Urmările îndreptățirii
51Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință
, avem5:1 Unele manuscrise timpurii conțin lecțiunea: „să avem”. pace
cu Dumnezeu prin
14:6Ef. 2:18
3:12
Domnul nostru Isus Hristos. 2Prin El, prin credință, am căpătat intrarea în acest har în care ne aflăm și ne lăudăm
în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Ba mai mult, ne
lăudăm și în necazuri, căci știm
că necazul aduce răbdare, 4răbdarea
formează un caracter încercat, iar acesta aduce nădejde. 5Iar nădejdea
aceasta nu dezamăgește, pentru că
dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne‑a fost dat.
6Pe când eram noi încă slabi, Hristos, la vremea cuvenită, a
murit pentru cei nelegiuiți. 7Într‑adevăr, pentru un om drept cu greu ar muri cineva, însă pentru un om bun poate că s‑ar încumeta cineva să moară. 8Dar Dumnezeu
4:9,10
Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când noi încă eram păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Deci cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin
sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu
. 10Căci dacă
, vrăjmași fiind, am fost împăcați
cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu cât mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. 11Și nu doar atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.
Adam și Hristos
12De aceea, după cum printr‑un
singur om a intrat păcatul în lume, și prin
păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, deoarece toți au păcătuit… 13(Căci până la darea Legii păcatul era în lume, dar păcatul
nu se pune la socoteală câtă vreme nu există Legea. 14Totuși moartea a domnit de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră printr‑o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care
este o imagine preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15Însă darul fără plată nu este precum abaterea, căci dacă, prin abaterea unuia singur, cei mulți au murit, cu cât mai mult harul lui Dumnezeu și darul venit prin harul unui singur Om, Isus Hristos, s‑au revărsat din belșug peste cei
26:28
mulți. 16În cazul darului fără plată, urmările nu sunt precum cele pricinuite de păcatul unui singur om, căci judecata cerută de o singură abatere a adus osândă, pe când darul fără plată venit în urma multor abateri a adus îndreptățire. 17Dacă deci, prin abaterea unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc belșugul de har și darul dreptății vor domni în viață printr‑unul singur, Isus Hristos!) 18…Astfel dar, după cum printr‑o singură abatere a venit osânda peste
toți oamenii, tot așa printr‑un singur act de dreptate a venit pentru toți oamenii îndreptățirea care duce la viață. 19Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. 20Ba încă și Legea
s‑a adăugat ca să se înmulțească abaterile, dar unde s‑a înmulțit păcatul, acolo harul s‑a revărsat
și mai îmbelșugat, 21pentru ca, după cum păcatul a domnit aducând moartea, tot astfel și harul să domnească prin dreptate și să dea viață veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.
Harul ne izbăvește de stăpânirea păcatului
61Ce vom zice dar? Să stăruim
în păcat ca să se înmulțească harul? 2Nicidecum! Noi, care am
murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3Nu știți că noi, care
am fost botezați în Hristos Isus, în
moartea Lui am fost botezați? 4Așadar, am fost îngropați
odată cu El, prin botezul în moartea Lui, pentru ca, după cum
a înviat Hristos din morți prin slava
11:40
Tatălui, tot așa
și noi să umblăm într‑o viață nouă. 5Într‑adevăr, dacă
ne‑am făcut una cu El printr‑o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr‑o înviere asemănătoare cu a Lui. 6Știm bine că omul
5:24
6:14Ef. 4:22Col. 3:5,9
nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul
păcatului să fie dezbrăcat de putere, încât să nu mai fim robi ai păcatului; 7căci cine
a murit este izbăvit de păcat. 8Dacă
am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, 9întrucât știm că Hristos
, odată înviat din morți, nu mai moare – moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. 10Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a
murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește
pentru Dumnezeu. 11Tot așa și voi socotiți‑vă morți
față de păcat, dar vii
pentru Dumnezeu, în Hristos Isus, [Domnul nostru].
12Așadar, păcatul să nu mai domnească
119:133
în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. 13Să nu mai dați păcatului mădularele
voastre, ca unelte ale nedreptății, ci dați‑vă
pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca înviați din morți, și dați‑I lui Dumnezeu mădularele voastre, ca unelte ale dreptății! 14Căci
păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.
Harul nu îndreptățește păcatul
15Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că
nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16Nu știți că, dacă
vă dați robi cuiva ca să‑l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? 17Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși ați fost robi ai păcatului, v‑ați supus din inimă modelului
de învățătură care v‑a fost încredințat6:17 Sau: „v‑ați supus din inimă modelului de învățătură căruia i‑ați fost încredințați”. 18și, după ce ați fost eliberați
de păcat, v‑ați făcut robi ai dreptății. 19Omenește vorbesc, din pricina slăbiciunii firii voastre pământești6:19 Gr. sárx („carne”), aici și peste tot unde se întâlnește secvența „firea pământească”.: după cum odinioară ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și ale fărădelegii, pentru fărădelege, tot astfel acum faceți mădularele voastre roabe ale dreptății, pentru sfințire! 20Căci, pe când erați robi
ai păcatului, erați liberi față de dreptate. 21Și ce
rod aduceați atunci? Rod de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul
acelor fapte este moartea. 22Dar acum, după ce ați fost eliberați
de păcat și v‑ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, al cărei sfârșit este viața veșnică. 23Fiindcă plata
păcatului este moartea, însă darul
lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.
Creștinul, izbăvit de sub Lege
71Nu știți, fraților – vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea stăpânește asupra omului câtă vreme el trăiește? 2De pildă, femeia
măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar dacă‑i
moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei7:2 Lit. „legea bărbatului”, adică legea prin care soția este legată de soț.. 3Dacă deci ajunge a altuia cât încă îi trăiește bărbatul, se va chema adulteră; dar dacă‑i moare bărbatul, este liberă față de Lege și nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia. 4Tot astfel, frații mei, și voi ați
murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să ajungeți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5Căci pe când eram în firea pământească, patimile păcatelor, date la iveală prin Lege, lucrau
în mădularele noastre, ca să aducă
rod pentru moarte. 6Dar acum, am fost dezlegați de Lege, fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea în robie, ca să slujim prin înnoirea
lucrată de Duhul, și nu prin trăirea veche, după literă.
Legea și păcatul
7Așadar, ce vom zice? Legea este păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l‑am
cunoscut decât prin Lege. De pildă, n‑aș fi știut de poftă dacă Legea nu mi‑ar fi spus: Să nu poftești
!7:7 Ex. 20:17. Dt. 5:21.
8Apoi, păcatul
a folosit prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci fără Lege, păcatul este mort. 9Odinioară, eram fără
Lege și trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, 10iar eu am murit. Astfel, s‑a dovedit că porunca aceea care
trebuia să‑mi dea viața mi‑a adus moartea. 11Pentru că păcatul s‑a folosit de poruncă, m‑a amăgit și, prin ea, mi‑a adus moartea. 12Așa că Legea
119:38,1371Tim. 1:8
este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. 13Atunci, un lucru bun mi‑a adus moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, printr‑un lucru bun mi‑a pricinuit moartea, pentru ca, prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos.
14Știm că Legea este duhovnicească, dar eu sunt firesc, vândut
rob păcatului. 15Căci nu știu ce fac: nu
fac ce vreau, ci tocmai ce urăsc. 16Dacă fac ce nu vreau, recunosc prin aceasta că Legea este bună. 17Dar atunci nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. 18Știu, desigur, că nimic bun nu locuiește în
8:21
mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce‑i drept, vreau să fac binele, dar n‑am puterea să‑l fac. 19Căci nu fac binele, pe care‑l vreau, ci tocmai răul, pe care nu‑l vreau! 20Și dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. 21Găsesc, așadar, legea aceasta: când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine. 22Fiindcă, după omul dinăuntru, mă încântă
Legea
lui Dumnezeu, 23dar văd în
mădularele mele o altă
lege, care se luptă cu Legea primită de mintea mea și care mă face rob legii păcatului din mădularele mele. 24O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? 25Mulțumiri
fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.