Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
2

Misiunea lui Pavel la Tesalonic

21Voi ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică. 2Aşa cum ştiţi, după ce am suferit şi am fost batjocoriţi mai înainte la Filipi, am prins curaj în Dumnezeul nostru să vă vestim evanghelia lui Dumnezeu, deşi aveam multe greutăţi. 3Căci îndemnul nostru nu venea dintr-o rătăcire,Sau: „înşelăciune”. nici dintr-un gând necinstitLit.: „necurăţie”. sau din viclenie, 4ci, după cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ne fie încredinţată evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim pe plac oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile. 5Şi, după cum ştiţi, niciodată nu am folosit cuvinte linguşitoare, nici nu am avut motive de lăcomie, Dumnezeu ne e martor, 6nici nu am căutat să fim slăviţi de oameni, nici de voi, nici de alţii, 7deşi, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să o facem. Noi însă ne-am purtat cu blândeţe în mijlocul vostru, aşa cum se îngrijeşte o doică de copiii ei. 8Atât de apropiaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar vieţile noastre, fiindcă ne deveniserăţi cu-adevărat dragi. 9Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi de truda noastră: lucram zi şi noapte, ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă vesteam evanghelia lui Dumnezeu. 10Voi sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că ne-am purtat cu sfinţenie, cu dreptate şi fără greşeală faţă de voi, care credeţi. 11Ştiţi că ne-am purtat cu fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii lui, 12îndemnându-vă, încurajându-vă şi dând mărturie ca să vă purtaţi vrednic de Dumnezeu, cel care vă cheamă la Împărăţia şi la slava Sa.

13De aceea îi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu fiindcă, primind cuvântul pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care lucrează în voi, cei care credeţi. 14Căci voi, fraţilor, v-aţi purtat asemenea celor din Bisericile care sunt în Iudeea în Hristos Iisus, pentru că aţi pătimit din partea celor de acelaşi neam cu voi, ceea ce au suferit şi ei din partea iudeilor, 15care L-au dat morţii pe Iisus Domnul la fel ca pe profeţi şi care ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva oamenilor, 16împiedicându-ne să le vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Ei au umplut, astfel, măsura păcatelor lor. Şi, la urmă, a venit asupra lor mânia lui Dumnezeu.

17Dar noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru o vreme – însă am rămas cu inima la voi – am căutat şi mai mult să vă vedem faţă în faţă, cu şi mai mare dor. 18De aceea am vrut să venim la voi – eu, Pavel, o dată, chiar de două ori – dar Satana ne-a împiedicat. 19Care este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă în faţa Domnului nostru Iisus Hristos la venirea Lui, dacă nu voi? 20Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.

3

Misiunea lui Timotei

31De aceea, nemaiavând răbdare, ne-am hotărât să rămânem singuri în Atena 2şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru, care lucrează împreună cu Dumnezeu pentru evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră, 3ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, fiindcă ştiţi şi voi că pentru aceasta am fost meniţi.Sau: „destinaţi”. Sau: „acestea ne aşteaptă.” 4Şi când eram la voi, v-am spus de mai înainte că va trebui să îndurăm necazuri, după cum s-a şi întâmplat, şi ştiţi. 5De aceea şi eu, nemaiavând răbdare, am trimis după veşti despre credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ademenit Ispititorul şi astfel munca noastră să devină zadarnică.

6Dar acum s-a întors Timotei de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi iubirea voastră şi că vă amintiţi întotdeauna cu iubire de noi, dorind să ne vedeţi, aşa cum şi noi dorim să vă vedem. 7Din pricina aceasta, fraţilor, suntem mângâiaţi prin voi în orice strâmtorare şi necaz al nostru, prin credinţa voastră, 8fiindcă acum parcă prindem viaţă dacă voi rămâneţi tari în Domnul. 9Ce mulţumire putem să-I aducem lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria pe care o avem datorită vouă înaintea Dumnezeului nostru? 10Zi şi noapte, fără încetare Îl implorăm să vă putem vedea la faţă şi să împlinim ceea ce încă lipseşte credinţei voastre.

11Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru şi Domnul nostru Iisus să ne călăuzească pe calea spre voi. 12Iar pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi pentru toţi, aşa cum suntem şi noi faţă de voi, 13ca să vă întărească inimile şi să fie fără vină, în sfinţenie, în faţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu toţi sfinţii Săi. Amin.

4

Îndemnuri la sfinţenie

41În rest, fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Iisus să trăiţi aşa cum aţi învăţat de la noi, ca unii care trebuie să-I fiţi plăcuţi lui Dumnezeu – precum şi faceţi – şi să sporiţi tot mai mult în aceasta. 2Ştiţi ce porunci v-am dat în Numele Domnului Iisus. 3Căci voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră. Feriţi-vă de desfrânare! 4Fiecare să ştie să-şi stăpânească propriul trupLit.: „vas”. în sfinţenie şi cinste, 5nu în patima poftei, ca neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu. 6Nimeni să nu fie viclean şi să-l înşele pe fratele său într-un asemenea lucru,Lit.: „în lucru”. Pot fi lucrurile vieţii, în general, sau patima descrisă mai sus. fiindcă Domnul răzbună toate aceste fapte, aşa cum v-am spus şi v-am arătat mai înainte. 7Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie. 8De aceea, cel care dispreţuieşte toate acestea, nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, care vi-L dă pe Duhul Său Sfânt.

9Despre iubirea frăţească nu mai aveţi nevoie să vă scriem, fiindcă voi aţi învăţat de la Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii 10şi fiindcă aşa vă purtaţi faţă de toţi fraţii din întreaga Macedonie. Totuşi, vă îndemnăm, fraţilor, să prisosiţi şi mai mult în iubire 11şi să căutaţi să vă purtaţi astfel: să trăiţi în pace, să vă vedeţi de treburile voastre şi să lucraţi cu mâinile voastre, aşa cum v-am poruncit, 12să vă purtaţi cuviincios faţă de cei din afară şi să nu depindeţi de nimeni.

Despre înviere şi venirea Domnului

13Fraţilor, cu privire la cei ce au murit nu vreau să vă las în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi asemenea celor care nu au nădejde. 14Fiindcă dacă noi credem că Iisus a murit şi a înviat, la fel, Dumnezeu, prin Iisus, îi va aduna împreună cu El pe cei care au murit.

15Iar acestea vi le spunem după cuvântul Domnului: noi, care trăim şi care vom mai trăi încă la venirea Domnului, nu o vom lua înaintea celor morţi. 16Căci Domnul, la porunca lui Dumnezeu,Sau: „Domnul, cu porunca sa, cu glas de arhanghel, etc.” cu glas de arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, va coborî din cer şi îi va învia mai întâi pe cei morţi în Hristos. 17Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi cu ei în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna. 18Aşadar încurajaţi-vă unul pe altul cu aceste cuvinte.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]