Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
17

Pavel în Tesalonic şi Bereea

171Au trecut prin Amfipolis şi prin Apolonia şi au ajuns la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2După obiceiul său, Pavel a intrat în sinagogă şi vreme de trei sâmbete le-a vorbit din Scripturi, 3explicând şi dovedindu-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi şi că „Iisus, pe care vi-l vestesc, acesta este Hristosul!” 4Unii dintre ei au crezut şi li s-au alăturat lui Pavel şi Sila, precum şi o mare mulţime de greci care se temeau de Dumnezeu şi multe din femeile de frunte ale cetăţii. 5Iudeii însă invidioşi, au strâns nişte oameni răi, de prin piaţă, au adunat mulţimile şi au început să întărâte cetatea şi s-au dus la casa lui Iason, încercând să-i scoată afară, în faţa mulţimii. 6Negăsindu-i, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi la conducătorii cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia, care au tulburat lumea întreagă, sunt şi aici, 7Iason i-a găzduit, şi cu toţii lucrează împotriva poruncilor Cezarului şi spun că este alt rege, unul Iisus!” 8Au tulburat mulţimea şi pe conducătorii care i-au auzit. 9Aceştia, după ce i-au pus să plătească, pe Iason şi pe ceilalţi, le-au dat drumul.

10Fraţii însă i-au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila, la Bereea. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 11Aceştia aveau un suflet mai nobil decât cei din Tesalonic; primeau cuvântul cu toată inima, în fiecare zi, şi cercetau Scripturile ca să vadă dacă scrie aşa. 12Mulţi dintre ei au crezut şi multe dintre femeile de vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi. 13Când cei din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit şi aici să agite şi să tulbure mulţimile. 14Imediat însă fraţii l-au trimis pe Pavel spre mare, în timp ce Sila şi Timotei au rămas pe loc. 15Cei care îl însoţeau pe Pavel l-au condus până la Atena şi s-au întors apoi cu porunca să vină şi Sila şi Timotei, cât de repede pot.

Predica lui Pavel în Areopagul Atenei

16În Atena, în timp ce îi aştepta, Pavel simţea că fierbea în sine de mânie când vedea cât de plină de idoli este cetatea. 17Discuta cu iudeii în fiecare zi, în sinagogă, precum şi cu cei temători de Dumnezeu şi cu trecătorii din piaţă. 18Unii dintre filozofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el şi ziceau: „Ce fel de vorbe tot împrăştie omul acesta?” iar alţii ziceau: „Pare să vestească nişte zeităţi străine”, căci le vestea pe Iisus şi Învierea. 19L-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag, unde i-au zis: „Poţi să ne spui ce este această învăţătură nouă de care vorbeşti? 20Căci ne-au ajuns la urechi nişte lucruri străine. Am vrea, deci, să cunoaştem ce vor să însemne lucrurile acestea?” 21Toţi atenienii şi toţi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.

22Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Atenieni, văd din toate că sunteţi foarte religioşi. 23Mergeam prin cetate şi priveam locurile voastre de închinare şi am descoperit chiar şi un altar pe care era scris, Zeului necunoscut. Ceea ce voi veneraţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu astăzi! 24Dumnezeul care a creat lumea şi tot ce este în ea, El este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâna omului, 25nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum I-ar trebui ceva, căci El dă tuturor viaţa, suflarea şi toate. 26El a creat dintr-un singur om toate neamurile omeneşti, ca să locuiască pe toată faţa pământului, şi le-a pus vremuri şi hotare în care să trăiască, 27să-L caute pe Dumnezeu şi să-L găsească, măcar şi bâjbâind, deşi El nu este departe de nici unul dintre noi.

28Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: Noi suntem din neamul Lui… 29Astfel, fiind noi din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau a pietrei cioplite prin îndemânarea şi imaginaţia omului. 30De aceea, Dumnezeu trece cu vederea vremurile de neştiinţă şi vesteşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască 31pentru că a pus o zi în care va judeca lumea în dreptate, prin Omul pe care L-a hotărât şi pe care L-a adeverit tuturor prin învierea Lui din morţi.”

32Când au auzit ei despre învierea din morţi au început să-şi bată joc, iar unii au zis: „Bine, despre asta te vom asculta şi altădată!” 33Astfel, Pavel a plecat din mijlocul lor. 34Totuşi, unii dintre oameni au crezut, trecând de partea lui, între ei fiind Dionisie Areopagitul şi o femeie pe nume Damaris, precum şi alţii împreună cu ei.