Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
2

Vestirea lui Hristos răstignit

21Iar eu, când am venit la voi, fraţilor, am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu, dar nu prin cuvântări meşteşugite sau prin înţelepciune omenească, 2pentru că am hotărât să nu ştiu nimic altceva între voi, în afară de Iisus Hristos, şi încă şi pe acesta răstignit. 3Aşa am şi fost la voi: cu trupul slab, cu frică şi cu mare cutremur. 4Iar cuvântul meu şi predica mea nu au fost ca acelea care conving prin înţelepciunea cuvintelor, ci s-au dovedit adevărate prin arătarea Duhului şi a puterii lui Dumnezeu, 5astfel încât credinţa voastră să nu se întemeieze pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înţelepciunea evangheliei

6Totuşi, noi vestim o înţelepciune pentru cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea veacului acestuia, nici cea a stăpânitorilor acestui veac, care vor şi pieri; 7ci vestim înţelepciunea lui Dumnezeu cea cu taine, cea ascunsă, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de veacuri spre slava noastră. 8Această înţelepciune n-a cunoscut-o nici unul dintre stăpânitorii veacului acestuia, căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9Însă, precum stă scris:

Cele pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit

şi la inima omului nu s-au suit,

pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc,

10pe acestea ni le-a descoperit nouă Dumnezeu prin Duhul; pentru că Duhul pe toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. 11Cine dintre oameni cunoaşte cele ale omului, în afară de duhul omului care este în el? Tot aşa este şi cu cele ale lui Dumnezeu: nimeni nu le-a cunoscut, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12Iar noi nu am primit duhul lumii, ci Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu. 13Pe acestea vi le vestim, dar nu prin cuvinte pe care le învaţă înţelepciunea omenească, ci prin cuvinte pe care le învaţă Duhul, supunând cele duhovniceşti judecăţii oamenilor duhovniceşti. 14Omul care are numai suflare de viaţă în el nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, fiindcă pentru el sunt nebunie şi nu le poate cunoaşte, pentru că ele se judecă duhovniceşte. 15Însă cel care are Duhul le judecă pe toate, iar el nu poate fi judecat de nimeni.

16Căci:

cine a cunoscut gândul Domnului

ca să-L poată învăţa pe El?

Dar noi avem gândul lui Hristos.
3

Unitatea diverselor slujiri din Biserică

31Dar vouă, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni trupeşti, ca unor prunci în Hristos. 2V-am hrănit cu lapte, nu cu mâncare, pentru că nu puteaţi mânca; şi nici acum nu puteţi, 3pentru că încă sunteţi oameni trupeşti. Câtă vreme există între voi invidie şi ceartă, nu arătaţi oare că sunteţi doar trupeşti şi că vă purtaţiLit.: „umblaţi”. la fel ca ceilalţi oameni? 4Atunci când spune cineva: „Eu sunt al lui Pavel”, iar altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi ca ceilalţi oameni? 5Dar ce este Apolo? Ce este Pavel? Sunt slujitori prin care aţi crezut. Şi slujim după cum a dat Domnul fiecăruia dintre noi. 6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. 7Astfel că nici cel care a sădit nu este ceva, nici cel care a udat, ci Dumnezeu, care a făcut să crească. 8Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata după osteneala sa; 9pentru că noi lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

10Pe cât mi-a dat Dumnezeu har, eu, ca un meşter iscusit, am pus temelie, dar altcineva zideşte. Şi fiecare să ia seama cum zideşte. 11Pentru că nimeni nu mai poate pune o altă temelie afară de cea aşezată deja, care este Iisus Hristos. 12Iar dacă cineva zideşte pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, iarbă, trestie, 13lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, pentru că ziua o va arăta şi focul o va descoperi; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14Dacă lucrarea cuiva rămâne, cel ce a zidit va primi răsplată, 15iar dacă lucrarea va arde, acela va fi păgubit, dar el va scăpa, aşa cum scapă cineva din foc. 16Nu ştiţi că sunteţi templu al lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acel om, căci templul lui Dumnezeu este sfânt şi voi sunteţi acest templu.

18Nimeni să nu se înşele pe sine; dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi în lumea aceasta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19Pentru că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, aşa cum stă scris:

Dumnezeu îi prinde pe cei înţelepţi în vicleşugul lor;

20şi iarăşi:

Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi,

ştie că sunt deşarte.

21Aşa încât nimeni să nu se laude cu oamenii; căci toate sunt ale voastre, 22fie Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul sau viitorul; toate sunt ale voastre, 23iar voi ai lui Hristos şi Hristos al lui Dumnezeu.
4

Slujirea apostolilor

41Aşa trebuie să fim noi socotiţi de fiecare om, ca slujitori ai lui Hristos şi administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2Iar de la administratori se cere mai ales ca fiecare să fie găsit credincios. 3Mie nu îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de judecăţile de zi cu zi ale oamenilor. Şi nici măcar eu nu mă judec pe mine însumi, 4căci nu mă ştiu vinovat în nici un fel. Dar nu mă voi îndreptăţi prin aceasta, pentru că cel ce mă judecă este Domnul. 5De aceea, nu judecaţi nimic înainte de vreme, până nu va veni Domnul, care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi va da pe faţă gândurile inimilor; şi atunci fiecare va primi laudă de la Dumnezeu.

6Aceste lucruri, fraţilor, le-am spus despre mine şi Apolo, dar pentru folosul vostru, ca să învăţaţi de la noi să nu cugetaţi mai presus de cele ce sunt scrise, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. 7Căci cine te deosebeşte pe tine de alţii? Şi ce ai tu fără să fi primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit? 8Iată-vă, sunteţi sătui! Iată, v-aţi îmbogăţit, aţi început să domniţi fără noi! Măcar de-aţi fi domnit cu folos, ca să domnim şi noi cu voi! 9Socot însă că Dumnezeu ne-a arătat pe noi, apostolii, drept cei mai de pe urmă, ca pe nişte osândiţi la moarte, pentru că am ajuns un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. 10Noi suntem nebuni pentru Hristos, voi înţelepţi în Hristos; noi suntem slabi, voi sunteţi tari; voi sunteţi slăviţi, noi suntem lipsiţi de orice cinstire. 11Chiar şi în ceasul de acum stăm flămânzi şi însetaţi, goi şi pălmuiţi, pribegim 12şi trudim, lucrând cu mâinile noastre. Dacă suntem ocărâţi, binecuvântăm, dacă suntem prigoniţi, răbdăm, 13dacă ne ponegresc, ne rugăm. Acum am ajuns ca un gunoi pentru lume, ca pulberea călcată de toţi.

14Nu vă scriu acestea ca să vă ruşinez, ci vă sfătuiesc ca pe copiii mei preaiubiţi. 15Fiindcă şi dacă aţi avea mii de învăţători în Hristos, nu aveţi mai mulţi părinţi; iar în Hristos Iisus eu v-am născut, prin evanghelie. 16Aşadar, vă rog: Urmaţi-mi exemplul! 17De aceea vi l-am trimis pe Timotei, care îmi este fiu preaiubit şi credincios în Domnul şi care vă va aminti căile mele în Domnul Hristos Iisus, aşa cum învăţ eu peste tot, în întreaga Biserică. 18Şi pentru că n-am mai venit pe la voi, unii s-au semeţit. 19Însă, dacă va vrea Domnul, voi veni la voi grabnic şi voi cunoaşte nu vorbele lor, ci puterea lor. 20Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvinte, ci în putere. 21Ce vreţi? Să vin la voi cu toiagul, sau cu duhul iubirii şi al blândeţii?