Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
4

Exemplul lui Avraam

41Ce vom zice deci că a căpătat Avraam, strămoșul nostru după trup

4:1
Is. 51:2Mt. 3:9In. 8:33,392Cor. 11:22
? 2Dacă Avraam a fost îndreptățit
4:2
Cap. 3:20,27,28.
prin fapte, are temei de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice Scriptura? Avraam
4:3
Ps. 106:31Gal. 3:6Iac. 2:23
L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca dreptate.4:3 Gen. 15:6. 4Celui
4:4
Cap. 11:6.
ce lucrează, plata cuvenită nu i se socotește ca har, ci ca ceva datorat; 5pe când celui ce nu lucrează, dar care se încrede în Cel care-l îndreptățește pe cel nelegiuit
4:5
Ios. 24:2
, credința lui i se socotește ca dreptate. 6Tot astfel și David vorbește de fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte:

7Ferice de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate

și ale căror păcate au fost acoperite!

8Ferice de omul căruia nu-i pune Domnul la socoteală păcatul!4:8 Ps. 32:1,2.

9Fericirea aceasta este numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem că lui Avraam credința i-a fost socotită ca dreptate. 10Dar cum i-a fost socotită? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11Apoi a

4:11
Gen. 17:10
primit semnul circumciziei, ca pecete a dreptății căpătate prin credință pe când era încă necircumcis, ca să
4:11
Gal. 3:7
fie atât tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumciși – și să li se socotească și lor o astfel de dreptate – 12cât și tatăl celor circumciși, adică al celor care nu numai că sunt circumciși, ci și calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.

Moștenirea vine prin credință

13Într-adevăr, nu pe temeiul Legii li s-a dat lui Avraam sau seminței lui făgăduința că vor moșteni

4:13
Gen. 17:4Gal. 3:29
lumea, ci pe temeiul dreptății care se capătă prin credință. 14Căci
4:14
Gal. 3:18
, dacă moștenitori sunt cei ce se bizuie pe Lege, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată, 15pentru că Legea
4:15
Cap. 3:20;
aduce mânie; și unde nu este Lege, acolo nu este nici călcare de Lege. 16De aceea este prin credință, ca să fie prin har
4:16
Cap. 3:24.
și pentru ca
4:16
Gal. 3:22
făgăduința să fie întărită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru cei care se bizuie pe Lege, ci și pentru cei care
4:16
Cap. 9:8.
au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17după cum este scris: Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.4:17 Gen. 17:5. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care
4:17
Cap. 8:11.
aduce la viață pe cei morți și care cheamă la ființă cele
4:17
Cap. 9:26.
ce nu sunt. 18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și, astfel, a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Așa va fi sămânța ta.4:18 Gen. 15:5. 19Și n-a slăbit în credință când s-a
4:19
Gen. 17:17
18:11Evr. 11:11,12
uitat la trupul său, care era aproape mort (căci avea cam o sută de ani), și la pântecele fără viață al Sarei4:19 Lit. „moartea pântecelui Sarei”.. 20El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci s-a întărit prin credință, dându-I slavă lui Dumnezeu 21și fiind deplin încredințat că ce făgăduiește, El poate
4:21
Lc. 1:37,45Evr. 11:19
să și împlinească. 22De aceea, credința i s-a socotit ca dreptate.4:22 Gen. 15:6. 23Însă nu
4:23
Cap. 15:4.
numai pentru el este scris că i s-a socotit [ca dreptate], 24ci este scris și pentru noi, cărora ne va fi de asemenea socotită ca dreptate, anume celor ce se încred în Cel
4:24
Fap. 2:24
ce L-a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru, 25care
4:25
Cap. 3:25;
a fost dat la moarte pentru abaterile noastre și a înviat
4:25
1Cor. 15:171Pt. 1:21
pentru îndreptățirea noastră.

5

Urmările îndreptățirii

51Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință

5:1
Cap. 3:28,30.
, avem5:1 Unele manuscrise timpurii conțin lecțiunea: „să avem”. pace
5:1
Ef. 2:14Col. 1:20
cu Dumnezeu prin
5:1
In. 10:9
14:6Ef. 2:18
3:12
Domnul nostru Isus Hristos. 2Prin El, prin credință, am căpătat intrarea în acest har în care ne aflăm și ne lăudăm
5:2
Evr. 3:6
în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Ba mai mult, ne
5:3
Fap. 5:412Cor. 12:10Flp. 2:17Iac. 1:2,12
lăudăm și în necazuri, căci știm
5:3
Iac. 1:3
că necazul aduce răbdare, 4răbdarea
5:4
Iac. 1:12
formează un caracter încercat, iar acesta aduce nădejde. 5Iar nădejdea
5:5
Flp. 1:20
aceasta nu dezamăgește, pentru că
5:5
2Cor. 1:22Gal. 4:6Ef. 1:13,14
dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

6Pe când eram noi încă slabi, Hristos, la vremea cuvenită, a

5:6
Cap. 4:25.
murit pentru cei nelegiuiți. 7Într-adevăr, pentru un om drept cu greu ar muri cineva, însă pentru un om bun poate că s-ar încumeta cineva să moară. 8Dar Dumnezeu
5:8
In. 15:131Pt. 3:181In. 3:16
4:9,10
Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când noi încă eram păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Deci cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin
5:9
Cap. 3:25.
sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu
5:9
Cap. 1:18.
. 10Căci dacă
5:10
Cap. 8:32.
, vrăjmași fiind, am fost împăcați
5:10
2Cor. 5:18,19Ef. 2:16Col. 1:20,21
cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu cât mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. 11Și nu doar atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.

Adam și Hristos

12De aceea, după cum printr-un

5:12
Gen. 3:61Cor. 15:21
singur om a intrat păcatul în lume, și prin
5:12
Cap. 6:23.
păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, deoarece toți au păcătuit… 13(Căci până la darea Legii păcatul era în lume, dar păcatul
5:13
Cap. 4:15.
nu se pune la socoteală câtă vreme nu există Legea. 14Totuși moartea a domnit de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care
5:14
1Cor. 15:21,22,45
este o imagine preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15Însă darul fără plată nu este precum abaterea, căci dacă, prin abaterea unuia singur, cei mulți au murit, cu cât mai mult harul lui Dumnezeu și darul venit prin harul unui singur Om, Isus Hristos, s-au revărsat din belșug peste cei
5:15
Is. 53:11Mt. 20:28
26:28
mulți. 16În cazul darului fără plată, urmările nu sunt precum cele pricinuite de păcatul unui singur om, căci judecata cerută de o singură abatere a adus osândă, pe când darul fără plată venit în urma multor abateri a adus îndreptățire. 17Dacă deci, prin abaterea unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc belșugul de har și darul dreptății vor domni în viață printr-unul singur, Isus Hristos!) 18…Astfel dar, după cum printr-o singură abatere a venit osânda peste
5:18
In. 12:32Evr. 2:9
toți oamenii, tot așa printr-un singur act de dreptate a venit pentru toți oamenii îndreptățirea care duce la viață. 19Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. 20Ba încă și Legea
5:20
Cap. 3:20;
s-a adăugat ca să se înmulțească abaterile, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a revărsat
5:20
Lc. 7:471Tim. 1:14
și mai îmbelșugat, 21pentru ca, după cum păcatul a domnit aducând moartea, tot astfel și harul să domnească prin dreptate și să dea viață veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

6

Harul ne izbăvește de stăpânirea păcatului

61Ce vom zice dar? Să stăruim

6:1
Cap. 3:8;
în păcat ca să se înmulțească harul? 2Nicidecum! Noi, care am
6:2
Vers. 11. Cap. 7:4.
murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3Nu știți că noi, care
6:3
Gal. 3:27
am fost botezați în Hristos Isus, în
6:3
1Cor. 15:29
moartea Lui am fost botezați? 4Așadar, am fost îngropați
6:4
Col. 2:12
odată cu El, prin botezul în moartea Lui, pentru ca, după cum
6:4
Cap. 8:11.
a înviat Hristos din morți prin slava
6:4
In. 2:11
11:40
Tatălui, tot așa
6:4
Gal. 6:15Ef. 4:22-24Col. 3:10
și noi să umblăm într-o viață nouă. 5Într-adevăr, dacă
6:5
Flp. 3:10,11
ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6Știm bine că omul
6:6
Gal. 2:20
5:24
6:14Ef. 4:22Col. 3:5,9
nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul
6:6
Col. 2:11
păcatului să fie dezbrăcat de putere, încât să nu mai fim robi ai păcatului; 7căci cine
6:7
1Pt. 4:1
a murit este izbăvit de păcat. 8Dacă
6:8
2Tim. 2:11
am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, 9întrucât știm că Hristos
6:9
Ap. 1:18
, odată înviat din morți, nu mai moare – moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. 10Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a
6:10
Evr. 9:27,28
murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește
6:10
Lc. 20:38
pentru Dumnezeu. 11Tot așa și voi socotiți-vă morți
6:11
Vers. 2.
față de păcat, dar vii
6:11
Gal. 2:19
pentru Dumnezeu, în Hristos Isus, [Domnul nostru].

12Așadar, păcatul să nu mai domnească

6:12
Ps. 19:13
119:133
în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. 13Să nu mai dați păcatului mădularele
6:13
Cap. 7:5.
voastre, ca unelte ale nedreptății, ci dați-vă
6:13
Cap. 12:1.
pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca înviați din morți, și dați-I lui Dumnezeu mădularele voastre, ca unelte ale dreptății! 14Căci
6:14
Cap. 7:4,6;
păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.

Harul nu îndreptățește păcatul

15Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că

6:15
1Cor. 9:21
nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16Nu știți că, dacă
6:16
Mt. 6:24In. 8:342Pt. 2:19
vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? 17Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși ați fost robi ai păcatului, v-ați supus din inimă modelului
6:17
2Tim. 1:13
de învățătură care v-a fost încredințat6:17 Sau: „v-ați supus din inimă modelului de învățătură căruia i-ați fost încredințați”. 18și, după ce ați fost eliberați
6:18
In. 8:321Cor. 7:22Gal. 5:11Pt. 2:16
de păcat, v-ați făcut robi ai dreptății. 19Omenește vorbesc, din pricina slăbiciunii firii voastre pământești6:19 Gr. sárx („carne”), aici și peste tot unde se întâlnește secvența „firea pământească”.: după cum odinioară ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și ale fărădelegii, pentru fărădelege, tot astfel acum faceți mădularele voastre roabe ale dreptății, pentru sfințire! 20Căci, pe când erați robi
6:20
In. 8:34
ai păcatului, erați liberi față de dreptate. 21Și ce
6:21
Cap. 7:5.
rod aduceați atunci? Rod de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul
6:21
Cap. 1:32.
acelor fapte este moartea. 22Dar acum, după ce ați fost eliberați
6:22
In. 8:32
de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, al cărei sfârșit este viața veșnică. 23Fiindcă plata
6:23
Cap. 5:12.
păcatului este moartea, însă darul
6:23
Cap. 2:7;
lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]