Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

Unitatea diverselor slujiri din Biserică

31Dar vouă, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni trupeşti, ca unor prunci în Hristos. 2V-am hrănit cu lapte, nu cu mâncare, pentru că nu puteaţi mânca; şi nici acum nu puteţi, 3pentru că încă sunteţi oameni trupeşti. Câtă vreme există între voi invidie şi ceartă, nu arătaţi oare că sunteţi doar trupeşti şi că vă purtaţiLit.: „umblaţi”. la fel ca ceilalţi oameni? 4Atunci când spune cineva: „Eu sunt al lui Pavel”, iar altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi ca ceilalţi oameni? 5Dar ce este Apolo? Ce este Pavel? Sunt slujitori prin care aţi crezut. Şi slujim după cum a dat Domnul fiecăruia dintre noi. 6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. 7Astfel că nici cel care a sădit nu este ceva, nici cel care a udat, ci Dumnezeu, care a făcut să crească. 8Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata după osteneala sa; 9pentru că noi lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

10Pe cât mi-a dat Dumnezeu har, eu, ca un meşter iscusit, am pus temelie, dar altcineva zideşte. Şi fiecare să ia seama cum zideşte. 11Pentru că nimeni nu mai poate pune o altă temelie afară de cea aşezată deja, care este Iisus Hristos. 12Iar dacă cineva zideşte pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, iarbă, trestie, 13lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, pentru că ziua o va arăta şi focul o va descoperi; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14Dacă lucrarea cuiva rămâne, cel ce a zidit va primi răsplată, 15iar dacă lucrarea va arde, acela va fi păgubit, dar el va scăpa, aşa cum scapă cineva din foc. 16Nu ştiţi că sunteţi templu al lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acel om, căci templul lui Dumnezeu este sfânt şi voi sunteţi acest templu.

18Nimeni să nu se înşele pe sine; dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi în lumea aceasta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19Pentru că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, aşa cum stă scris:

Dumnezeu îi prinde pe cei înţelepţi în vicleşugul lor;

20şi iarăşi:

Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi,

ştie că sunt deşarte.

21Aşa încât nimeni să nu se laude cu oamenii; căci toate sunt ale voastre, 22fie Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul sau viitorul; toate sunt ale voastre, 23iar voi ai lui Hristos şi Hristos al lui Dumnezeu.