Creștinul, izbăvit de sub Lege
71Nu știți, fraților – vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea stăpânește asupra omului câtă vreme el trăiește? 2De pildă, femeia
măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar dacă‑i
moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei7:2 Lit. „legea bărbatului”, adică legea prin care soția este legată de soț.. 3Dacă deci ajunge a altuia cât încă îi trăiește bărbatul, se va chema adulteră; dar dacă‑i moare bărbatul, este liberă față de Lege și nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia. 4Tot astfel, frații mei, și voi ați
murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să ajungeți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5Căci pe când eram în firea pământească, patimile păcatelor, date la iveală prin Lege, lucrau
în mădularele noastre, ca să aducă
rod pentru moarte. 6Dar acum, am fost dezlegați de Lege, fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea în robie, ca să slujim prin înnoirea
lucrată de Duhul, și nu prin trăirea veche, după literă.
Legea și păcatul
7Așadar, ce vom zice? Legea este păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l‑am
cunoscut decât prin Lege. De pildă, n‑aș fi știut de poftă dacă Legea nu mi‑ar fi spus: Să nu poftești
!7:7 Ex. 20:17. Dt. 5:21.
8Apoi, păcatul
a folosit prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci fără Lege, păcatul este mort. 9Odinioară, eram fără
Lege și trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, 10iar eu am murit. Astfel, s‑a dovedit că porunca aceea care
trebuia să‑mi dea viața mi‑a adus moartea. 11Pentru că păcatul s‑a folosit de poruncă, m‑a amăgit și, prin ea, mi‑a adus moartea. 12Așa că Legea
119:38,1371Tim. 1:8
este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. 13Atunci, un lucru bun mi‑a adus moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, printr‑un lucru bun mi‑a pricinuit moartea, pentru ca, prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos.
14Știm că Legea este duhovnicească, dar eu sunt firesc, vândut
rob păcatului. 15Căci nu știu ce fac: nu
fac ce vreau, ci tocmai ce urăsc. 16Dacă fac ce nu vreau, recunosc prin aceasta că Legea este bună. 17Dar atunci nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. 18Știu, desigur, că nimic bun nu locuiește în
8:21
mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce‑i drept, vreau să fac binele, dar n‑am puterea să‑l fac. 19Căci nu fac binele, pe care‑l vreau, ci tocmai răul, pe care nu‑l vreau! 20Și dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. 21Găsesc, așadar, legea aceasta: când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine. 22Fiindcă, după omul dinăuntru, mă încântă
Legea
lui Dumnezeu, 23dar văd în
mădularele mele o altă
lege, care se luptă cu Legea primită de mintea mea și care mă face rob legii păcatului din mădularele mele. 24O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? 25Mulțumiri
fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.
Viața sub călăuzirea Duhului
81Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, [care nu
trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului]. 2Într‑adevăr, legea
Duhului
dătător de viață în Hristos Isus te‑a eliberat de legea
păcatului și a morții. 3Căci – lucru
cu neputință pentru Lege, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu
L‑a trimis, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său, într‑o fire asemănătoare cu cea păcătoasă, și a osândit păcatul în firea pământească, 4pentru ca cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care
umblăm nu potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului. 5Într‑adevăr, cei ce
trăiesc potrivit firii pământești năzuiesc la lucrurile firii pământești, pe când cei
ce trăiesc potrivit Duhului năzuiesc la lucrurile Duhului. 6Și năzuința
firii pământești duce la moarte, pe când năzuința Duhului duce la viață și pace. 7Fiindcă năzuința
firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici
nu se poate supune. 8Deci cei ce trăiesc în firea pământească nu pot să‑I placă lui Dumnezeu. 9Voi însă nu mai trăiți în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul
6:19
lui Dumnezeu locuiește într‑adevăr în voi. Dacă cineva nu are Duhul
lui Hristos, acela nu este al Lui. 10Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este mort din pricina păcatului, dar Duhul este viață datorită dreptății. 11Și dacă Duhul Celui
ce L‑a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel
ce L‑a înviat pe Hristos Isus din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său, care locuiește în voi.
Creștinul trăiește în așteptarea mântuirii
12Așadar
, fraților, noi nu suntem datori firii pământești, ca să mai trăim potrivit firii pământești. 13Dacă trăiți
potrivit firii pământești, veți muri; dar dacă, prin Duhul, dați morții
faptele trupului, veți trăi. 14Căci toți cei ce sunt călăuziți
de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15Și voi n‑ați
primit un duh de robie, ca să mai aveți frică
, ci ați primit un duh
de înfiere, prin care strigăm: „Avva
!”8:15 Lit. abbá („tată!”), termen familial în dialectul iudeo‑aramaic. Folosit de Isus ca formulă de adresare către Dumnezeu (vezi Mc. 14:36), termenul a rămas în uzul comunităților creștine vorbitoare de aramaică, fiind preluat și de cele elenofone (Gal. 4:6)., adică: „Tată!” 16Însuși
5:5Ef. 1:13
4:30
Duhul dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. 17Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori
: moștenitori ai lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Hristos, dacă suferim
împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.
18Eu socotesc că suferințele
4:13
din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care se va descoperi față de noi. 19De asemenea, și creația
așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea
fiilor lui Dumnezeu. 20Căci creația
a fost supusă deșertăciunii – nu de bunăvoie, ci din pricina celui care a supus‑o – cu nădejdea însă 21că și ea va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să aibă parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22Dar știm că, până acum, toată creația suspină și suferă chinurile facerii. 23Și nu numai ea, ci și cei care au cele dintâi roade
ale Duhului: noi înșine suspinăm în sinea noastră și așteptăm înfierea, răscumpărarea trupului
nostru. 24Căci cu nădejdea
aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, căci cine nădăjduiește ceea ce se vede? 25În schimb, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. 26Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu
știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. 27Și Cel
care cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți potrivit
voii lui Dumnezeu.
Dragostea lui Dumnezeu ne dă siguranță
28Știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce‑L iubesc pe Dumnezeu, al celor care
sunt chemați după planul Său. 29Căci pe aceia pe care i‑a cunoscut mai
dinainte i‑a și hotărât mai
dinainte să
fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Întâiul Născut dintre mai mulți frați. 30Și pe aceia pe care i‑a hotărât mai dinainte i‑a și chemat
, și pe aceia pe care i‑a chemat i‑a și îndreptățit
, iar pe aceia pe care i‑a îndreptățit i‑a și proslăvit.
31Deci ce vom zice noi despre toate acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32El
, care nu L‑a cruțat nici pe propriul Său Fiu, ci L‑a
dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui totul fără plată împreună cu El? 33Cine le va aduce învinuiri aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu
este cel care îndreptățește! 34Cine‑i va osândi? Hristos Isus a murit, ba încă a și înviat, este
8:1
12:21Pt. 3:22
la dreapta lui Dumnezeu și
9:241In. 2:1
mijlocește pentru noi! 35Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia? 36După cum este scris:
Din pricina Ta
suntem dați morții toată ziua;
suntem socotiți ca niște oi de tăiat.8:36 Ps. 44:22.
37Totuși, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori
5:4,5Ap. 12:11
prin Acela care ne‑a iubit. 38Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile
2:151Pt. 3:22
, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.
Israeliții și neamurile în planul lui Dumnezeu
91Spun
adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt 2că
am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. 3Căci mi‑aș fi dorit
să fiu eu însumi anatema9:3 Gr. anáthema denumește în greaca biblică „ceea ce este dat nimicirii”, „ceea ce este pus sub blestem” sau „blestemat”., despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4Ei sunt israeliți, au
înfierea, slava, legămintele
, darea Legii, slujirea preoțească
, făgăduințele, 5se trag din patriarhi
și tot din
ei a ieșit, după trup, Hristosul, care
este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6Dar nu
este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu
toți cei din Israel sunt Israel. 7Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris: În Isaac
sămânța ta va avea un nume.9:7 Gen. 21:12. 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii
făgăduinței sunt socotiți sămânță. 9Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.9:9 Gen. 18:10,14.
10Și nu doar atât; și cu Rebeca
a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. 11Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea9:11 Lit. „hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu prin alegere”. lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin
Cel ce cheamă – 12Rebecăi i s‑a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic9:12 Gen. 25:23., 13după cum este scris: Pe Iacov
l‑am iubit, iar pe Esau l‑am urât.9:13 Mal. 1:2,3.
14Deci ce vom spune? Nu cumva
34:10Ps. 92:15
este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15Căci El i‑a zis lui Moise: Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur.9:15 Ex. 33:19. 16Așadar, nu ține de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17Fiindcă Scriptura
îi spune lui Faraon: Tocmai de aceea te‑am ridicat: ca să‑Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.9:17 Ex. 9:16. 18Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai aduce învinuire? Căci
23:13Dan. 4:35
voinței Lui cine poate să‑i stea împotrivă?” 20Dar, mai degrabă, o, omule, cine ești tu, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare îi va zice vasul de lut
64:8
olarului: „De ce m‑ai făcut așa?”9:20 Is. 29:16. 21Nu are olarul
stăpânire asupra lutului ca din același bulgăre9:21 Lit. „frământătură”. să facă un
vas de cinste și unul de ocară? 22Și dacă Dumnezeu, vrând să‑Și arate mânia și să‑Și descopere puterea, a răbdat îndelung niște vase
ale mâniei, hărăzite
pieirii, 23ca să‑Și descopere bogăția
slavei față de niște vase ale îndurării, pe care le‑a pregătit
mai dinainte pentru slavă? 24Aceste vase suntem noi, pe care ne‑a chemat nu
numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25după cum spune în Osea:
Voi
chema popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu
și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.9:25 Os. 2:23.
26Și în loc să li se zică:
„Voi nu sunteți poporul Meu”,
se vor chema fii ai Dumnezeului celui viu.9:26 Os. 1:10.
27Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel:Chiar
dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,
numai rămășița va fi mântuită.9:27 Is. 10:22. Os. 2:1 (Septuaginta). Apostolul Pavel combină cele două texte într‑o singură mărturie profetică.
28Căci Domnul va împlini pe deplin și repede,
pe pământ, cuvântul Lui.9:28 Is. 28:22.
29Și cum zisese Isaia mai înainte:Dacă
nu ne‑ar fi lăsat Domnul Savaot9:29 Savaot (gr. Sabaṓth), adaptare a termenului ebr. Țevaot „oștiri”. Titlul Adonai Țevaot „Domnul Oștirilor” se folosește de 285 de ori în VT ebraic, îndeosebi în cărțile profetice (Isaia, Ieremia, Zaharia, Maleahi). În NT, titlul Kýrios Sabaṓth „Domnul Savaot” se întâlnește doar aici și în Iac. 5:4. o sămânță,
am fi ajuns ca
Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.9:29 Is. 1:9.
30Deci ce vom zice? Neamurile
, care nu urmăreau să fie îndreptățite, au fost îndreptățite: au căpătat o dreptate care
vine prin credință. 31Israel însă, care urmărea
o lege a dreptății, n‑a
ajuns la Lege. 32De ce? Pentru că n‑a căutat‑o prin credință, ci prin fapte. S‑a
lovit de piatra de poticnire, 33după cum este scris:
Iată, pun în Sion o piatră
de poticnire
și o stâncă de cădere,
și cel care crede în El
nu va fi dat de rușine
.9:33 Is. 28:16; 8:14.