Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Salutări

11Simon Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. 2Har vouă şi pacea să vă sporească prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos, Domnul nostru!

Alegerea şi chemarea creştinului

3Puterea Lui dumnezeiască ne-a dat toate cele necesare vieţii şi evlaviei, prin cunoaşterea Aceluia care ne-a chemat laSau: „prin”. propria-I slavă şi lucrare minunată. 4Prin acestea ne-au fost dăruite făgăduinţele Lui, nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să deveniţi părtaşi firii dumnezeieşti, scăpând de degradarea care este în lume din cauza poftei. 5Pentru aceste motive, daţi-vă toată silinţa şi adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute cunoaşterea, 6la cunoaştere stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine răbdarea, la răbdare evlavia, 7la evlavie dragostea frăţească, la dragostea frăţească iubirea. 8Într-adevăr, dacă aveţi din belşug aceste lucruri, ele nu vă lasă să fiţi leneşi sau neroditori în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos. 9Însă acela căruia îi lipsesc acestea este ca un orb sau un miop care bâjbâie fiindcă a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. 10De aceea, cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să vă întăriţi chemarea şi alegerea, fiindcă dacă veţi împlini cele amintite, nu veţi greşi niciodată 11şi astfel vi se va oferi din belşug intrarea în Împărăţia veşnică a Domnului nostru Iisus Hristos. 12De aceea, voi fi mereu gata să vă aduc aminte de lucrurile acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi statornici în adevărul pe care-l aveţi acum, 13dar cred că este drept să vă aduc aminte cât timp sunt în viaţă,Lit.: „în acest cort”. 14fiindcă ştiu că în curând voi fi luat din viaţa aceasta,Lit.: „va avea loc mutarea cortului meu”. după cum mi-a arătat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos; 15însă mă voi strădui ca şi după plecarea mea să vă puteţi aminti mereu aceste lucruri.

Slava lui Hristos şi profeţiile despre El

16Noi v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, nu luându-ne după poveşti bine ticluite, ci pentru că am fost martori oculari ai măreţiei Lui, 17căci El a primit cinste şi slavă de la Dumnezeu Tatăl, când un glas I-a vorbit din măreţia slavei: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care îmi găsesc bucuria!”Lit.: „în care am binevoit”; sau: „în care este voia Mea”. 18Noi înşine am auzit acest glas venit din cer, când eram cu El pe acel munte sfânt. 19Şi astfel, cuvântul profetic este şi mai demn de crezare, iar voi bine faceţi că-l priviţi ca pe o făclie care luminează într-un loc întunecos, până se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul în inimile voastre. 20Înţelegeţi înainte de toate că nici o profeţie din Scriptură nu este lăsată la propria interpretare a cuiva, 21fiindcă nici o profeţie n-a venit vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu conduşi de Duhul Sfânt.

2

Pericolul învăţătorilor falşi

21În popor au fost însă şi profeţi falşi, după cum vor fi şi printre voi învăţători falşi care vor strecura erezii aducătoare de pieire, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul care i-a răscumpărat şi atrăgându-şi o nimicire grabnică. 2Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor şi, din cauza acestor oameni, calea adevărului va fi defăimată. 3În lăcomia lor vor profita de voi prin cuvinte bine ticluite – ei, a căror sentinţă, de mult hotărâtă, nu va întârzia, şi a căror nimicire nu doarme.

Dreptatea lui Dumnezeu împotriva celor depravaţi

4Dacă nu i-a cruţat Dumnezeu nici pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în AdâncLit.: „Tartar”. legaţi în lanţurile întunericului, păstraţi pentru judecată, 5dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a ocrotit doar opt persoane, pe Noe vestitorul dreptăţii şi alţi şapte, şi a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi, 6dacă a condamnat la pieire cetăţile Sodoma şi Gomora, prefăcându-le în cenuşă, pentru a da un exemplu celor care pe viitor aveau să fie nelegiuiţi, 7şi l-a izbăvit pe dreptul Lot, care suferea din cauza purtării destrăbălate a acelor nelegiuiţi 8– fiindcă dreptul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia zi de zi sufletul său drept, văzând şi auzind fărădelegile lor – 9atunci într-adevăr Domnul ştie să-i scape din încercare pe cei evlavioşi şi să-i păstreze pentru ziua Judecăţii pe cei nedrepţi, ca să fie pedepsiţi, 10mai ales pe cei care umblă după plăcerile trupeşti în poftă necurată şi dispreţuiesc stăpânirea.

Îndrăzneţi, aroganţi, ei nu se tem să defăimeze slăvitele stăpâniri,Se poate înţelege: îngerii, fiinţele slăvite; vezi Iuda 1:8. 11în timp ce îngerii, care sunt superiori în forţă şi putere, nu aduc împotriva lor o judecată defăimătoare de la DomnulSau: „înaintea Domnului”.. 12Dar aceştia, defăimând ce nu cunosc, vor şi pieri în stricăciunea lor, ca nişte animale necuvântătoare, sortite din fire să fie prinse şi omorâte, 13– culegând rău pentru rău, răsplata nedreptăţii – deoarece îşi găsesc plăcerea în a se destrăbăla în plină zi, fiind nişte lepre şi licheleLit.: „pete şi defecte”. care se delectează cu ademenirile lor, în timp ce se ospătează împreună cu voi, 14cu ochii scăpărând după desfrânare şi nesătui de păcat, ademenind sufletele nestatornice. Ei au inima deprinsă cu lăcomia, sunt fii ai blestemului, 15care au părăsit calea dreaptă şi s-au rătăcit, luând-o pe calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit răsplata nedreptăţii 16şi a fost mustrat pentru călcarea de lege, când animalul necuvântător i-a vorbit cu glas omenesc, punând capăt nebuniei profetului. 17Aceştia sunt izvoare seci, neguri mânate de furtună, cărora le-a fost păstrată bezna adâncă. 18Rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei, în poftele trupului lor, îi ademenesc la destrăbălări pe cei care abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19Le promit libertatea în timp ce ei înşişi sunt sclavii stricăciunii – fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 20Dar dacă, după ce au scăpat de spurcăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se încurcă iar în ele şi sunt învinşi, atunci starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredinţată. 22Lor li se potriveşte, cu adevărat, proverbul:

„Câinele se întoarce la vărsătura lui” şi „scroafa scăldată se întoarce la noroiul mocirlei ei”.