Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
6

Apostolatul lui Pavel

61Ca unii care lucrăm împreună cu El, vă rugăm deci să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu, 2căci El spune:

La timpul potrivit te-am ascultat

şi în ziua mântuirii te-am ajutat.

Iată, acum este timpul potrivit, iată, acum este ziua mântuirii. 3Nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, ca să nu fie defăimată slujirea, 4ci ne arătăm în toate ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare în suferinţe, în nevoi şi strâmtorări, 5în bătăi, temniţe, răscoale, în trudă, vegheri şi posturi, 6prin curăţie, cunoaştere, îndelungă răbdare, bunăvoinţă, prin Duhul Sfânt, prin iubirea neprefăcută, 7prin cuvântul adevărului şi puterea lui Dumnezeu: prin armele dreptăţii, cele de atac şi cele de apărare, 8în cinste, dar şi în dispreţ, în defăimare cât şi în bunul renume; priviţi ca nişte înşelători, deşi suntem sinceri; 9ca nişte necunoscuţi, deşi suntem cunoscuţi; ca nişte muribunzi deşi, iată, trăim; ca nişte condamnaţi, deşi nu suntem încă daţi la moarte; 10ca nişte oameni întristaţi, dar întotdeauna veseli; ca nişte săraci, deşi îi îmbogăţim pe mulţi; ca unii care nu au nimic, deşi stăpânim totul.

11Corintenilor, v-am vorbit deschis, inima noastră s-a deschis larg. 12Nu inima noastră s-a închis pentru voi, ci dragostea voastră pentru noi. 13Vă vorbesc ca unor copii, răsplătiţi-ne la fel, deschideţi-vă şi voi!

Credincioşii sunt Templul lui Dumnezeu

14Nu vă înjugaţi în chip nepotrivit cu necredincioşii: ce legătură este între dreptate şi nelegiuire? Şi ce au în comun lumina şi întunericul? 15Ce înţelegere poate exista între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Fiindcă noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, după cum a spus Dumnezeu:

Voi locui între ei şi voi umbla în mijlocul lor.

Eu voi fi Dumnezeul lor

şi ei vor fi poporul Meu.

17De aceea, ieşiţi din mijlocul lor

şi despărţiţi-vă de ei, spune Domnul,

nu vă atingeţi de ceea ce este necurat

şi Eu vă voi primi.

18Eu voi fi pentru voi Tată,

iar voi îmi veţi fi fii şi fiice,

spune Domnul cel Atotputernic.

7

71Preaiubiţilor, fiindcă avem aceste făgăduinţe, să ne curăţăm de orice întinare a trupului şi a duhului, şi să ne desăvârşim în sfinţenie, în teama de Dumnezeu.

2Deschideţi-vă inima faţă de noi! Nu am nedreptăţit pe nimeni, nu am vătămat pe nimeni, nu am profitat de nimeni. 3Nu spun aceasta ca să condamn pe cineva, fiindcă am spus mai înainte că voi sunteţi în inima noastră, ca să murim şi să trăim împreună. 4Am mare încredere în voi şi mă mândresc mult cu voi: am avut parte din plin de mângâiere şi am fost copleşit de bucurie în toate încercările noastre.

Bucuria lui Pavel pentru pocăinţa corintenilor

5Căci şi după ce am venit în Macedonia, trupurile noastre nu au găsit nici un pic de odihnă, ci am avut necazuri din toate părţile: din afară lupte, dinăuntru necazuri. 6Însă Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit 7şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea pe care a primit-o de la voi; el ne-a făcut cunoscută dorinţa voastră mare, suspinul vostru, râvna voastră pentru mine, ceea ce m-a bucurat şi mai mult. 8Şi chiar dacă v-am mâhnit cu scrisoarea, nu îmi pare rău. Şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – deşi scrisoarea aceasta v-a întristat doar pentru o scurtă vreme – 9acum mă bucur, nu fiindcă aţi fost întristaţi, ci fiindcă întristarea v-a dus la căinţă. Căci v-aţi întristat după voinţa lui Dumnezeu, ca să nu suferiţi nimic din partea noastră. 10Tristeţea după voinţa lui Dumnezeu naşte o căinţă care duce la mântuire şi nimeni nu o regretă; dar întristarea lumii duce la moarte. 11Căci iată câtă râvnă a născut în voi tocmai această întristare de la Dumnezeu! Dar ce râvnă, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă aprinsă, cât zel, ce pedeapsă! În toate v-aţi dovedit curaţi în această privinţă! 12Însă dacă v-am scris, nu am făcut-o din cauza celui care a săvârşit nedreptatea, nici a celui care a suferit-o, ci ca să se arate râvna voastră pentru noi înaintea lui Dumnezeu. 13Pentru aceasta am fost mângâiaţi.

Pe lângă această bucurie a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, căruia voi toţi i-aţi liniştit sufletul. 14Căci dacă m-am mândrit cu ceva în privinţa voastră faţă de el, nu m-am făcut de ruşine, ci, după cum în toate v-am spus adevărul, şi mândria noastră în faţa lui Tit a fost adevărată. 15Iar iubirea lui pentru voi este şi mai mare când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor şi de felul în care l-aţi primit, cu frică şi cutremur. 16Mă bucur că pot avea încredere în voi în toate privinţele.

8

Dărnicia creştinilor din Macedonia

81Fraţilor, vă facem cunoscut harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile din Macedonia. 2Căci în mijlocul marii suferinţe cu care au fost încercaţi, belşugul bucuriei şi sărăcia lor grea au prisosit prin bogăţia dărniciei lor. 3Eu dau mărturie că au dat de bunăvoie după puterile lor, ba chiar peste puterile lor 4şi ne-au cerut cu multe rugăminţi harul de a lua parte la ajutorarea sfinţilor. 5Şi nu aşa cum speram noi, ci mai întâi s-au dăruit pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voinţa lui Dumnezeu, 6aşa încât l-am rugat pe Tit să ducă la capăt şi printre voi această strângere de ajutoare pe care o începuse. 7Dar, aşa cum prisosiţi în toate, în credinţă şi în cuvânt, în cunoaştere şi zel şi în dragostea pe care aţi primit-o de la noi, să prisosiţi şi în această binefacere.

8Nu spun aceasta ca pe o poruncă, ci, prin exemplul râvnei altora, vreau să pun la încercare adevărul iubirii voastre. 9Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos care, deşi era bogat, s-a făcut sărac, astfel încât prin sărăcia Lui voi să deveniţi bogaţi. 10În această privinţă vă dau un sfat: această binefacere vă este folositoare vouă care, încă de anul trecut, aţi dorit să faceţi ceva şi aţi şi făcut. 11Acum, din ceea ce aveţi, duceţi la bun sfârşit această lucrare, pentru ca împlinirea ei să fie pe măsura voinţei voastre pline de râvnă. 12Fiindcă dacă există bunăvoinţă, darul este primit, potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. 13Nu trebuie să li se aducă uşurare altora prin strâmtorarea voastră, ci să fie un echilibru: 14belşugul vostru de acum să umple sărăcia lor, ca şi belşugul lor să fie pentru sărăcia voastră, să fie un echilibru, 15după cum este scris:

Celui care a strâns mult nu i-a prisosit,

iar cel care a strâns puţin nu a dus lipsă.

Tit şi însoţitorii săi

16Să-I mulţumim lui Dumnezeu, cel care a pus acelaşi zel pentru voi în inima lui Tit, 17căci el nu numai că a primit îndemnul nostru, dar, fiind şi mai plin de râvnă, a plecat la voi de bunăvoie. 18Împreună cu el l-am trimis şi pe fratele care este lăudat în toate Bisericile datorită evangheliei, 19ba, mai mult, a fost şi ales de către Biserici ca însoţitorul nostru de călătorie în această lucrare de binefacere înfăptuită de noi pentru însăşi slava Domnului şi pentru a vă arăta înflăcărarea noastră. 20Prin aceasta ne ferim ca cineva să ne vorbească de rău pentru strângerea de daruri pe care am făcut-o, 21deoarece căutăm să facem ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. 22L-am trimis cu ei şi pe fratele pe care l-am pus la încercare în multe împrejurări, de multe ori, şi a fost plin de zel. Acum însă este şi mai plin de râvnă, prin marea lui încredere pe care o are în voi. 23Astfel, fie pentru Tit, însoţitorul şi colaboratorul meu pe lângă voi, fie pentru fraţii noştri, apostolii Bisericii şi slava lui Hristos, 24arătaţi înaintea Bisericilor dovada iubirii voastre şi motivul pentru care suntem mândri de voi.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]