Israeliții și neamurile în planul lui Dumnezeu
91Spun
2Cor. 1:23Gal. 1:20Flp. 1:81Tim. 2:7
adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt 2că
am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. 3Căci mi‑aș fi dorit
să fiu eu însumi anatema9:3 Gr. anáthema denumește în greaca biblică „ceea ce este dat nimicirii”, „ceea ce este pus sub blestem” sau „blestemat”., despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4Ei sunt israeliți, au
înfierea, slava, legămintele
, darea Legii, slujirea preoțească
, făgăduințele, 5se trag din patriarhi
Dt. 10:15
și tot din
Lc. 3:23
ei a ieșit, după trup, Hristosul, care
este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6Dar nu
Num. 23:19
este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu
4:12In. 8:39Gal. 6:16
toți cei din Israel sunt Israel. 7Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris: În Isaac
sămânța ta va avea un nume.9:7 Gen. 21:12. 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii
făgăduinței sunt socotiți sămânță. 9Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.9:9 Gen. 18:10,14.
10Și nu doar atât; și cu Rebeca
a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. 11Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea9:11 Lit. „hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu prin alegere”. lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin
8:28
Cel ce cheamă – 12Rebecăi i s‑a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic9:12 Gen. 25:23., 13după cum este scris: Pe Iacov
l‑am iubit, iar pe Esau l‑am urât.9:13 Mal. 1:2,3.
14Deci ce vom spune? Nu cumva
34:10Ps. 92:15
este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15Căci El i‑a zis lui Moise: Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur.9:15 Ex. 33:19. 16Așadar, nu ține de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17Fiindcă Scriptura
îi spune lui Faraon: Tocmai de aceea te‑am ridicat: ca să‑Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.9:17 Ex. 9:16. 18Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai aduce învinuire? Căci
23:13Dan. 4:35
voinței Lui cine poate să‑i stea împotrivă?” 20Dar, mai degrabă, o, omule, cine ești tu, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare îi va zice vasul de lut
64:8
olarului: „De ce m‑ai făcut așa?”9:20 Is. 29:16. 21Nu are olarul
stăpânire asupra lutului ca din același bulgăre9:21 Lit. „frământătură”. să facă un
vas de cinste și unul de ocară? 22Și dacă Dumnezeu, vrând să‑Și arate mânia și să‑Și descopere puterea, a răbdat îndelung niște vase
ale mâniei, hărăzite
pieirii, 23ca să‑Și descopere bogăția
Ef. 1:7Col. 1:27
slavei față de niște vase ale îndurării, pe care le‑a pregătit
mai dinainte pentru slavă? 24Aceste vase suntem noi, pe care ne‑a chemat nu
numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25după cum spune în Osea:
Voi
chema popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu
și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.9:25 Os. 2:23.
26Și în loc să li se zică:
„Voi nu sunteți poporul Meu”,
se vor chema fii ai Dumnezeului celui viu.9:26 Os. 1:10.
27Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel:Chiar
dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării,
numai rămășița va fi mântuită.9:27 Is. 10:22. Os. 2:1 (Septuaginta). Apostolul Pavel combină cele două texte într‑o singură mărturie profetică.
28Căci Domnul va împlini pe deplin și repede,
pe pământ, cuvântul Lui.9:28 Is. 28:22.
29Și cum zisese Isaia mai înainte:Dacă
nu ne‑ar fi lăsat Domnul Savaot9:29 Savaot (gr. Sabaṓth), adaptare a termenului ebr. Țevaot „oștiri”. Titlul Adonai Țevaot „Domnul Oștirilor” se folosește de 285 de ori în VT ebraic, îndeosebi în cărțile profetice (Isaia, Ieremia, Zaharia, Maleahi). În NT, titlul Kýrios Sabaṓth „Domnul Savaot” se întâlnește doar aici și în Iac. 5:4. o sămânță,
am fi ajuns ca
Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.9:29 Is. 1:9.
30Deci ce vom zice? Neamurile
10:20
, care nu urmăreau să fie îndreptățite, au fost îndreptățite: au căpătat o dreptate care
vine prin credință. 31Israel însă, care urmărea
11:7
o lege a dreptății, n‑a
ajuns la Lege. 32De ce? Pentru că n‑a căutat‑o prin credință, ci prin fapte. S‑a
lovit de piatra de poticnire, 33după cum este scris:
Iată, pun în Sion o piatră
de poticnire
și o stâncă de cădere,
și cel care crede în El
nu va fi dat de rușine
.9:33 Is. 28:16; 8:14.