Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Prolog

11Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri şi am atins cu mâinile noastre despre Cuvântul vieţii 2– fiindcă Viaţa s-a arătat şi noi am văzut-o – despre aceasta dăm mărturie şi vă vestim viaţa veşnică ce era la Tatăl şi ni s-a arătat. 3Ceea ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă, ca şi voi să fiţi uniţi cu noi. Iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. 4Acestea vi le scriem ca bucuria noastră să fie deplină.

Viaţa curată, în lumină

5Şi aceasta este vestea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: Dumnezeu este lumină şi în El nu este deloc întuneric. 6Dacă spunem că suntem în comuniune cu El, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu împlinim adevărul. 7Dar dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, suntem în comuniune unii cu alţii şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. 8Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm şi adevărul nu este în noi. 9Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice vină. 10Însă dacă spunem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este în noi.

2

21Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărătorSau: „mijlocitor”. la Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. 2El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru cele ale întregii lumi. 3Şi din aceasta ştim că Îl cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui. 4Cel care spune „Îl cunosc” şi nu ţine poruncile Lui, este mincinos şi adevărul nu este în el. 5Însă cel care îi păzeşte cuvântul, în el cu adevărat iubirea Lui Dumnezeu este desăvârşită: prin aceasta cunoaştem că suntem în El. 6Cel care spune că rămâne în El este dator să umble aşa cum a umblat El.

Trăirea în dragoste, nu în ură

7Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci porunca veche, pe care o aveţi de la început. Porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit. 8Dar vă scriu iarăşi porunca cea nouă – ceea ce este adevărat în El şi în voi – că întunericul trece, iar lumina cea adevărată străluceşte deja. 9Cel care spune că este în lumină, dar îl urăşte pe fratele său, este încă în întuneric. 10Cel ce îl iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el nu este nici un prilej de poticnire. 11Cel ce îl urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie unde merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Motivele scrierii epistolei

12Vă scriu vouă, copiilor,

fiindcă v-au fost iertate păcatele datorită Numelui Său.

13Vă scriu vouă, părinţilor,

fiindcă L-aţi cunoscut pe Cel ce este de la început.

Vă scriu vouă, tinerilor,

fiindcă l-aţi învins pe cel Rău.

14V-am scris vouă, copii,

fiindcă L-aţi cunoscut pe Tatăl.

V-am scris vouă, părinţilor,

fiindcă L-aţi cunoscut pe Cel ce este de la început.

V-am scris vouă, tinerilor,

fiindcă sunteţi puternici

şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi

şi l-aţi învins pe cel Rău.

15Să nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el. 16Căci tot ceea ce este în lume, pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17Iar lumea trece, la fel şi pofta ei; dar cel ce face voia Lui Dumnezeu rămâne în veac.

Avertizări despre Antihrist

18Copii, este ceasul din urmă şi, după cum aţi auzit, vine Antihrist; iar acum au venit mulţi antihrişti. Prin aceasta cunoaştem că este ceasul din urmă. 19Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre ai noştri. Pentru că dacă erau dintre ai noştri ar fi rămas cu noi, dar trebuia să se arate că nu toţi sunt de-ai noştri. 20Voi aveţi ungere de la Cel Sfânt şi toţi cunoaşteţi aceasta. 21Nu v-am scris fiindcă n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că-l cunoaşteţi şi pentru că nici o minciună nu vine din adevăr. 22Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Iisus este Hristosul? Acesta este Antihristul, cel care Îi neagă pe Tatăl şi pe Fiul. 23Cine-L neagă pe Fiul, nu-L are nici pe Tatăl. Cel care-L mărturiseşte pe Fiul, Îl are şi pe Tatăl. 24Cât despre voi, să rămână în voi ceea ce aţi auzit de la început. Şi dacă rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl. 25Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făcut-o: viaţa veşnică.

26V-am scris acestea despre cei care vă înşeală. 27Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi nu aveţi nevoie să vă înveţe cineva; ci aşa cum ungerea Lui vă învaţă toate – şi ea este adevărată, nu falsă – aşa cum v-a învăţat, rămâneţi în El.

Nădejdea celor credincioşi

28Şi acum, copiii mei, rămâneţi în El, ca atunci când se va arăta să avem îndrăzneală şi să nu fim făcuţi de ruşine înaintea Lui când va veni. 29Dacă ştiţi că El este drept, ştiţi că oricine înfăptuieşte dreptatea este născut din El.

3

31Vedeţi cât de mult ne-a iubit Tatăl, încât să fim numiţi copii ai Lui Dumnezeu. Şi suntem! Dar lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 2Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar ce vom fi nu s-a arătat încă. Ştim că atunci când se va arăta vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea aşa cum este. 3Şi oricine are această nădejde în El devine curat, aşa cum El este curat.

Trăirea în dreptate

4Oricine săvârşeşte păcat, săvârşeşte nelegiuire, căci păcatul este nelegiuire. 5Ştiţi că El s-a arătat ca să ridice păcatele. Şi în El nu este păcat. 6Oricine rămâne în El nu păcătuieşte. Oricine păcătuieşte nu L-a văzut şi nici nu L-a cunoscut. 7Copiii mei, să nu vă înşele nimeni. Cel care înfăptuieşte dreptatea este drept, aşa cum El este drept. 8Cel care săvârşeşte păcatul este de la Diavol, pentru că Diavolul a păcătuit încă de la început. Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările Diavolului. 9Oricine s-a născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, căci sămânţa Lui rămâne în el şi nu poate păcătui, pentru că s-a născut din Dumnezeu. 10Prin aceasta se arată care sunt copiii lui Dumnezeu şi care sunt copiii diavolului: oricine nu săvârşeşte dreptatea şi nu-l iubeşte pe fratele său, nu este din Dumnezeu.

Iubirea frăţească

11Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început: să ne iubim unii pe alţii. 12Nu asemenea lui Cain, care era de la cel Rău şi care l-a ucis pe fratele său. Şi din ce cauză l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. 13Să nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea. 14Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă fiindcă îi iubim pe fraţi. Cel care nu iubeşte rămâne în moarte. 15Oricine nu-l iubeşte pe fratele său este un ucigaş. Şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică în el, viaţă care să rămână în el. 16Prin aceasta am cunoscut iubirea: El şi-a dat viaţa pentru noi. De aceea, şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. 17Dacă cineva are bogăţiile lumii şi îl vede pe fratele său că se află în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum să rămână în el iubirea lui Dumnezeu? 18Copiii mei, să nu iubim cu vorba, nici prin cuvinte, ci cu fapta şi cu adevărul.

Încrederea în Dumnezeu

19Şi prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile noastre înaintea Lui, 20căci, chiar dacă inimile noastre ne condamnă, Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte totul. 21Preaiubiţilor, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. 22Şi orice i-am cere vom primi de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi înfăptuim ceea ce este plăcut înaintea Lui. 23Şi aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său Iisus Hristos şi să ne iubim unii pe alţii, după cum ne-a dat poruncă. 24Şi cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în El şi Dumnezeu rămâne în el. Din aceasta cunoaştem că rămâne în noi: din Duhul pe care ni L-a dat.