Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

Noul legământ şi vechiul legământ

31Începem iarăşi să ne recomandăm? Sau avem nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi? 2Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3Căci este limpede că voi sunteţi scrisoarea lui Hristos, alcătuită şi scrisăLit.: „gravată”. nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimilor voastre.

4Avem această încredere înaintea lui Dumnezeu prin Hristos. 5Nu că noi am fi în stare să gândim că ceva ar veni de la noi; puterea noastră vine de la Dumnezeu, 6care ne face pe noi slujitorii noului legământ, nu ai literei, ci ai Duhului, fiindcă litera ucide, însă Duhul dă viaţă.

7Iar dacă slujirea morţii,Sau: „slujirea care ducea la moarte”. săpată în piatră, a fost atât de măreaţă încât fiii lui Israel nu puteau privi faţa lui Moise din cauza slavei trecătoare, 8cu cât mai măreaţă şi mai slăvită nu va fi slujirea Duhului? 9Căci dacă slujirea care a adus pedeapsa a fost slăvită, cu cât mai mult o va întrece în slavă slujirea dreptăţii? 10Iar în această privinţă, ceea ce a fost slăvit atunci, nici măcar nu a fost slăvit, faţă de slava covârşitoare de acum. 11Căci dacă ceea ce era trecător a fost slăvit, cu mult mai mult este slăvit ceea ce nu piereLit.: „ceea ce rămâne”.!

12De aceea, fiindcă avem această nădejde, ne purtăm în toate pe faţă, 13nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţă, astfel încât fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. 14Dar gândurile lor s-au împietrit. Fiindcă şi până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, rămâne acelaşi văl, care nu s-a mai ridicat, fiindcă este desfiinţat doar în Hristos. 15Până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, se aşterne un văl peste inimile lor, 16dar, de fiecare dată când cineva se întoarce spre Domnul, vălul este dat la o parte. 17Căci Domnul este Duhul şi oriunde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18Iar noi toţi, cu faţa descoperită, vedem ca într-o oglindă slava Domnului şi în acelaşi timp suntem schimbaţi într-o slavă tot mai mare, prin Duhul Domnului.