Urarea
11Pavel, rob al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Hristos pentru credința aleșilor lui Dumnezeu și pentru cunoașterea adevărului, care duce la evlavie
6:3
, 2în nădejdea
vieții veșnice, promise mai înainte de veci
de Dumnezeu, care nu minte
3și care
Și‑a descoperit Cuvântul la vremea cuvenită prin propovăduirea care
mi‑a fost încredințată după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4către Tit
, adevăratul
meu copil în credința noastră comună: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Isus, Mântuitorul nostru!
Lucrarea lui Tit în Creta
5Te‑am lăsat în Creta ca să pui în rânduială
celelalte lucruri și să numești
prezbiteri1:5 Vezi nota la 1Tim. 3:1. În NT „prezbiter” este sinonim cu „episcop”. în fiecare cetate, după cum ți‑am poruncit: 6dacă
este cineva fără vină, bărbat
al unei singure soții, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau nesupunere. 7Căci episcopul, ca
ispravnic1:7 Gr. oikonómos „administrator”. al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină, nu arogant, nici mânios, nici dedat
la vin, nici bătăuș, nici dornic de câștig mârșav
, 8ci
ospitalier, iubitor de bine, chibzuit, drept, devotat, înfrânat, 9să se țină
de Cuvântul
adevărat, după învățătura primită, ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă
6:32Tim. 4:3
și să‑i înfrunte1:9 Gr. elénchō denumește acțiunea de a convinge pe cineva de propria sa vinovăție. În context biblic, demonstrația presupune, ca element secundar, și un apel la pocăință. Același verb în vers. 13; cap. 2:15. 1Tim. 5:20. 2Tim. 4:2.. pe potrivnici.
10Într‑adevăr, mai ales printre cei circumciși, sunt
mulți nesupuși, flecari și amăgitori, 11cărora trebuie să li se astupe gura. Ei răvășesc
familii întregi, învățându‑i pe oameni ce nu trebuie, pentru
un câștig mârșav. 12Unul
dintre ei1:12 Referire la cretanii păgâni, nu la cei descriși în vers. 10‑11., chiar profet1:12 Aici termenul profet este folosit într‑un mod neconvențional, nu în sens ebraic, cu referire la cineva care are acces la revelații divine, ci în sens grecesc, cu privire la cineva care declară sau proclamă ceva. al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna mincinoși, fiare rele, pântece leneșe.”1:12 În mod tradițional, citatul a fost pus în seama lui Epimenide din Creta (sec. al IV‑lea î.Hr.). 13Mărturia aceasta este adevărată. De aceea
mustră‑i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință
14și să nu
4:7
se țină de povești iudaice și de porunci
date de oameni care resping adevărul! 15Totul
este curat pentru cei curați, dar pentru cei întinați și necredincioși nimic nu este curat: atât mintea, cât și conștiința lor sunt întinate. 16Ei mărturisesc că‑L cunosc pe Dumnezeu, dar cu
faptele Îl tăgăduiesc; sunt josnici, răzvrătiți și nepotriviți pentru vreo faptă bună.
Importanța învățăturii sănătoase
21Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura
6:32Tim. 1:13
sănătoasă! 2Cei bătrâni să fie cu mintea trează, demni, chibzuiți, sănătoși în credință
, în dragoste, în răbdare! 3De asemenea, femeile
3:111Pt. 3:3,4
în vârstă să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie bârfitoare sau înrobite de vin, să‑i învețe pe alții ce este bine, 4ca să le îndrume pe femeile tinere să‑și
iubească bărbații și copiii, 5să fie chibzuite, cu viața curată, să îngrijească de treburile casei, să fie bune, supuse
bărbaților lor, ca să nu fie vorbit de rău Cuvântul lui Dumnezeu!
6De asemenea, sfătuiește‑i pe tineri să fie chibzuiți 7în toate privințele și fii tu însuți un model de fapte bune
! În învățătură, dă dovadă de integritate2:7 Gr. aphthoría, „nestricăciune”. Învățătura dată de Tit trebuie să fie sănătoasă (cap. 1:9) și în acord cu evlavia (1Tim. 6:3)., demnitate, 8vorbire
sănătoasă și ireproșabilă, pentru ca
3:16
potrivnicii să
rămână de rușine și să nu poată spune nimic rău de noi!
9Robilor
spune‑le să fie supuși stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, 10să nu fure nimic2:10 Sau: „să nu pună deoparte nimic în mod ilicit”. Același verb este folosit în Fap. 5:2‑3, pentru a descrie păcatul comis de Anania și Safira., ci să dea dovadă de o credincioșie desăvârșită, ca
în toate privințele să facă cinste învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru!
11Căci harul
lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost
arătat 12și
ne învață s‑o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu chibzuință, dreptate și evlavie, 13așteptând
fericita noastră nădejde – arătarea
slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. 14El S‑a
2:20Ef. 5:21Tim. 2:6
dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere
din orice fărădelege și să‑Și curățească un popor ales2:14 Sau: „popor special”. Gr. perioúsios este preluat din Ex. 19:5; 23:22. Dt. 7:6; 14:2; 26:18 (Septuaginta)., plin de râvnă pentru fapte bune. 15Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră
cu toată autoritatea! Nimeni
să nu te disprețuiască!