Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
9

Răsplata pentru dărnicie

91Despre această slujire în folosul sfinţilor este de prisos să vă mai scriu: 2cunosc bunăvoinţa voastră cu care mă laud în faţa macedonenilor când vine vorba de voi, spunându-le că Ahaia este gata încă de anul trecut, iar zelul vostru i-a încurajat pe mai mulţi. 3I-am trimis pe fraţi pentru ca mândria noastră în ceea ce vă priveşte să nu fie zădărnicită în această privinţă, ci să fiţi gata, aşa cum am spus, 4aşa încât dacă vor veni cu mine nişte macedoneni şi vă vor găsi nepregătiţi, să nu cumva să fim făcuţi noi de ruşine, ca să nu mai spun că şi voi, pentru încrederea avută. 5Aşadar, am socotit că trebuie să îi rog pe fraţi să vină înainte la voi şi să pregătească darul pe care l-aţi promis, ca el să fie gata ca un adevărat dar, nu cu zgârcenie.

6Cine seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va secera, dar cine va semăna din belşug, din belşug va secera. 7Fiecare să dea cum a hotărât în inima lui: nu cu regret, nici din obligaţie, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie. 8Iar Dumnezeu are puterea să vă facă să prisosiţi în orice har, ca să fiţi mereu îndestulaţi în toate şi să prisosiţi în orice faptă bună, 9după cum stă scris:

A împărţit, a dat săracilor,

dreptatea Lui rămâne în veac.

10Cel ce-i dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană vă va da şi vă va înmulţi şi vouă ce aţi semănat şi va face să crească roadele dreptăţii voastre. 11Şi veţi fi îmbogăţiţi în toate ca să puteţi face orice faptă de dărnicie, care, prin noi, îi aduce mulţumire lui Dumnezeu: 12fiindcă împlinirea acestei slujiri nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar face şi să se înmulţească aducerile de mulţumire către Dumnezeu. 13Prin dovada acestei slujiri ei Îl vor preamări pe Dumnezeu pentru supunerea de care daţi dovadă faţă de evanghelia lui Hristos şi pentru dărnicia venită din comuniunea voastră cu ei şi cu toţi; 14iar prin rugăciunea lor pentru voi vă vor arăta dragostea lor, prin harul îmbelşugat al lui Dumnezeu faţă de voi. 15Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru harul Său nespus de mare.
10

Autoritatea lui Pavel

101Eu însumi, Pavel, vă îndemn, pentru blândeţea şi bunătatea lui Hristos, eu, cel „atât de smerit când sunt în faţa voastră, dar plin de îndrăzneală când sunt departe”, 2vă rog ca atunci când voi fi de faţă să nu fiu nevoit să-mi arăt îndrăzneala pe care am de gând să o folosesc împotriva unora care cred că noi trăim potrivit dorinţelor omeneşti. 3Căci, deşi trăim în trup,Lit.: „în carne”. noi nu ne luptăm trupeşte.Lit.: „carnal”. 4Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice prin Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile; noi distrugem argumentele 5şi orice trufie care se ridică împotriva cunoaşterii de Dumnezeu şi supunem orice gând ascultării de Hristos 6şi suntem gata să pedepsim orice neascultare, odată ce ascultarea voastră se va fi împlinit.

7Priviţi lucrurile în faţă! Dacă cineva crede că este al lui Hristos, să se gândească şi aşa: după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi. 8Şi chiar dacă m-aş mândri mai mult cu autoritatea pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea, nu pentru dărâmarea voastră, tot nu m-aş ruşina. 9Nu vreau să par că vă înspăimânt cu scrisorile mele, 10fiindcă ei spun: „Da, scrisorile lui sunt grele şi tari, dar când e de faţă e slab, iar cuvântul lui fără greutate”. 11Să ţină seamă aceştia că, aşa cum suntem în cuvânt, în scrisorile noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi în faptă şi când vom fi de faţă.

12Noi nu îndrăznim să ne numărăm printre ei sau să ne comparăm cu unii care se recomandă singuri; fiindcă ei sunt lipsiţi de judecată, căci se măsoară pe ei cu ei înşişi şi se compară tot cu ei înşişi. 13Noi însă nu ne vom mândri peste măsură, ci după măsura hotărâtă de Dumnezeu ca măsură: să ajungem până la voi. 14Fiindcă nu ne întindem peste măsură ca şi cum nu am fi ajuns până la voi, căci până la voi am ajuns cu evanghelia lui Hristos. 15Nu ne mândrim peste măsură cu truda altora, ci avem nădejde, odată cu creşterea credinţei voastre, să devenim şi mai mari printre voi, potrivit măsurii hotărâte nouă, 16pentru a duce vestea cea bună în ţinuturile de dincolo de voi, fără să intrăm peste lucrarea altuia, ca să nu ne mândrim cu lucruri deja făcute. 17Cel care se laudă, să se laude în Domnul, 18fiindcă nu acela care se recomandă singur este recunoscut, ci acela pe care Îl recomandă Domnul!

11

Pavel şi apostolii falşi

111Ah! Dacă aţi putea răbda puţină nebunie din partea mea! Dar, chiar aşa, răbdaţi-mă!Lit.: „suportaţi-mă!” 2Căci sunt gelos pentru voi cu gelozia lui Dumnezeu! V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată, 3dar mă tem ca nu cumva gândurile voastre să fie abătute de la simplitatea şi de la curăţia lui Hristos, aşa cum şi şarpele a amăgit-o pe Eva cu şiretenia lui. 4Într-adevăr, dacă vine cineva şi vă vesteşte un alt Iisus, pe care nu L-am vestit noi, sau dacă primiţi un alt Duh, pe care nu L-aţi primit, sau o altă evanghelie, pe care nu aţi primit-o, ce bine îl primiţi! 5Totuşi eu nu cred că am fost cu ceva mai prejos decât aceşti apostoli „nemaipomeniţi”! 6Dar dacă sunt, cumva, nepriceput în vorbire, nu sunt şi în cunoaştere, aşa cum v-am arătat în toate felurile şi mereu.

7Am făcut oare un păcat umilindu-mă astfel încât voi să fiţi înălţaţi când v-am predicat fără plată evanghelia lui Dumnezeu? 8Am păgubit alte Biserici, primind de la ele plată, ca să vă slujesc vouă! 9Chiar şi între voi, când am dus lipsă, nu am fost pentru nimeni o povară, fiindcă nevoia mi-au acoperit-o fraţii care au venit din Macedonia şi în toate am avut şi voi avea grijă să nu vă fiu o povară. 10Pe adevărul lui Hristos care este în mine, această pricină de laudă nu îmi va fi luată în ţinuturile Ahaiei! 11De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie!

12Dar fac aceasta şi o voi face ca să le înlătur orice prilej celor ce caută prilej să fie socotiţi deopotrivă cu noi în lucrurile cu care se mândresc. 13Astfel de oameni sunt apostoli falşi, lucrători vicleni care se prefac apostoli ai lui Hristos. 14Şi nu e de mirare! Fiindcă însuşi Satan se preface în înger de lumină. 15De aceea nu e lucru mare dacă şi slujitorii lui se prefac că sunt slujitori ai dreptăţii. Sfârşitul lor va fi pe măsura faptelor lor.

Suferinţele lui Pavel

16Vă spun încă o dată: să nu creadă nimeni că sunt om fără minte! Sau mai degrabă socotiţi-mă ca pe un om fără minte, ca să mă pot lăuda şi eu puţin. 17Ceea ce spun când mă laud, nu spun de la Domnul, ci ca şi cum aş vorbi fără minte. 18De vreme ce atât de mulţi se laudă cu lucruri omeneşti, mă voi lăuda şi eu. 19Căci voi, care sunteţi înţelepţi, îi răbdaţi cu bucurie pe cei fără de minte! 20Fiindcă voi răbdaţi dacă cineva vă subjugă, vă mănâncă, vă ia în stăpânire, se poartă cu trufie sau dacă vă loveşte: 21cu ruşine o spun, am fost slabi! Dar, orice ar îndrăzni cineva – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu! 22Sunt ei evrei? Sunt şi eu! Sunt ei israeliţi? Sunt şi eu! Sunt ei seminţia lui Avraam? Sunt şi eu! 23Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca ieşit din minţi – eu sunt mai mult: în osteneli şi mai mult, în închisori, şi mai mult, în bătăi, cu mult mai mult, adesea fiind chiar aproape de moarte. 24De cinci ori am primit de la iudei cele treizeci şi nouă de lovituri, 25de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat, petrecând o zi şi-o noapte în largul mării, 26adesea în călătorii, în primejdiile râurilor, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din partea celor din neamul meu, în pericole din partea neamurilor, în primejdii în cetate, în primejdii în deşert, în primejdii pe mare, în primejdii printre fraţii falşi, 27în muncă grea şi în osteneală, adesea veghind, flămând şi însetat, de multe ori postind, înfrigurat şi gol. 28Şi, pe lângă lucrurile din afară, mai aveam şi grija mea de fiecare zi, neliniştea pentru toate Bisericile. 29Cine este slab fără să fiu şi eu slab? Cine este ispitit la păcat fără să-mi pese şi mie?

30Dacă ar fi să mă mândresc, m-aş mândri cu slăbiciunea mea. 31Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. 32În Damasc, etnarhul regelui Areta păzea cetatea Damascului ca să mă aresteze, 33dar am fost coborât într-un coş, pe lângă zid, şi am scăpat din mâinile lui.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]