Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
12

Darurile duhovniceşti

121Fraţilor, în ceea ce priveşte darurile duhovniceşti nu vreau să fiţi neştiutori. 2Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, alergaţi la idolii fără glas, ca şi cum vă mâna cineva de la spate. 3De aceea, vreau să ştiţi că nimeni, când vorbeşte în Duhul Domnului, nu zice: „Blestemat fie Iisus!Lit.: „Anatema fie Iisus!”” şi că nimeni nu poate să zică: „Iisus este Domn!” decât în Duhul Sfânt.

4Darurile sunt felurite, dar este acelaşi Duh. 5Şi slujirile sunt felurite, dar este acelaşi Domn. 6Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care le lucrează pe toate în toţi. 7Iar fiecăruia i s-a dat o lucrareLit.: „arătare”, sau: „manifestare”. a Duhului spre folosul tuturor. 8Unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt înţelept, altuia, prin acelaşi Duh, cuvântul cunoaşterii. 9Unuia credinţă, în acelaşi Duh, altuia darurile vindecărilor, în unul şi acelaşi Duh. 10Unuia puterea de a săvârşi minuni, altuia profeţia, altuia deosebirea duhurilor, altuia darul vorbirii în limbi felurite, altuia darul tălmăcirii limbilor. 11Pe toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia darurile Sale după cum voieşte.

Biserica, trupul lui Hristos

12Fiindcă la fel cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un singur trup, aşa şi Hristos. 13Pentru că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; la fel, toţi am băut dintr-un singur Duh. 14Fiindcă şi trupul nu este numai un singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar zice: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este el din trup? 16Iar dacă urechea ar zice: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este ea din trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar mai fi auzul? Dacă tot trupul ar fi auz, unde ar mai fi mirosul? 18Dar Dumnezeu a pus mădularele în trup după cum a voit, pe fiecare dintre ele. 19Dacă toate ar fi acelaşi mădular, unde ar mai fi trupul? 20Acum însă sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21Deci ochiul nu poate să zică mâinii: „Nu am nevoie de tine” sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: „Nu am nevoie de voi!” 22Dar mădularele trupului – şi cu atât mai mult cele care par a fi mai slabe – sunt foarte folositoare. 23Iar mădularele care par a fi mai de necinste noi le îmbrăcăm cu mai multă cinste; şi mădularele noastre mai ruşinoase noi le împodobim mai mult. 24Căci mădularele noastre cele socotite mai nobile nu au nevoie de vreo cinstire. Iar Dumnezeu a alcătuit trupul în aşa fel, încât a dat mai multă cinste mădularului căruia îi lipseşte cinstea, 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească unele de altele. 26Iar dacă un mădular suferă, suferă toate mădularele. Şi dacă un mădular este slăvit, se bucură împreună toate mădularele.

27Voi sunteţi trupul lui Hristos şi, fiecare în parte, mădulare ale lui. 28Şi în Biserică Dumnezeu i-a pus pe unii mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători; apoi pe cei ce săvârşesc minuni, pe cei ce au darurile vindecărilor, pe cei care ajută, pe cei care cârmuiesc, pe cei ce vorbesc în limbi felurite. 29Aşadar, sunt oare toţi apostoli? Sunt oare toţi profeţi? Sunt oare toţi învăţători? Sunt oare toţi făcători de minuni? 30Au cumva toţi darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot tălmăci? 31Voi însă să râvniţi la darurile cele mai mari.

Şi, iată, vă arăt o cale care le depăşeşte pe toate.

13

Imnul dragostei

131Dacă aş vorbi în limbile oamenilor

şi ale îngerilor,

dar dragoste nu am,

sunt doar aramă care sună

sau un chimval zăngănitor.

2Chiar de-aş avea şi darul profeţiei

şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa,

de aş avea toată credinţa

încât să mut din loc şi munţii,

dar dragoste nu am,

nimic nu sunt.

3Chiar de mi-aş împărţi toată averea

şi trupul meu dacă l-aş da

să fie arsAlte manuscrise au: „să mă mândresc”.,

dar dragoste nu am,

nu-mi foloseşte la nimic.

4Căci dragostea rabdă-ndelung,

ea se milostiveşte;

dragostea nu pizmuieşte,

nu se făleşte, nu se mândreşte.

5Nu e fără cuviinţă,

nu caută câştigul său,

ea nu se mânie

şi nici nu se gândeşte la rău,

6ea nu se bucură de nedreptate,

ci dragostea se bucură de adevăr.

7Toate le-ndură, toate le crede,

toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8Dragostea nu piere niciodată.

Cât despre profeţii, vor înceta,

iar limbile – vor amuţi,

cunoaşterea se va sfârşi.

9Căci noi cunoaştem doar în parte

şi profeţim „în parte”.

10Când va veni însă ce e desăvârşit,

ce este doar „în parte” se va sfârşi.

11Pe când eram copil,

vorbeam ca un copil,

gândeam ca un copil,

şi judecam ca un copil;

când am ajuns bărbat,

am încheiat

purtarea de copil.

12Acum vedem ca prin oglindă,

în chip nedesluşit,

dar vom vedea odată faţă către faţă.

Acum cunosc numai în parte,

atunci voi cunoaşte deplin,

aşa cum şi eu am fost

pe deplin cunoscut.

13Acum rămân acestea trei:

credinţa, nădejdea şi dragostea.

Dar cea mai mare dintre ele

e dragostea.

14

Darul profeţiei

141Căutaţi dragostea! Râvniţi după cele duhovniceşti, şi mai ales după darul profeţiei. 2Pentru că acela care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, nu le vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă spune taine, prin Duhul. 3Dar cel care profeţeşte le spune oamenilor cuvinte de zidire, de încurajare şi de mângâiere. 4Cel care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, se zideşte numai pe sine, dar cel care profeţeşte zideşte întreaga Biserică. 5Eu vreau ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi. Fiindcă cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, doar dacă acesta nu este şi tălmăcitor, ca Biserica să primească cuvinte care o zidesc.

6Acum fraţilor, dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi, ce folos aţi avea de la mine dacă nu v-aş spune fie vreo descoperire sau vreo taină, fie vreun cuvânt profetic sau un cuvânt de învăţătură? 7Dacă lucrurile neînsufleţite care scot sunete – fie fluier, fie chitară – nu ar scoate sunete diferite, cum s-ar putea cunoaşte care este sunetul fluierului şi care este al chitarei? 8Iar dacă trâmbiţa scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de război? 9Tot aşa şi voi, când vorbiţi o limbă, dacă nu scoateţi sunete uşor de înţeles, cum se va înţelege ce aţi spus? Şi veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. 10Sunt multe feluri de limbi în lume, dar nici una nu este lipsită de înţeles. 11Deci dacă nu ştiu înţelesul cuvintelor, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12Aşa şi voi, pentru că râvniţi lucrurile duhovniceşti, căutaţi să le dobândiţi spre zidirea Bisericii, ca să creşteţi în ele. 13De aceea, cel ce vorbeşte într-o limbă, să se roage ca să aibă şi darul tălmăcirii. 14Fiindcă dacă eu mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea este neroditoare. 15Aşadar ce trebuie să fac? Trebuie să mă rog cu duhul, dar trebuie să mă rog şi cu mintea; trebuie să cânt cu duhul, dar trebuie să cânt şi cu mintea. 16Dacă tu binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde omul de rând „Amin” la rugăciunea ta de mulţumire? Pentru că el nu înţelege ce spui tu. 17Într-adevăr, tu aduci mulţumire bine, dar celălalt nu este zidit. 18Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. 19Dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte pe înţeles, cu mintea mea, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă.

Buna rânduială în adunare

20Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii când vine vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. 21În Lege stă scris:

În alte limbi

şi prin buzele altora

voi vorbi acestui popor

şi nici aşa nu Mă vor asculta!

zice Domnul. 22Astfel, vorbirea în limbi este un semn nu pentru cei ce cred, ci pentru cei necredincioşi, iar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred. 23Deci, dacă s-ar aduna Biserica întreagă în acelaşi loc şi toţi ar vorbi în limbi neînţelese şi ar intra oameni simpli sau necredincioşi, nu vor zice oare că sunteţi nebuni? 24Iar dacă toţi ar profeţi şi ar intra un om necredincios sau un om simplu, el va fi dat pe faţă de toţi, va fi judecat de toţi. 25Ascunzişurile inimii lui vor fi arătate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, el se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi: Cu adevărat Dumnezeu este în voi!

26Ce trebuie să facem, fraţilor? Când vă adunaţi, fie că cineva vine cu un psalm, cu un cuvânt de învăţătură, cu o descoperire, cu darul limbilor sau cu darul tălmăcirii, toate acestea să fie spre zidire! 27Dacă sunt oameni care vorbesc în limbi, să fie câte doi sau cel mult trei. Să vorbească pe rând şi unul să tălmăcească! 28Iar dacă nu are cine să tălmăcească, aceia să tacă în Biserică. Să-şi vorbească numai lor înşişi şi lui Dumnezeu. 29Profeţii să vorbească numai doi sau trei, iar ceilalţi să judece. 30Iar dacă i se va descoperi ceva unuia dintre cei care stau aşezaţi, cel care vorbea înainte să tacă. 31Puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32Pentru că duhurile profeţilor se supun profeţilor, 33fiindcă Dumnezeu nu este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. 34Femeile să tacă în Biserici! Căci, după cum zice şi Legea, nu le este îngăduit să vorbească. 35Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, fiindcă este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică. 36Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau doar la voi a ajuns?

37Dacă cineva crede că este profet sau om duhovnicesc, să priceapă atunci că lucrurile pe care vi le scriu sunt porunca Domnului. 38Iar dacă cineva nu vrea să ştie de ele, atunci să nu ştie! 39Deci, fraţii mei, râvniţi să profeţiţi şi nu puneţi piedică vorbirii în limbi. 40Dar toate să se întâmple cuviincios şi după rânduială.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]