Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Salutări

11Pavel, cel chemat să fie apostol al lui Hristos Iisus prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostene, 2către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Hristos Iisus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei care pretutindeni cheamă Numele Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul lor şi al nostru. 3Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos!

Rugăciune de mulţumire

4Mulţumesc întotdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu care vi s-a dat în Hristos Iisus, 5căci în El v-aţi îmbogăţit în toate, pe deplin, şi în cuvânt, şi în cunoaştere 6– aşa s-a adeverit în voi mărturia lui Hristos – 7încât nu sunteţi lipsiţi de nici un dar duhovnicesc câtă vreme aşteptaţi arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. 8El vă va întări până la sfârşit, ca să fiţi fără prihană în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. 9Credincios este Dumnezeu, prin care aţi fost chemaţi să aveţi parte la moştenirea Fiului Său Iisus Hristos, Domnul nostru.

Neînţelegerile din Corint

10Vă rog, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, să fiţi cu toţii de acord şi să nu mai fie între voi dezbinări, ci să fiţi uniţi în acelaşi cuget şi în acelaşi gând. 11Pentru că mi s-a spus despre voi, fraţii mei, de către cei din casa lui Hloe, că între voi sunt certuri. 12Şi spun aceasta fiindcă fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel”! „Eu sunt al lui Apolo”! „Eu al lui Chefa”! „Iar eu al lui Hristos”! 13A fost oare Hristos împărţit?Unele manuscrise au: „Hristos nu poate fi împărţit!” Nu cumva Pavel s-a răstignit pentru voi? Sau nu cumva în numele lui Pavel aţi fost botezaţi? 14Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am botezat pe nimeni, în afară de Crispus şi Gaius, 15ca să nu spună cineva că v-aţi botezat în numele meu. 16Şi am mai botezat pe cei din casa lui Stefanas; în rest nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. 17Pentru că Hristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc evanghelia, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie în zadar.

Hristos, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu

18Căci cuvântul despre cruce este nebunie pentru cei ce pier, dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. 19Căci aşa stă scris:

Voi face să piară înţelepciunea înţelepţilor

şi ştiinţa celor învăţaţi o voi lepăda.

20Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este gânditorul veacului acestuia? Nu a arătat Dumnezeu că înţelepciunea lumii acesteia este nebună? 21Căci, de vreme ce, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciunea ei, Dumnezeu a binevoit să-i mântuiască pe cei care cred prin nebunia celor vestite; 22pentru că iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, 23dar noi Îl vestim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este piatră de poticnire, iar pentru neamuri nebunie, 24însă pentru cei chemaţi, iudei sau greci, Îl vestim pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25Pentru că ceea ce pare a fi nebunie a lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii, iar ceea ce pare a fi slăbiciune a lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.

26Fraţilor, uitaţi-vă la chemarea voastră: nu mulţi sunteţi înţelepţi după măsura oamenilor, nu mulţi sunteţi puternici, nu mulţi sunteţi de neam bun; 27dar, ca să îi ruşineze pe cei înţelepţi, Dumnezeu le-a ales pe cele socotite nebune de lume; şi, ca să le ruşineze pe cele tari, Dumnezeu le-a ales pe cele slabe ale lumii; 28şi pe cele fără de neam bun ale lumii şi pe cele nebăgate în seamă de lume le-a ales Dumnezeu, pe cele ce nu sunt, ca să le nimicească pe cele ce sunt, 29pentru ca nici un om să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. 30Din El sunteţi şi voi în Hristos Iisus, cel care s-a făcut pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate şi sfinţire şi răscumpărare, 31ca să fie precum stă scris: Cel ce se laudă, în Domnul să se laude.

2

Vestirea lui Hristos răstignit

21Iar eu, când am venit la voi, fraţilor, am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu, dar nu prin cuvântări meşteşugite sau prin înţelepciune omenească, 2pentru că am hotărât să nu ştiu nimic altceva între voi, în afară de Iisus Hristos, şi încă şi pe acesta răstignit. 3Aşa am şi fost la voi: cu trupul slab, cu frică şi cu mare cutremur. 4Iar cuvântul meu şi predica mea nu au fost ca acelea care conving prin înţelepciunea cuvintelor, ci s-au dovedit adevărate prin arătarea Duhului şi a puterii lui Dumnezeu, 5astfel încât credinţa voastră să nu se întemeieze pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înţelepciunea evangheliei

6Totuşi, noi vestim o înţelepciune pentru cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea veacului acestuia, nici cea a stăpânitorilor acestui veac, care vor şi pieri; 7ci vestim înţelepciunea lui Dumnezeu cea cu taine, cea ascunsă, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de veacuri spre slava noastră. 8Această înţelepciune n-a cunoscut-o nici unul dintre stăpânitorii veacului acestuia, căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9Însă, precum stă scris:

Cele pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit

şi la inima omului nu s-au suit,

pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc,

10pe acestea ni le-a descoperit nouă Dumnezeu prin Duhul; pentru că Duhul pe toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. 11Cine dintre oameni cunoaşte cele ale omului, în afară de duhul omului care este în el? Tot aşa este şi cu cele ale lui Dumnezeu: nimeni nu le-a cunoscut, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12Iar noi nu am primit duhul lumii, ci Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu. 13Pe acestea vi le vestim, dar nu prin cuvinte pe care le învaţă înţelepciunea omenească, ci prin cuvinte pe care le învaţă Duhul, supunând cele duhovniceşti judecăţii oamenilor duhovniceşti. 14Omul care are numai suflare de viaţă în el nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, fiindcă pentru el sunt nebunie şi nu le poate cunoaşte, pentru că ele se judecă duhovniceşte. 15Însă cel care are Duhul le judecă pe toate, iar el nu poate fi judecat de nimeni.

16Căci:

cine a cunoscut gândul Domnului

ca să-L poată învăţa pe El?

Dar noi avem gândul lui Hristos.
3

Unitatea diverselor slujiri din Biserică

31Dar vouă, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni trupeşti, ca unor prunci în Hristos. 2V-am hrănit cu lapte, nu cu mâncare, pentru că nu puteaţi mânca; şi nici acum nu puteţi, 3pentru că încă sunteţi oameni trupeşti. Câtă vreme există între voi invidie şi ceartă, nu arătaţi oare că sunteţi doar trupeşti şi că vă purtaţiLit.: „umblaţi”. la fel ca ceilalţi oameni? 4Atunci când spune cineva: „Eu sunt al lui Pavel”, iar altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi ca ceilalţi oameni? 5Dar ce este Apolo? Ce este Pavel? Sunt slujitori prin care aţi crezut. Şi slujim după cum a dat Domnul fiecăruia dintre noi. 6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. 7Astfel că nici cel care a sădit nu este ceva, nici cel care a udat, ci Dumnezeu, care a făcut să crească. 8Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata după osteneala sa; 9pentru că noi lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

10Pe cât mi-a dat Dumnezeu har, eu, ca un meşter iscusit, am pus temelie, dar altcineva zideşte. Şi fiecare să ia seama cum zideşte. 11Pentru că nimeni nu mai poate pune o altă temelie afară de cea aşezată deja, care este Iisus Hristos. 12Iar dacă cineva zideşte pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, iarbă, trestie, 13lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, pentru că ziua o va arăta şi focul o va descoperi; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14Dacă lucrarea cuiva rămâne, cel ce a zidit va primi răsplată, 15iar dacă lucrarea va arde, acela va fi păgubit, dar el va scăpa, aşa cum scapă cineva din foc. 16Nu ştiţi că sunteţi templu al lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acel om, căci templul lui Dumnezeu este sfânt şi voi sunteţi acest templu.

18Nimeni să nu se înşele pe sine; dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi în lumea aceasta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19Pentru că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, aşa cum stă scris:

Dumnezeu îi prinde pe cei înţelepţi în vicleşugul lor;

20şi iarăşi:

Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi,

ştie că sunt deşarte.

21Aşa încât nimeni să nu se laude cu oamenii; căci toate sunt ale voastre, 22fie Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul sau viitorul; toate sunt ale voastre, 23iar voi ai lui Hristos şi Hristos al lui Dumnezeu.