu L‑a
4:10
înfățișat3:25 Sau: „rânduit”. ca mijloc de ispășire, prin sângele
Lui – prin credință – ca să‑Și dovedească dreptatea, căci Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară
, 26în vremea îngăduinței lui Dumnezeu, ca să‑Și dovedească dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să‑l îndreptățească pe cel ce are credință în Isus.
27Unde este deci
temeiul de laudă? S‑a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! 28Pentru că noi socotim că prin
credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii. 29Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, 30de vreme ce Dumnezeu este unul
, și El îi va îndreptăți prin credință pe cei circumciși și tot prin credință pe cei necircumciși. 31Așadar, prin credință desființăm Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
Exemplul lui Avraam
41Ce vom zice deci că a căpătat Avraam, strămoșul nostru după trup
? 2Dacă Avraam a fost îndreptățit
prin fapte, are temei de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice Scriptura? Avraam
L‑a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s‑a socotit ca dreptate.4:3 Gen. 15:6. 4Celui
ce lucrează, plata cuvenită nu i se socotește ca har, ci ca ceva datorat; 5pe când celui ce nu lucrează, dar care se încrede în Cel care‑l îndreptățește pe cel nelegiuit
, credința lui i se socotește ca dreptate. 6Tot astfel și David vorbește de fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte:
7Ferice de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate
și ale căror păcate au fost acoperite!
8Ferice de omul căruia nu‑i pune Domnul la socoteală păcatul!4:8 Ps. 32:1,2.
9Fericirea aceasta este numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem că lui Avraam credința i‑a fost socotită ca dreptate. 10Dar cum i‑a fost socotită? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11Apoi a
primit semnul circumciziei, ca pecete a dreptății căpătate prin credință pe când era încă necircumcis, ca să
fie atât tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumciși – și să li se socotească și lor o astfel de dreptate – 12cât și tatăl celor circumciși, adică al celor care nu numai că sunt circumciși, ci și calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.
Moștenirea vine prin credință
13Într‑adevăr, nu pe temeiul Legii li s‑a dat lui Avraam sau seminței lui făgăduința că vor moșteni
lumea, ci pe temeiul dreptății care se capătă prin credință. 14Căci
, dacă moștenitori sunt cei ce se bizuie pe Lege, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată, 15pentru că Legea
aduce mânie; și, unde nu este Lege, acolo nu este nici călcare de Lege. 16De aceea este prin credință, ca să fie prin har
și pentru ca
făgăduința să fie întărită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru cei care se bizuie pe Lege, ci și pentru cei care
au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17după cum este scris: Te‑am rânduit să fii tatăl multor neamuri.4:17 Gen. 17:5. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care
aduce la viață pe cei morți și care cheamă la ființă cele
ce nu sunt. 18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și, astfel, a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Așa va fi sămânța ta.4:18 Gen. 15:5. 19Și n‑a slăbit în credință când s‑a
18:11Evr. 11:11,12
uitat la trupul său, care era aproape mort (căci avea cam o sută de ani), și la pântecele fără viață al Sarei4:19 Lit. „moartea pântecelui Sarei”.. 20El nu s‑a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci s‑a întărit prin credință, dându‑I slavă lui Dumnezeu 21și fiind deplin încredințat că ce făgăduiește, El poate
să și împlinească. 22De aceea, credința i s‑a socotit ca dreptate.4:22 Gen. 15:6. 23Însă nu
numai pentru el este scris că i s‑a socotit [ca dreptate], 24ci este scris și pentru noi, cărora ne va fi de asemenea socotită ca dreptate, anume celor ce se încred în Cel
ce L‑a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru, 25care
a fost dat la moarte pentru abaterile noastre și a înviat
pentru îndreptățirea noastră.
Urmările îndreptățirii
51Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință
, avem5:1 Unele manuscrise timpurii conțin lecțiunea: „să avem”. pace
cu Dumnezeu prin
14:6Ef. 2:18
3:12
Domnul nostru Isus Hristos. 2Prin El, prin credință, am căpătat intrarea în acest har în care ne aflăm și ne lăudăm
în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Ba mai mult, ne
lăudăm și în necazuri, căci știm
că necazul aduce răbdare, 4răbdarea
formează un caracter încercat, iar acesta aduce nădejde. 5Iar nădejdea
aceasta nu dezamăgește, pentru că
dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne‑a fost dat.
6Pe când eram noi încă slabi, Hristos, la vremea cuvenită, a
murit pentru cei nelegiuiți. 7Într‑adevăr, pentru un om drept cu greu ar muri cineva, însă pentru un om bun poate că s‑ar încumeta cineva să moară. 8Dar Dumnezeu
4:9,10
Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când noi încă eram păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Deci cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin
sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu
. 10Căci dacă
, vrăjmași fiind, am fost împăcați
cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu cât mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. 11Și nu doar atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.
Adam și Hristos
12De aceea, după cum printr‑un
singur om a intrat păcatul în lume, și prin
păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, deoarece toți au păcătuit… 13(Căci până la darea Legii păcatul era în lume, dar păcatul
nu se pune la socoteală câtă vreme nu există Legea. 14Totuși moartea a domnit de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră printr‑o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care
este o imagine preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15Însă darul fără plată nu este precum abaterea, căci dacă, prin abaterea unuia singur, cei mulți au murit, cu cât mai mult harul lui Dumnezeu și darul venit prin harul unui singur Om, Isus Hristos, s‑au revărsat din belșug peste cei
26:28
mulți. 16În cazul darului fără plată, urmările nu sunt precum cele pricinuite de păcatul unui singur om, căci judecata cerută de o singură abatere a adus osândă, pe când darul fără plată venit în urma multor abateri a adus îndreptățire. 17Dacă deci, prin abaterea unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc belșugul de har și darul dreptății vor domni în viață printr‑unul singur, Isus Hristos!) 18…Astfel dar, după cum printr‑o singură abatere a venit osânda peste
toți oamenii, tot așa printr‑un singur act de dreptate a venit pentru toți oamenii îndreptățirea care duce la viață. 19Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. 20Ba încă și Legea
s‑a adăugat ca să se înmulțească abaterile, dar unde s‑a înmulțit păcatul, acolo harul s‑a revărsat
și mai îmbelșugat, 21pentru ca, după cum păcatul a domnit aducând moartea, tot astfel și harul să domnească prin dreptate și să dea viață veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.
