Creștinul, izbăvit de sub Lege
71Nu știți, fraților – vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea stăpânește asupra omului câtă vreme el trăiește? 2De pildă, femeia
măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar dacă‑i
moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei7:2 Lit. „legea bărbatului”, adică legea prin care soția este legată de soț.. 3Dacă deci ajunge a altuia cât încă îi trăiește bărbatul, se va chema adulteră; dar dacă‑i moare bărbatul, este liberă față de Lege și nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia. 4Tot astfel, frații mei, și voi ați
murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să ajungeți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5Căci pe când eram în firea pământească, patimile păcatelor, date la iveală prin Lege, lucrau
în mădularele noastre, ca să aducă
rod pentru moarte. 6Dar acum, am fost dezlegați de Lege, fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea în robie, ca să slujim prin înnoirea
lucrată de Duhul, și nu prin trăirea veche, după literă.
Legea și păcatul
7Așadar, ce vom zice? Legea este păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l‑am
cunoscut decât prin Lege. De pildă, n‑aș fi știut de poftă dacă Legea nu mi‑ar fi spus: Să nu poftești
!7:7 Ex. 20:17. Dt. 5:21.
8Apoi, păcatul
a folosit prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci fără Lege, păcatul este mort. 9Odinioară, eram fără
Lege și trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, 10iar eu am murit. Astfel, s‑a dovedit că porunca aceea care
trebuia să‑mi dea viața mi‑a adus moartea. 11Pentru că păcatul s‑a folosit de poruncă, m‑a amăgit și, prin ea, mi‑a adus moartea. 12Așa că Legea
119:38,1371Tim. 1:8
este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. 13Atunci, un lucru bun mi‑a adus moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, printr‑un lucru bun mi‑a pricinuit moartea, pentru ca, prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos.
14Știm că Legea este duhovnicească, dar eu sunt firesc, vândut
rob păcatului. 15Căci nu știu ce fac: nu
fac ce vreau, ci tocmai ce urăsc. 16Dacă fac ce nu vreau, recunosc prin aceasta că Legea este bună. 17Dar atunci nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. 18Știu, desigur, că nimic bun nu locuiește în
8:21
mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce‑i drept, vreau să fac binele, dar n‑am puterea să‑l fac. 19Căci nu fac binele, pe care‑l vreau, ci tocmai răul, pe care nu‑l vreau! 20Și dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. 21Găsesc, așadar, legea aceasta: când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine. 22Fiindcă, după omul dinăuntru, mă încântă
Legea
lui Dumnezeu, 23dar văd în
mădularele mele o altă
lege, care se luptă cu Legea primită de mintea mea și care mă face rob legii păcatului din mădularele mele. 24O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? 25Mulțumiri
fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.