Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Salutări

11Pavel, Silvan şi Timotei către Biserica tesalonicenilor, în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Iisus Hristos: har vouă şi pace!

Rugăciune de mulţumire

2Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi, pomenindu-vă fără încetare în rugăciunile noastre, 3când ne amintim de lucrarea credinţei, de strădania iubirii şi de răbdarea nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru.

Exemplul bun al tesalonicenilor

4Noi ştim, fraţi iubiţi de Dumnezeu, cum aţi fost aleşi, 5fiindcă evanghelia noastră nu a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci şi cu putere, prin Duhul Sfânt şi cu deplină convingere, pentru că ştiţi cum am fost între voi, pentru voi. 6Iar voi ne-aţi urmat în toate, pe noi şi pe Domnul, primind cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt în multe necazuri, 7astfel încât aţi devenit un exemplu pentru toţi credincioşii din Macedonia şi Ahaia. 8Căci, de la voi, cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia şi în Ahaia, ci credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa încât nici nu mai este nevoie să vorbim despre acest lucru. 9Şi ei înşişi povestesc despre noi ce fel de primire am avut la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să-I slujiţi Dumnezeului celui Viu şi adevărat 10şi ca să-L aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care El L-a înviat din morţi, pe Iisus, Cel ce ne mântuieşte de mânia care va veni.

2

Misiunea lui Pavel la Tesalonic

21Voi ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică. 2Aşa cum ştiţi, după ce am suferit şi am fost batjocoriţi mai înainte la Filipi, am prins curaj în Dumnezeul nostru să vă vestim evanghelia lui Dumnezeu, deşi aveam multe greutăţi. 3Căci îndemnul nostru nu venea dintr-o rătăcire,Sau: „înşelăciune”. nici dintr-un gând necinstitLit.: „necurăţie”. sau din viclenie, 4ci, după cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ne fie încredinţată evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim pe plac oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile. 5Şi, după cum ştiţi, niciodată nu am folosit cuvinte linguşitoare, nici nu am avut motive de lăcomie, Dumnezeu ne e martor, 6nici nu am căutat să fim slăviţi de oameni, nici de voi, nici de alţii, 7deşi, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să o facem. Noi însă ne-am purtat cu blândeţe în mijlocul vostru, aşa cum se îngrijeşte o doică de copiii ei. 8Atât de apropiaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar vieţile noastre, fiindcă ne deveniserăţi cu-adevărat dragi. 9Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi de truda noastră: lucram zi şi noapte, ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă vesteam evanghelia lui Dumnezeu. 10Voi sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că ne-am purtat cu sfinţenie, cu dreptate şi fără greşeală faţă de voi, care credeţi. 11Ştiţi că ne-am purtat cu fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii lui, 12îndemnându-vă, încurajându-vă şi dând mărturie ca să vă purtaţi vrednic de Dumnezeu, cel care vă cheamă la Împărăţia şi la slava Sa.

13De aceea îi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu fiindcă, primind cuvântul pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care lucrează în voi, cei care credeţi. 14Căci voi, fraţilor, v-aţi purtat asemenea celor din Bisericile care sunt în Iudeea în Hristos Iisus, pentru că aţi pătimit din partea celor de acelaşi neam cu voi, ceea ce au suferit şi ei din partea iudeilor, 15care L-au dat morţii pe Iisus Domnul la fel ca pe profeţi şi care ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva oamenilor, 16împiedicându-ne să le vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Ei au umplut, astfel, măsura păcatelor lor. Şi, la urmă, a venit asupra lor mânia lui Dumnezeu.

17Dar noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru o vreme – însă am rămas cu inima la voi – am căutat şi mai mult să vă vedem faţă în faţă, cu şi mai mare dor. 18De aceea am vrut să venim la voi – eu, Pavel, o dată, chiar de două ori – dar Satana ne-a împiedicat. 19Care este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă în faţa Domnului nostru Iisus Hristos la venirea Lui, dacă nu voi? 20Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.

3

Misiunea lui Timotei

31De aceea, nemaiavând răbdare, ne-am hotărât să rămânem singuri în Atena 2şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru, care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră, 3ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, fiindcă ştiţi şi voi că pentru aceasta am fost meniţi.Sau: „destinaţi”. Sau: „acestea ne aşteaptă.” 4Şi când eram la voi, v-am spus de mai înainte că va trebui să îndurăm necazuri, după cum s-a şi întâmplat, şi ştiţi. 5De aceea şi eu, nemaiavând răbdare, am trimis după veşti despre credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ademenit Ispititorul şi astfel munca noastră să devină zadarnică.

6Dar acum s-a întors Timotei de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi iubirea voastră şi că vă amintiţi întotdeauna cu iubire de noi, dorind să ne vedeţi, aşa cum şi noi dorim să vă vedem. 7Din pricina aceasta, fraţilor, suntem mângâiaţi prin voi în orice strâmtorare şi necaz al nostru, prin credinţa voastră, 8fiindcă acum parcă prindem viaţă dacă voi rămâneţi tari în Domnul. 9Ce mulţumire putem să-I aducem lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria pe care o avem datorită vouă înaintea Dumnezeului nostru? 10Zi şi noapte, fără încetare Îl implorăm să vă putem vedea la faţă şi să împlinim ceea ce încă lipseşte credinţei voastre.

11Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru şi Domnul nostru Iisus să ne călăuzească pe calea spre voi. 12Iar pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi pentru toţi, aşa cum suntem şi noi faţă de voi, 13ca să vă întărească inimile şi să fie fără vină, în sfinţenie, în faţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu toţi sfinţii Săi. Amin.