Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
10

Convertirea lui Corneliu: viziunile lui Corneliu şi Petru

101Corneliu, un bărbat din Cezareea, centurion în legiunea Italica, 2era un om credincios şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El îi ajuta pe mulţi din popor şi se ruga mereu lui Dumnezeu. 3Într-o zi, pe la ora trei după-amiază, el a văzut clar, într-o viziune, cum un înger al lui Dumnezeu a intrat în casă şi l-a strigat „Corneliu!” 4El l-a privit înmărmurit şi, cuprins de teamă, i-a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i-a răspuns: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au înălţat înaintea lui Dumnezeu şi El a luat aminte la ele. 5Trimite acum nişte bărbaţi în Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru. 6El stă în gazdă la Simon, tăbăcarul, care locuieşte lângă mare.”Unele manuscrise adaugă: „El îţi va spune ce trebuie să faci.” 7După ce îngerul care îi vorbise a plecat, Corneliu a chemat doi slujitori de-ai săi şi un ostaş cucernic, care era de mult sub ordinele sale, 8şi, după ce le-a povestit tot ce s-a întâmplat, i-a trimis la Iope.

9A doua zi, pe la ora douăsprezece, pe când erau încă pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe terasa casei să se roage. 10I s-a făcut însă foame şi a cerut ceva să mănânce. Pe când îi pregăteau ceva de mâncare, a căzut în extaz 11şi a văzut cum cerul s-a deschis şi din el s-a coborât un vas ca o faţă de masă mare ţinută din cele patru colţuri, care s-a aşezat pe pământ. 12În vas se aflau tot felul de animale şi de târâtoare de pe faţa pământului şi tot felul de păsări ale cerului. 13Şi s-a auzit un glas care i-a zis: „Ridică-te, Petre, taie şi mănâncă!” 14Dar Petru I-a zis: „Nu, Doamne, căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat!” 15Însă glasul s-a auzit din nou şi i-a zis: „Să nu numeşti necurat ce a curăţit Dumnezeu!” 16Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori şi, îndată după aceea, vasul s-a ridicat la cer.

17Cum stătea Petru nedumerit de înţelesul pe care îl avea viziunea, iată, oamenii trimişi de Corneliu ajunseseră la poartă şi întrebau care este casa lui Simon. 18Ei strigau şi întrebau dacă acolo este găzduit Simon, zis şi Petru. 19Petru era tot cu gândul la viziune, când Duhul Sfânt I-a zis: „Vezi că te caută trei oameni. 20Scoală-te, coboară şi du-te cu ei fără grijă, căci Eu i-am trimis!” 21Atunci Petru s-a coborât la oamenii aceia şi le-a zis: „Iată, eu sunt cel pe care îl căutaţi. Pentru ce aţi venit?” 22Ei i-au răspuns: „Centurionul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu, cum dă mărturie tot poporul iudeilor, a fost îndrumat de un înger sfânt să te cheme în casa lui ca să asculte cuvintele tale.” 23Petru i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.

A doua zi au plecat împreună şi au venit cu ei şi nişte fraţi din Iope. 24În ziua următoare au ajuns în Cezareea. Corneliu îşi chemase toate rudele şi prietenii cei mai buni şi îl aşteptau. 25Când a intrat Petru, Corneliu, care-i ieşise în întâmpinare, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. 26Petru însă l-a ridicat şi i-a zis: „Scoală-te, căci nu sunt decât un om.” 27Stând de vorbă, au intrat în casă şi au găsit acolo toată acea mulţime adunată. 28El le-a zis: „Ştiţi că iudeilor nu le este permis să aibă legături cu cei de alt neam sau să intre în casa lor, dar Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să spun despre nimeni că este necurat sau spurcat. 29De aceea, când m-aţi chemat, am venit fără şovăială. Vă întreb, dar, pentru ce m-aţi chemat?” 30Şi Corneliu i-a zis: „Cu patru zile în urmă, chiar acum se împlinesc, pe la ora trei după-amiază, mă rugam acasă la mine. Şi iată, am văzut un bărbat stând în faţa mea, în haine strălucitoare. 31El mi-a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au ajuns înaintea lui Dumnezeu şi El şi-a adus aminte de ele. 32Trimite deci la Iope şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru – care stă în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. 33De aceea am trimis după tine şi bine ai făcut că ai venit. Şi acum ne-am adunat cu toţii înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul.”

Predica lui Petru acasă la Corneliu

34Petru a început să le vorbească astfel: „Într-adevăr, înţeleg că Dumnezeu nu face deosebire între oameni, 35ci primeşte pe oricine se teme de El şi trăieşte în dreptate, din orice popor ar fi. 36El a trimis cuvântul Său fiilor lui Israel, vestind pacea prin Iisus Hristos, care este Domnul tuturor. 37Ştiţi vestea care s-a răspândit prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul vestit de Ioan: 38Iisus din Nazaret, uns de Dumnezeu prin Duhul Sfânt cu putere, pentru că Dumnezeu era cu El, umbla făcând bine şi îi vindeca pe toţi cei asupriţi de diavol. 39Noi suntem martorii tuturor faptelor făcute de El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei l-au omorât, atârnându-l pe lemn, 40dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a dat să se arate, 41nu întregului popor, ci martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, adică nouă, celor care am mâncat şi am băut împreună cu El, după învierea Lui din morţi. 42El ne-a poruncit să vestim poporului şi să mărturisim că El este Cel hotărât de Dumnezeu să fie judecătorul celor vii şi al celor morţi. 43Toţi profeţii dau mărturie despre El, că prin Numele Lui se dă iertarea păcatelor tuturor celor ce cred în El.”

Şi Neamurile primesc Duhul Sfânt

44Pe când Petru le spunea aceste lucruri, s-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei care ascultau cuvântul. 45Şi credincioşii dintre evreiLit.: „cei circumcişi”. care veniseră cu Petru s-au mirat că darul Duhului Sfânt se revarsă şi peste neamuri, 46căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărindu-l pe Dumnezeu. Atunci Petru a spus: 47„Poate fi oprită apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt la fel ca şi noi?” 48A poruncit, astfel, să fie botezaţi în Numele lui Iisus Hristos. Apoi l-au rugat să mai rămână câteva zile cu ei.