Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
11

111Urmaţi-mă în toate, după cum şi eu Îl urmez pe Hristos.

Atitudinea la închinare

2Vă laud că vă amintiţi de toate cuvintele mele şi ţineţi învăţăturile pe care vi le-am transmis aşa cum vi le-am dat. 3Vreau să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu. 4Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte capul. 5Orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul. Fiindcă este totuna cu a se tunde. 6Căci dacă o femeie nu îşi acoperă capul, să se şi tundă de tot; iar dacă pentru o femeie este ruşinos să-şi taie părul sau să se tundă, atunci să îşi acopere şi capul. 7Fiindcă bărbatul nu e dator să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu. Iar femeia este slava bărbatului. 8Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat 9şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10De aceea, din pricina îngerilor, femeia este datoare să aibă pe cap semnul stăpânirii. 11Acum însă, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12Fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, la fel şi bărbatul este prin femeie. Şi toate sunt de la Dumnezeu. 13Judecaţi voi înşivă: se cade ca femeia să se roage cu capul neacoperit? 14Nu vă învaţă chiar firea lucrurilor că este o necinstire pentru bărbat dacă îşi lasă părul lung 15şi este o slavă pentru femeie dacă îşi lasă părul lung? Fiindcă părul i-a fost dat ca acoperământ. 16Deci, dacă îi place cuiva să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, nici Bisericile lui Dumnezeu.

Abuzuri la masa Domnului

17Poruncindu-vă aceasta, nu vă laud, fiindcă vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. 18În primul rând aud că atunci când vă adunaţi în Biserică există între voi dezbinări, şi în parte cred. 19Căci trebuie să fie între voi şi erezii, ca să se arate între voi cei încercaţi. 20Aşadar, atunci când vă adunaţi în acelaşi loc, nu puteţi mânca cum se cuvine Cina Domnului; 21fiindcă fiecare se grăbeşte să-şi mănânce mâncarea sa şi astfel unul rămâne flămând, în timp ce altul se îmbată. 22Nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau oare vreţi să vă bateţi joc de Biserica lui Dumnezeu şi să îi faceţi pe cei ce nu au să se ruşineze? Ce să vă mai zic? Să vă laud? Pentru asta nu vă laud.

Instituirea Cinei Domnului

23Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă; că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine 24şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Faceţi aceasta spre amintirea Mea. 25La fel, după Cină, a luat şi paharul, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu. Aceasta să faceţi, de fiecare dată când veţi bea, spre amintirea Mea. 26Fiindcă de fiecare dată când veţi mânca această pâine şi veţi bea paharul, voi vestiţi moartea Domnului până când El va veni.

Condiţiile participării la Cina Domnului

27Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28Fiecare însă să se judece pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29Fiindcă acela care mănâncă şi bea cu nevrednicie, fără să ţină seama că este trupul Domnului, îşi mănâncă şi îşi bea pedeapsa. 30Din această pricină sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, iar unii au şi murit. 31Dacă ne-am judeca noi înşine, nu am mai fi judecaţi. 32Dar, când suntem judecaţi de Domnul, suntem şi pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. 33Astfel, fraţii mei, atunci când vă adunaţi împreună ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. 34Dacă vreunuia îi este foame, să mănânce acasă, ca în felul acesta să nu vă adunaţi spre pedeapsă. Iar pe celelalte le voi rândui atunci când voi veni.

12

Darurile duhovniceşti

121Fraţilor, în ceea ce priveşte darurile duhovniceşti nu vreau să fiţi neştiutori. 2Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, alergaţi la idolii fără glas, ca şi cum vă mâna cineva de la spate. 3De aceea, vreau să ştiţi că nimeni, când vorbeşte în Duhul Domnului, nu zice: „Blestemat fie Iisus!Lit.: „Anatema fie Iisus!”” şi că nimeni nu poate să zică: „Iisus este Domn!” decât în Duhul Sfânt.

4Darurile sunt felurite, dar este acelaşi Duh. 5Şi slujirile sunt felurite, dar este acelaşi Domn. 6Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care le lucrează pe toate în toţi. 7Iar fiecăruia i s-a dat o lucrareLit.: „arătare”, sau: „manifestare”. a Duhului spre folosul tuturor. 8Unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt înţelept, altuia, prin acelaşi Duh, cuvântul cunoaşterii. 9Unuia credinţă, în acelaşi Duh, altuia darurile vindecărilor, în unul şi acelaşi Duh. 10Unuia puterea de a săvârşi minuni, altuia profeţia, altuia deosebirea duhurilor, altuia darul vorbirii în limbi felurite, altuia darul tălmăcirii limbilor. 11Pe toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia darurile Sale după cum voieşte.

Biserica, trupul lui Hristos

12Fiindcă la fel cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un singur trup, aşa şi Hristos. 13Pentru că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; la fel, toţi am băut dintr-un singur Duh. 14Fiindcă şi trupul nu este numai un singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar zice: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este el din trup? 16Iar dacă urechea ar zice: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este ea din trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar mai fi auzul? Dacă tot trupul ar fi auz, unde ar mai fi mirosul? 18Dar Dumnezeu a pus mădularele în trup după cum a voit, pe fiecare dintre ele. 19Dacă toate ar fi acelaşi mădular, unde ar mai fi trupul? 20Acum însă sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21Deci ochiul nu poate să zică mâinii: „Nu am nevoie de tine” sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: „Nu am nevoie de voi!” 22Dar mădularele trupului – şi cu atât mai mult cele care par a fi mai slabe – sunt foarte folositoare. 23Iar mădularele care par a fi mai de necinste noi le îmbrăcăm cu mai multă cinste; şi mădularele noastre mai ruşinoase noi le împodobim mai mult. 24Căci mădularele noastre cele socotite mai nobile nu au nevoie de vreo cinstire. Iar Dumnezeu a alcătuit trupul în aşa fel, încât a dat mai multă cinste mădularului căruia îi lipseşte cinstea, 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească unele de altele. 26Iar dacă un mădular suferă, suferă toate mădularele. Şi dacă un mădular este slăvit, se bucură împreună toate mădularele.

27Voi sunteţi trupul lui Hristos şi, fiecare în parte, mădulare ale lui. 28Şi în Biserică Dumnezeu i-a pus pe unii mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători; apoi pe cei ce săvârşesc minuni, pe cei ce au darurile vindecărilor, pe cei care ajută, pe cei care cârmuiesc, pe cei ce vorbesc în limbi felurite. 29Aşadar, sunt oare toţi apostoli? Sunt oare toţi profeţi? Sunt oare toţi învăţători? Sunt oare toţi făcători de minuni? 30Au cumva toţi darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot tălmăci? 31Voi însă să râvniţi la darurile cele mai mari.

Şi, iată, vă arăt o cale care le depăşeşte pe toate.

13

Imnul dragostei

131Dacă aş vorbi în limbile oamenilor

şi ale îngerilor,

dar dragoste nu am,

sunt doar aramă care sună

sau un chimval zăngănitor.

2Chiar de-aş avea şi darul profeţiei

şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa,

de aş avea toată credinţa

încât să mut din loc şi munţii,

dar dragoste nu am,

nimic nu sunt.

3Chiar de mi-aş împărţi toată averea

şi trupul meu dacă l-aş da

să fie arsAlte manuscrise au: „să mă mândresc”.,

dar dragoste nu am,

nu-mi foloseşte la nimic.

4Căci dragostea rabdă-ndelung,

ea se milostiveşte;

dragostea nu pizmuieşte,

nu se făleşte, nu se mândreşte.

5Nu e fără cuviinţă,

nu caută câştigul său,

ea nu se mânie

şi nici nu se gândeşte la rău,

6ea nu se bucură de nedreptate,

ci dragostea se bucură de adevăr.

7Toate le-ndură, toate le crede,

toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8Dragostea nu piere niciodată.

Cât despre profeţii, vor înceta,

iar limbile – vor amuţi,

cunoaşterea se va sfârşi.

9Căci noi cunoaştem doar în parte

şi profeţim „în parte”.

10Când va veni însă ce e desăvârşit,

ce este doar „în parte” se va sfârşi.

11Pe când eram copil,

vorbeam ca un copil,

gândeam ca un copil,

şi judecam ca un copil;

când am ajuns bărbat,

am încheiat

purtarea de copil.

12Acum vedem ca prin oglindă,

în chip nedesluşit,

dar vom vedea odată faţă către faţă.

Acum cunosc numai în parte,

atunci voi cunoaşte deplin,

aşa cum şi eu am fost

pe deplin cunoscut.

13Acum rămân acestea trei:

credinţa, nădejdea şi dragostea.

Dar cea mai mare dintre ele

e dragostea.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]