Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
10

Autoritatea lui Pavel

101Eu însumi, Pavel, vă îndemn, pentru blândeţea şi bunătatea lui Hristos, eu, cel „atât de smerit când sunt în faţa voastră, dar plin de îndrăzneală când sunt departe”, 2vă rog ca atunci când voi fi de faţă să nu fiu nevoit să-mi arăt îndrăzneala pe care am de gând să o folosesc împotriva unora care cred că noi trăim potrivit dorinţelor omeneşti. 3Căci, deşi trăim în trup,Lit.: „în carne”. noi nu ne luptăm trupeşte.Lit.: „carnal”. 4Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice prin Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile; noi distrugem argumentele 5şi orice trufie care se ridică împotriva cunoaşterii de Dumnezeu şi supunem orice gând ascultării de Hristos 6şi suntem gata să pedepsim orice neascultare, odată ce ascultarea voastră se va fi împlinit.

7Priviţi lucrurile în faţă! Dacă cineva crede că este al lui Hristos, să se gândească şi aşa: după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi. 8Şi chiar dacă m-aş mândri mai mult cu autoritatea pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea, nu pentru dărâmarea voastră, tot nu m-aş ruşina. 9Nu vreau să par că vă înspăimânt cu scrisorile mele, 10fiindcă ei spun: „Da, scrisorile lui sunt grele şi tari, dar când e de faţă e slab, iar cuvântul lui fără greutate”. 11Să ţină seamă aceştia că, aşa cum suntem în cuvânt, în scrisorile noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi în faptă şi când vom fi de faţă.

12Noi nu îndrăznim să ne numărăm printre ei sau să ne comparăm cu unii care se recomandă singuri; fiindcă ei sunt lipsiţi de judecată, căci se măsoară pe ei cu ei înşişi şi se compară tot cu ei înşişi. 13Noi însă nu ne vom mândri peste măsură, ci după măsura hotărâtă de Dumnezeu ca măsură: să ajungem până la voi. 14Fiindcă nu ne întindem peste măsură ca şi cum nu am fi ajuns până la voi, căci până la voi am ajuns cu evanghelia lui Hristos. 15Nu ne mândrim peste măsură cu truda altora, ci avem nădejde, odată cu creşterea credinţei voastre, să devenim şi mai mari printre voi, potrivit măsurii hotărâte nouă, 16pentru a duce vestea cea bună în ţinuturile de dincolo de voi, fără să intrăm peste lucrarea altuia, ca să nu ne mândrim cu lucruri deja făcute. 17Cel care se laudă, să se laude în Domnul, 18fiindcă nu acela care se recomandă singur este recunoscut, ci acela pe care Îl recomandă Domnul!

11

Pavel şi apostolii falşi

111Ah! Dacă aţi putea răbda puţină nebunie din partea mea! Dar, chiar aşa, răbdaţi-mă!Lit.: „suportaţi-mă!” 2Căci sunt gelos pentru voi cu gelozia lui Dumnezeu! V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată, 3dar mă tem ca nu cumva gândurile voastre să fie abătute de la simplitatea şi de la curăţia lui Hristos, aşa cum şi şarpele a amăgit-o pe Eva cu şiretenia lui. 4Într-adevăr, dacă vine cineva şi vă vesteşte un alt Iisus, pe care nu L-am vestit noi, sau dacă primiţi un alt Duh, pe care nu L-aţi primit, sau o altă evanghelie, pe care nu aţi primit-o, ce bine îl primiţi! 5Totuşi eu nu cred că am fost cu ceva mai prejos decât aceşti apostoli „nemaipomeniţi”! 6Dar dacă sunt, cumva, nepriceput în vorbire, nu sunt şi în cunoaştere, aşa cum v-am arătat în toate felurile şi mereu.

7Am făcut oare un păcat umilindu-mă astfel încât voi să fiţi înălţaţi când v-am predicat fără plată evanghelia lui Dumnezeu? 8Am păgubit alte Biserici, primind de la ele plată, ca să vă slujesc vouă! 9Chiar şi între voi, când am dus lipsă, nu am fost pentru nimeni o povară, fiindcă nevoia mi-au acoperit-o fraţii care au venit din Macedonia şi în toate am avut şi voi avea grijă să nu vă fiu o povară. 10Pe adevărul lui Hristos care este în mine, această pricină de laudă nu îmi va fi luată în ţinuturile Ahaiei! 11De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie!

12Dar fac aceasta şi o voi face ca să le înlătur orice prilej celor ce caută prilej să fie socotiţi deopotrivă cu noi în lucrurile cu care se mândresc. 13Astfel de oameni sunt apostoli falşi, lucrători vicleni care se prefac apostoli ai lui Hristos. 14Şi nu e de mirare! Fiindcă însuşi Satan se preface în înger de lumină. 15De aceea nu e lucru mare dacă şi slujitorii lui se prefac că sunt slujitori ai dreptăţii. Sfârşitul lor va fi pe măsura faptelor lor.

Suferinţele lui Pavel

16Vă spun încă o dată: să nu creadă nimeni că sunt om fără minte! Sau mai degrabă socotiţi-mă ca pe un om fără minte, ca să mă pot lăuda şi eu puţin. 17Ceea ce spun când mă laud, nu spun de la Domnul, ci ca şi cum aş vorbi fără minte. 18De vreme ce atât de mulţi se laudă cu lucruri omeneşti, mă voi lăuda şi eu. 19Căci voi, care sunteţi înţelepţi, îi răbdaţi cu bucurie pe cei fără de minte! 20Fiindcă voi răbdaţi dacă cineva vă subjugă, vă mănâncă, vă ia în stăpânire, se poartă cu trufie sau dacă vă loveşte: 21cu ruşine o spun, am fost slabi! Dar, orice ar îndrăzni cineva – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu! 22Sunt ei evrei? Sunt şi eu! Sunt ei israeliţi? Sunt şi eu! Sunt ei seminţia lui Avraam? Sunt şi eu! 23Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca ieşit din minţi – eu sunt mai mult: în osteneli şi mai mult, în închisori, şi mai mult, în bătăi, cu mult mai mult, adesea fiind chiar aproape de moarte. 24De cinci ori am primit de la iudei cele treizeci şi nouă de lovituri, 25de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat, petrecând o zi şi-o noapte în largul mării, 26adesea în călătorii, în primejdiile râurilor, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din partea celor din neamul meu, în pericole din partea neamurilor, în primejdii în cetate, în primejdii în deşert, în primejdii pe mare, în primejdii printre fraţii falşi, 27în muncă grea şi în osteneală, adesea veghind, flămând şi însetat, de multe ori postind, înfrigurat şi gol. 28Şi, pe lângă lucrurile din afară, mai aveam şi grija mea de fiecare zi, neliniştea pentru toate Bisericile. 29Cine este slab fără să fiu şi eu slab? Cine este ispitit la păcat fără să-mi pese şi mie?

30Dacă ar fi să mă mândresc, m-aş mândri cu slăbiciunea mea. 31Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. 32În Damasc, etnarhul regelui Areta păzea cetatea Damascului ca să mă aresteze, 33dar am fost coborât într-un coş, pe lângă zid, şi am scăpat din mâinile lui.

12

Viziunile şi descoperirile lui Pavel

121Trebuie să mă laud, deşi nu-mi este de nici un folos! Totuşi voi vorbi despre viziunile şi revelaţiile primite de la Domnul. 2Ştiu un om în Hristos care, cu paisprezece ani în urmă – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer. 3Şi ştiu că acest om – dacă era în trup sau în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu o ştie – 4a fost răpit până în paradis şi a auzit cuvinte de negrăit, pe care omului nu îi este îngăduit să le rostească. 5Cu acel om mă voi mândri, dar cu mine nu mă voi mândri, decât în slăbiciunile mele. 6Chiar dacă aş vrea să mă laud, nu aş fi om fără minte, fiindcă aş spune adevărul. Dar mă feresc, ca nu cumva cineva să mă considere mai mult decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine. 7Şi datorită măreţiei revelaţiilor, ca să nu devin trufaş, mi-a fost dat un spin în trup, un trimis al Satanei, să mă lovească, aşa încât să nu mă îngâmf. 8De trei ori L-am rugat pe Domnul despre lucrul acesta, ca să-l îndepărteze de la mine, 9dar El mi-a spus: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. De aceea mai degrabă mă voi mândri bucuros cu slăbiciunile mele, ca să rămână peste mine puterea lui Hristos. 10Deci mă bucur în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, prigoane şi strâmtorări, pentru Hristos: când sunt slab, atunci sunt tare.

Grijă pentru Biserica din Corint

11Am ajuns om fără minte! Voi m-aţi silit! Căci voi eraţi datori să mă recomandaţi pe mine. Fiindcă nu am fost cu nimic mai prejos decât aceşti apostoli nemaipomeniţi, chiar dacă eu nu sunt nimic. 12Într-adevăr, semnele apostolului au fost săvârşite printre voi cu toată statornicia, prin semne, minuni şi fapte pline de putere. 13Prin ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici? Oare pentru că nu v-am fost o povară? Iertaţi-mi, vă rog, această nedreptate! 14Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu umblu după lucrurile voastre, ci după voi, fiindcă nu copiii sunt datori să adune comori pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. 15Iar eu, cu cea mai mare bucurie, voi cheltui şi mă voi cheltui cu totul pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, trebuie să fiu iubit mai puţin? 16Fie! Nu v-am fost o povară, dar fiind priceput, v-am prins prin vicleşug. 17V-am stors eu oare prin vreunul din cei pe care i-am trimis la voi? 18L-am rugat pe Tit, iar cu el am mai trimis un frate. A fost Tit lacom la voi? Nu am umblat noi în acelaşi duh, pe aceleaşi urme?

19De multă vreme vă închipuiţi că ne apărăm în faţa voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos: preaiubiţilor, toate aceste lucruri sunt pentru zidirea voastră. 20Căci mă tem ca atunci când voi veni să nu vă găsesc aşa cum nu vreau, iar eu să fiu găsit de voi aşa cum nu vreţi. Nu cumva să găsesc certuri, invidie, mânie, răzvrătiri, bârfe, şuşoteli, înfumurare şi neînţelegeri! 21Nu cumva, atunci când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră şi să trebuiască să-i plâng pe mulţi dintre aceia care au păcătuit înainte şi nu s-au întors de la necurăţia, desfrânarea şi neruşinarea pe care le-au săvârşit.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]