Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
9

Exemplul slujirii lui Pavel

91Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? 2Dacă altora nu le sunt apostol, vouă cu siguranţă vă sunt; pentru că voi sunteţi pecetea slujirii mele de apostol în Domnul.

3Aceasta este apărarea mea împotriva celor ce mă judecă: 4Nu avem oare libertatea să mâncăm şi să bem? 5Nu avem oare libertatea de a lua împreună cu noi o femeie dintre creştine, aşa cum au şi ceilalţi apostoli, fraţii Domnului sau Chefa? 6Sau numai eu şi Barnaba nu avem libertatea să nu lucrăm? 7Cine slujeşte vreodată în oaste pe banii lui? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din roadele ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? 8Şi oare eu spun acestea numai după judecata omenească? Nu spune şi Legea acelaşi lucru? 9Căci în Legea lui Moise stă scris: Să nu legi gura boului care treieră! Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? 10Sau, de fapt, este vorba despre noi? Cu siguranţă că pentru noi s-a scris aceasta. Pentru că cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine seceră trebuie să treiere cu nădejdea că va avea şi el parte de cele nădăjduite. 11Dacă noi am semănat cele duhovniceşti, e mare lucru dacă vom secera din bunurile voastre pământeşti? 12Dacă alţii au parte de această libertate oare nu cu atât mai mult avem şi noi?

Dar nu ne-am folosit de această libertate, ci răbdăm orice, ca să nu ridicăm nici o piedică în calea evangheliei lui Hristos. 13Nu ştiţi că cei ce săvârşesc slujbele sfinte mănâncă din lucrurile aduse la Templu? Sau că cei ce slujesc la altar au parte din lucrurile aduse la altar? 14Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce vestesc evanghelia: să trăiască din roadele evangheliei. 15Dar eu nu m-am folosit deloc de toate acestea. Şi nu v-am scris acestea ca să faceţi la fel şi cu mine; fiindcă eu aleg mai degrabă să mor, decât să-mi răpească cineva acest motiv de laudă. 16Căci dacă vestesc evanghelia nu am de ce să mă laud, fiindcă e datoria mea să o vestesc; şi vai mie dacă nu o voi vesti! 17Dacă o vestesc de bună voie, am o răsplată; iar dacă o fac fără să vreau, este totuşi o slujire care mi-a fost încredinţată. 18Deci care este plata mea? Aceea că eu vestesc evanghelia şi o pun înaintea oamenilor fără să primesc ceva de la ei şi fără să mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia.

19Căci, deşi sunt liber faţă de toate, am slujit ca un rob tuturor, ca să-i câştig pe cât mai mulţi. 20Şi m-am făcut iudeu cu iudeii, ca să îi câştig pe iudei; cu cei de sub Lege ca unul ce este sub Lege, deşi eu însumi nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei de sub Lege; 21Pentru cei din afara Legii am fost ca unul din afara Legii, deşi nu sunt în afara Legii lui Dumnezeu, ci în legea lui Hristos, ca să îi câştig pe cei din afara Legii. 22Pentru cei slabi m-am făcut ca unul slab, ca să îi câştig pe cei slabi; cu toţi m-am făcut toate, ca, în orice chip, măcar pe unii să îi mântuiesc. 23Şi toate le fac pentru evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.

24Nu ştiţi că cei ce aleargă în arenă, aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Astfel, dar, să alergaţi şi voi, ca să-l luaţi! 25Toţi cei ce se luptă se abţin de la toate lucrurile, şi ei fac aceasta ca să câştige o cunună care piere, noi însă să alergăm pentru cununa care nu piere! 26Eu aşa alerg, acum, nu la întâmplare; aşa mă şi lupt, nu lovind în gol. 27Dimpotrivă, îmi trudesc trupul şi mi-l supun, ca nu cumva, după ce am vestit aceste lucruri celorlalţi, eu însumi să ajung nevrednic de ele.

10

Avertisment împotriva idolatriei

101Pentru că nu vreau ca voi, fraţilor, să nu luaţi în seamă că părinţii noştri au fost cu toţii sub nor şi au trecut toţi prin mare. 2Toţi, în timpul lui Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare. 3Toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească 4şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească; fiindcă au băut din stânca duhovnicească care venea în urmă, iar stânca era Hristos. 5Dar cei mai mulţi dintre ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu, de vreme ce au căzut morţi în pustiu. 6Acestea, aşadar, au fost pilde pentru noi, ca să nu fim şi noi ca ei, poftind lucrurile rele, aşa cum au poftit ei. 7Să nu fiţi nici închinători la idoli ca unii dintre ei, precum stă scris: S-a aşezat poporul să mănânce şi să bea, apoi s-a sculat să joace. 8Să nu ne desfrânăm ca unii dintre aceia care s-au desfrânat şi au căzut morţi, într-o singură zi, douăzeci şi trei de mii de oameni. 9Să nu-L punem la încercare pe Hristos ca unii dintre aceia care L-au pus la încercare şi au murit muşcaţi de şerpi. 10Nici să nu cârtiţi, aşa cum au cârtit unii dintre ei şi au pierit loviţi de îngerul nimicitor. 11Iar toate acestea li s-au întâmplat lor ca pildă pentru noi şi au fost scrise ca sfat pentru noi, cei care am ajuns la sfârşitul veacurilor. 12Astfel, cel care crede că stă pe picioarele sale să ia aminte să nu cadă. 13Căci nu v-a ajuns nici o ispită, peste ce-i omenesc să înduri. Şi Dumnezeu este credincios şi nu vă va lăsa să fiţi încercaţi mai mult decât puteţi, ci, odată cu îngăduirea ispitei, a făcut şi scăparea din ea, ca să o puteţi depăşi.

14De aceea, iubiţii mei fraţi, fugiţi de închinarea la idoli! 15Vă vorbesc ca unor oameni înţelepţi; judecaţi voi înşivă ceea ce zic: 16paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este el o împărtăşire cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea o împărtăşire cu trupul lui Hristos? 17Devreme ce este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, pentru că toţi ne împărtăşim dintr-o singură pâine. 18Priviţi la poporul lui Israel, cel socotit după trup: cei ce mănâncă din jertfă nu se împărtăşesc cu jertfele altarului? 19Ce vreau să zic? Că cele jertfite idolilor sunt ceva sau că idolul este ceva? 20Nu! Ci că lucrurile jertfite sunt jertfite demonilor şi nu lui Dumnezeu; Şi eu nu vreau ca voi să ajungeţi să fiţi în împărtăşire cu demonii. 21Nu puteţi să beţi şi paharul Domnului şi paharul demonilor! Nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor! 22Vrem oare să stârnim mânia Domnului? Suntem oare mai tari decât El?

Totul să fie spre slava lui Dumnezeu

23Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc; toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24Nimeni să nu se îngrijească de sine, ci să ia aminte la cele ale celuilalt. 25Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic din pricina conştiinţei, 26pentru că al Domnului este pământul şi tot ce e pe el. 27Dacă cineva dintre cei necredincioşi vă cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi, mâncaţi tot ce vă pune pe masă, fără să întrebaţi nimic din pricina conştiinţei. 28Iar dacă cineva vă va spune: „Aceasta este carne jertfită”, să nu mâncaţi, din pricina celui care v-a atras atenţia şi pentru conştiinţă. 29Şi aici nu vorbesc despre conştiinţa ta, ci despre a celuilalt. Dar de ce libertatea mea este judecată de o altă conştiinţă? 30Dacă eu sunt părtaş al harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce eu mulţumesc? 31Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi ceva, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu. 32Nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru elini, nici pentru Biserica lui Dumnezeu, 33ci fiţi ca mine, care mă silesc să plac tuturor în toate, fără a căuta folosul meu, ci pe al celorlalţi, ca ei să fie mântuiţi.

11

111Urmaţi-mă în toate, după cum şi eu Îl urmez pe Hristos.

Atitudinea la închinare

2Vă laud că vă amintiţi de toate cuvintele mele şi ţineţi învăţăturile pe care vi le-am transmis aşa cum vi le-am dat. 3Vreau să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu. 4Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte capul. 5Orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul. Fiindcă este totuna cu a se tunde. 6Căci dacă o femeie nu îşi acoperă capul, să se şi tundă de tot; iar dacă pentru o femeie este ruşinos să-şi taie părul sau să se tundă, atunci să îşi acopere şi capul. 7Fiindcă bărbatul nu e dator să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu. Iar femeia este slava bărbatului. 8Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat 9şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10De aceea, din pricina îngerilor, femeia este datoare să aibă pe cap semnul stăpânirii. 11Acum însă, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12Fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, la fel şi bărbatul este prin femeie. Şi toate sunt de la Dumnezeu. 13Judecaţi voi înşivă: se cade ca femeia să se roage cu capul neacoperit? 14Nu vă învaţă chiar firea lucrurilor că este o necinstire pentru bărbat dacă îşi lasă părul lung 15şi este o slavă pentru femeie dacă îşi lasă părul lung? Fiindcă părul i-a fost dat ca acoperământ. 16Deci, dacă îi place cuiva să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, nici Bisericile lui Dumnezeu.

Abuzuri la masa Domnului

17Poruncindu-vă aceasta, nu vă laud, fiindcă vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. 18În primul rând aud că atunci când vă adunaţi în Biserică există între voi dezbinări, şi în parte cred. 19Căci trebuie să fie între voi şi erezii, ca să se arate între voi cei încercaţi. 20Aşadar, atunci când vă adunaţi în acelaşi loc, nu puteţi mânca cum se cuvine Cina Domnului; 21fiindcă fiecare se grăbeşte să-şi mănânce mâncarea sa şi astfel unul rămâne flămând, în timp ce altul se îmbată. 22Nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau oare vreţi să vă bateţi joc de Biserica lui Dumnezeu şi să îi faceţi pe cei ce nu au să se ruşineze? Ce să vă mai zic? Să vă laud? Pentru asta nu vă laud.

Instituirea Cinei Domnului

23Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă; că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine 24şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Faceţi aceasta spre amintirea Mea. 25La fel, după Cină, a luat şi paharul, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu. Aceasta să faceţi, de fiecare dată când veţi bea, spre amintirea Mea. 26Fiindcă de fiecare dată când veţi mânca această pâine şi veţi bea paharul, voi vestiţi moartea Domnului până când El va veni.

Condiţiile participării la Cina Domnului

27Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28Fiecare însă să se judece pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29Fiindcă acela care mănâncă şi bea cu nevrednicie, fără să ţină seama că este trupul Domnului, îşi mănâncă şi îşi bea pedeapsa. 30Din această pricină sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, iar unii au şi murit. 31Dacă ne-am judeca noi înşine, nu am mai fi judecaţi. 32Dar, când suntem judecaţi de Domnul, suntem şi pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. 33Astfel, fraţii mei, atunci când vă adunaţi împreună ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. 34Dacă vreunuia îi este foame, să mănânce acasă, ca în felul acesta să nu vă adunaţi spre pedeapsă. Iar pe celelalte le voi rândui atunci când voi veni.