Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
2

Pericolul învăţătorilor falşi

21În popor au fost însă şi profeţi falşi, după cum vor fi şi printre voi învăţători falşi care vor strecura erezii aducătoare de pieire, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul care i-a răscumpărat şi atrăgându-şi o nimicire grabnică. 2Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor şi, din cauza acestor oameni, calea adevărului va fi defăimată. 3În lăcomia lor vor profita de voi prin cuvinte bine ticluite – ei, a căror sentinţă, de mult hotărâtă, nu va întârzia, şi a căror nimicire nu doarme.

Dreptatea lui Dumnezeu împotriva celor depravaţi

4Dacă nu i-a cruţat Dumnezeu nici pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în AdâncLit.: „Tartar”. legaţi în lanţurile întunericului, păstraţi pentru judecată, 5dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a ocrotit doar opt persoane, pe Noe vestitorul dreptăţii şi alţi şapte, şi a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi, 6dacă a condamnat la pieire cetăţile Sodoma şi Gomora, prefăcându-le în cenuşă, pentru a da un exemplu celor care pe viitor aveau să fie nelegiuiţi, 7şi l-a izbăvit pe dreptul Lot, care suferea din cauza purtării destrăbălate a acelor nelegiuiţi 8– fiindcă dreptul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia zi de zi sufletul său drept, văzând şi auzind fărădelegile lor – 9atunci într-adevăr Domnul ştie să-i scape din încercare pe cei evlavioşi şi să-i păstreze pentru ziua Judecăţii pe cei nedrepţi, ca să fie pedepsiţi, 10mai ales pe cei care umblă după plăcerile trupeşti în poftă necurată şi dispreţuiesc stăpânirea.

Îndrăzneţi, aroganţi, ei nu se tem să defăimeze slăvitele stăpâniri,Se poate înţelege: îngerii, fiinţele slăvite; vezi Iuda 1:8. 11în timp ce îngerii, care sunt superiori în forţă şi putere, nu aduc împotriva lor o judecată defăimătoare de la DomnulSau: „înaintea Domnului”.. 12Dar aceştia, defăimând ce nu cunosc, vor şi pieri în stricăciunea lor, ca nişte animale necuvântătoare, sortite din fire să fie prinse şi omorâte, 13– culegând rău pentru rău, răsplata nedreptăţii – deoarece îşi găsesc plăcerea în a se destrăbăla în plină zi, fiind nişte lepre şi licheleLit.: „pete şi defecte”. care se delectează cu ademenirile lor, în timp ce se ospătează împreună cu voi, 14cu ochii scăpărând după desfrânare şi nesătui de păcat, ademenind sufletele nestatornice. Ei au inima deprinsă cu lăcomia, sunt fii ai blestemului, 15care au părăsit calea dreaptă şi s-au rătăcit, luând-o pe calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit răsplata nedreptăţii 16şi a fost mustrat pentru călcarea de lege, când animalul necuvântător i-a vorbit cu glas omenesc, punând capăt nebuniei profetului. 17Aceştia sunt izvoare seci, neguri mânate de furtună, cărora le-a fost păstrată bezna adâncă. 18Rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei, în poftele trupului lor, îi ademenesc la destrăbălări pe cei care abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19Le promit libertatea în timp ce ei înşişi sunt sclavii stricăciunii – fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 20Dar dacă, după ce au scăpat de spurcăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se încurcă iar în ele şi sunt învinşi, atunci starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredinţată. 22Lor li se potriveşte, cu adevărat, proverbul:

„Câinele se întoarce la vărsătura lui” şi „scroafa scăldată se întoarce la noroiul mocirlei ei”.