Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
4

Exemplul lui Avraam

41Ce vom zice deci că a căpătat Avraam, strămoșul nostru după trup

4:1
Is. 51:2Mt. 3:9In. 8:33,392Cor. 11:22
? 2Dacă Avraam a fost îndreptățit
4:2
Cap. 3:20,27,28.
prin fapte, are temei de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice Scriptura? Avraam
4:3
Ps. 106:31Gal. 3:6Iac. 2:23
L‑a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s‑a socotit ca dreptate.4:3 Gen. 15:6. 4Celui
4:4
Cap. 11:6.
ce lucrează, plata cuvenită nu i se socotește ca har, ci ca ceva datorat; 5pe când celui ce nu lucrează, dar care se încrede în Cel care‑l îndreptățește pe cel nelegiuit
4:5
Ios. 24:2
, credința lui i se socotește ca dreptate. 6Tot astfel și David vorbește de fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte:

7Ferice de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate

și ale căror păcate au fost acoperite!

8Ferice de omul căruia nu‑i pune Domnul la socoteală păcatul!4:8 Ps. 32:1,2.

9Fericirea aceasta este numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem că lui Avraam credința i‑a fost socotită ca dreptate. 10Dar cum i‑a fost socotită? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11Apoi a

4:11
Gen. 17:10
primit semnul circumciziei, ca pecete a dreptății căpătate prin credință pe când era încă necircumcis, ca să
4:11
Gal. 3:7
fie atât tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumciși – și să li se socotească și lor o astfel de dreptate – 12cât și tatăl celor circumciși, adică al celor care nu numai că sunt circumciși, ci și calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.

Moștenirea vine prin credință

13Într‑adevăr, nu pe temeiul Legii li s‑a dat lui Avraam sau seminței lui făgăduința că vor moșteni

4:13
Gen. 17:4Gal. 3:29
lumea, ci pe temeiul dreptății care se capătă prin credință. 14Căci
4:14
Gal. 3:18
, dacă moștenitori sunt cei ce se bizuie pe Lege, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată, 15pentru că Legea
4:15
Cap. 3:20;
aduce mânie; și, unde nu este Lege, acolo nu este nici călcare de Lege. 16De aceea este prin credință, ca să fie prin har
4:16
Cap. 3:24.
și pentru ca
4:16
Gal. 3:22
făgăduința să fie întărită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru cei care se bizuie pe Lege, ci și pentru cei care
4:16
Cap. 9:8.
au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17după cum este scris: Te‑am rânduit să fii tatăl multor neamuri.4:17 Gen. 17:5. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care
4:17
Cap. 8:11.
aduce la viață pe cei morți și care cheamă la ființă cele
4:17
Cap. 9:26.
ce nu sunt. 18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și, astfel, a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Așa va fi sămânța ta.4:18 Gen. 15:5. 19Și n‑a slăbit în credință când s‑a
4:19
Gen. 17:17
18:11Evr. 11:11,12
uitat la trupul său, care era aproape mort (căci avea cam o sută de ani), și la pântecele fără viață al Sarei4:19 Lit. „moartea pântecelui Sarei”.. 20El nu s‑a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci s‑a întărit prin credință, dându‑I slavă lui Dumnezeu 21și fiind deplin încredințat că ce făgăduiește, El poate
4:21
Lc. 1:37,45Evr. 11:19
să și împlinească. 22De aceea, credința i s‑a socotit ca dreptate.4:22 Gen. 15:6. 23Însă nu
4:23
Cap. 15:4.
numai pentru el este scris că i s‑a socotit [ca dreptate], 24ci este scris și pentru noi, cărora ne va fi de asemenea socotită ca dreptate, anume celor ce se încred în Cel
4:24
Fap. 2:24
ce L‑a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru, 25care
4:25
Cap. 3:25;
a fost dat la moarte pentru abaterile noastre și a înviat
4:25
1Cor. 15:171Pt. 1:21
pentru îndreptățirea noastră.