Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
4

Comoara din vasele de lut

41De aceea, având această slujire pe care am primit-o prin îndurarea Domnului, noi nu ne pierdem curajul. 2Dimpotrivă, am părăsit lucrurile ascunse şi ruşinoase, şi nici nu umblăm cu şiretenie, nici nu falsificăm cuvântul lui Dumnezeu, ci, arătând adevărul, ne recomandăm pe noi înşine conştiinţei fiecărui om înaintea lui Dumnezeu. 3Şi dacă evanghelia noastră rămâne sub un văl, ea este ascunsă pentru cei care pier, 4pentru necredincioşi, cărora dumnezeul lumii acesteia le-a orbit gândurile necredincioase, ca să nu înţeleagă lumina evangheliei slavei lui Hristos, cel care este chipul lui Dumnezeu. 5Căci noi nu ne vestim pe noi înşine, ci pe Iisus Hristos Domnul, noi fiind slujitorii voştri pentru Iisus. 6Fiindcă Dumnezeu, cel care a spus: Să strălucească lumina din întuneric, este şi cel care a strălucit în inimile noastre, ca să lumineze cunoaşterea slavei lui Dumnezeu prin chipul lui Iisus Hristos.

7Purtăm această comoară în vase de lut, ca puterea nemărginită să fie a lui Dumnezeu şi nu de la noi. 8Suntem încolţiţi din toate părţile, dar nu suntem striviţi; suntem în impas, dar nu disperaţi; 9suntem persecutaţi, dar nu părăsiţi; 10purtăm întotdeauna în trupul nostru uciderea lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11Căci noi, cei care trăim, suntem mereu daţi la moarte din cauza lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru muritor. 12Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. 13Noi avem acelaşi duh al credinţei despre care stă scris: Am crezut, de aceea am vorbit. Şi noi credem şi de aceea vorbim, 14ştiind că Cel care L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi împreună cu Iisus şi ne va aşeza împreună cu voi. 15Şi toate acestea sunt pentru voi, pentru ca, prisosind harul, să se înmulţească prin cât mai mulţi mulţumirile aduse pentru slava lui Dumnezeu.

Viaţa în credinţă

16De aceea nu ne pierdem curajul, ci dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se nimiceşte,Lit.: „se ofileşte”, „se putrezeşte”. cel lăuntric se înnoieşte din zi în zi. 17Pentru că încercarea noastră uşoară de acum ne pregăteşteLit.: „lucrează”. o nespus de mare şi veşnică slavă. 18Noi nu privim la cele văzute, ci la cele nevăzute, fiindcă cele care se văd sunt trecătoare, iar cele care nu se văd sunt veşnice.