Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
16

A doua călătorie misionară a lui Pavel

161Pavel a ajuns în Derbe şi în Listra. Acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei evreice credincioase, iar tatăl său era grec. 2Fraţii din Listra şi din Iconia dădeau o mărturie bună despre el. 3Pavel a dorit ca Timotei să vină cu el şi l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care locuiau în locurile acelea şi care ştiau, cu toţii, că tatăl său era grec. 4Pe când călătoreau prin cetăţi, ei transmiteau fraţilor să păzească hotărârile apostolilor şi ale prezbiterilor din Ierusalim. 5Astfel, Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.

Călăuzirea lui Pavel şi Sila spre Macedonia şi Grecia

6Au trecut de regiunea Frigiei şi Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să vestească cuvântul în provincia Asiei. 7Au sosit la hotarele Misiei şi au încercat să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat. 8Trecând şi de Misia, s-au coborât la Troas. 9Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un macedonean stătea în picioare şi îl ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”. 10După ce a avut el această vedenie, am căutat să pornim imediat spre Macedonia, fiindcă eram convinşi că Dumnezeu ne cheamă să le vestim evanghelia.

11Ne-am îmbarcat la Troas şi am mers drept spre Samotracia, iar a doua zi la Neapoli, 12şi de acolo la Filipi, care este cea mai importantă cetate a Macedoniei şi colonie romană. Ajungând în cetate, am rămas aici câteva zile.

Pavel şi Sila în Filipi

13În ziua sâmbetei am ieşit dincolo de poartă, lângă râu, unde ne gândeam că este un loc de rugăciune şi ne-am aşezat să vorbim cu femeile care se adunaseră. 14O femeie, pe nume Lidia, vânzătoare de purpură, o temătoare de Dumnezeu din cetatea Tiatira, i-a ascultat, iar Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15După ce s-a botezat ea şi casa ei, ne-a rugat: „Dacă m-aţi socotit credincioasă Domnului şi aţi venit în casa mea, vă rog să rămâneţi!” Şi ne-a făcut să rămânem.

16S-a întâmplat însă că, pe când mergeam noi la rugăciune, ne-a ieşit înainte o sclavă posedată de duhul lui Python, care ghicea şi aducea mult câştig stăpânilor ei. 17Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt, ei vă vestesc calea mântuirii!” 18Şi a făcut aşa timp de multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „În Numele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc, ieşi din ea!” Şi a ieşit chiar în clipa aceea. 19Când au văzut stăpânii ei că s-a dus izvorul lor de câştig, i-au prins pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă la conducătorii cetăţii 20şi, punându-i înaintea judecătorilor, au zis: „Oamenii aceştia, care sunt iudei, ne tulbură cetatea 21şi ne vestesc obiceiuri pe care noi, romanii, nu se cuvine nici să le primim, nici să le facem!” 22Mulţimea s-a dezlănţuit împotriva lor iar judecătorii au poruncit să li se rupă hainele şi să fie bătuţi cu nuiele. 23După ce au fost bătuţi aspru, i-au aruncat în temniţă şi au poruncit temnicerului să-i păzească cu străşnicie. 24După o astfel de poruncă, el i-a luat şi i-a aruncat în fundul temniţei şi le-a pus picioarele în butuci.

25La miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi îi cântau laude lui Dumnezeu, iar ceilalţi întemniţaţi îi ascultau. 26Deodată s-a făcut un cutremur atât de puternic încât s-au zguduit temeliile temniţei şi într-o clipă s-au deschis toate uşile şi s-au desfăcut toate lanţurile. 27Temnicerul s-a trezit din somn şi când a văzut că uşile temniţei sunt deschise a scos sabia şi a vrut să-şi pună capăt zilelor, crezând că prizonierii au fugit. 28Dar Pavel a strigat cu putere şi i-a zis: „Nu-ţi face nici un rău, căci suntem toţi aici!” 29El a cerut o lumină şi s-a repezit înăuntru şi, tremurând, a căzut la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila. 30Apoi i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Iisus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!” 32Şi i-au vestit cuvântul Domnului şi lui şi tuturor celor care erau în casa lui. 33El i-a luat chiar în clipa aceea, noaptea, şi le-a spălat rănile şi s-a botezat imediat, şi el şi toţi ai lui. 34Apoi, i-a dus în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată familia şi slujitorii săi, căci crezuse în Dumnezeu.

35Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictoriiAdică, gardienii purtători de nuiele. cu porunca: „Eliberează-i pe oamenii aceia!” 36Temnicerul a spus vorbele lor lui Pavel: „Judecătorii au trimis poruncă să fiţi eliberaţi. Ieşiţi acum şi mergeţi în pace!” 37Pavel însă le-a răspuns: „Ei ne-au bătut în public, fără judecată, pe noi care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă şi acum ne scot afară pe ascuns? Nu se poate aşa, să vină chiar ei să ne conducă afară!” 38Lictorii au spus judecătorilor aceste cuvinte. Când au auzit că Pavel şi Sila sunt cetăţeni romani, 39ei s-au dus şi i-au rugat şi i-au condus afară, cerându-le să plece din cetate. 40Când au ieşit din închisoare, Pavel şi Sila au mers în casa Lidiei, unde i-au întâlnit pe fraţi şi, după ce i-au încurajat, au plecat.

17

Pavel în Tesalonic şi Bereea

171Au trecut prin Amfipolis şi prin Apolonia şi au ajuns la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2După obiceiul său, Pavel a intrat în sinagogă şi vreme de trei sâmbete le-a vorbit din Scripturi, 3explicând şi dovedindu-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi şi că „Iisus, pe care vi-l vestesc, acesta este Hristosul!” 4Unii dintre ei au crezut şi li s-au alăturat lui Pavel şi Sila, precum şi o mare mulţime de greci care se temeau de Dumnezeu şi multe din femeile de frunte ale cetăţii. 5Iudeii însă invidioşi, au strâns nişte oameni răi, de prin piaţă, au adunat mulţimile şi au început să întărâte cetatea şi s-au dus la casa lui Iason, încercând să-i scoată afară, în faţa mulţimii. 6Negăsindu-i, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi la conducătorii cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia, care au tulburat lumea întreagă, sunt şi aici, 7Iason i-a găzduit, şi cu toţii lucrează împotriva poruncilor Cezarului şi spun că este alt rege, unul Iisus!” 8Au tulburat mulţimea şi pe conducătorii care i-au auzit. 9Aceştia, după ce i-au pus să plătească, pe Iason şi pe ceilalţi, le-au dat drumul.

10Fraţii însă i-au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila, la Bereea. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 11Aceştia aveau un suflet mai nobil decât cei din Tesalonic; primeau cuvântul cu toată inima, în fiecare zi, şi cercetau Scripturile ca să vadă dacă scrie aşa. 12Mulţi dintre ei au crezut şi multe dintre femeile de vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi. 13Când cei din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit şi aici să agite şi să tulbure mulţimile. 14Imediat însă fraţii l-au trimis pe Pavel spre mare, în timp ce Sila şi Timotei au rămas pe loc. 15Cei care îl însoţeau pe Pavel l-au condus până la Atena şi s-au întors apoi cu porunca să vină şi Sila şi Timotei, cât de repede pot.

Predica lui Pavel în Areopagul Atenei

16În Atena, în timp ce îi aştepta, Pavel simţea că fierbea în sine de mânie când vedea cât de plină de idoli este cetatea. 17Discuta cu iudeii în fiecare zi, în sinagogă, precum şi cu cei temători de Dumnezeu şi cu trecătorii din piaţă. 18Unii dintre filozofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el şi ziceau: „Ce fel de vorbe tot împrăştie omul acesta?” iar alţii ziceau: „Pare să vestească nişte zeităţi străine”, căci le vestea pe Iisus şi Învierea. 19L-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag, unde i-au zis: „Poţi să ne spui ce este această învăţătură nouă de care vorbeşti? 20Căci ne-au ajuns la urechi nişte lucruri străine. Am vrea, deci, să cunoaştem ce vor să însemne lucrurile acestea?” 21Toţi atenienii şi toţi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.

22Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Atenieni, văd din toate că sunteţi foarte religioşi. 23Mergeam prin cetate şi priveam locurile voastre de închinare şi am descoperit chiar şi un altar pe care era scris, Zeului necunoscut. Ceea ce voi veneraţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu astăzi! 24Dumnezeul care a creat lumea şi tot ce este în ea, El este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâna omului, 25nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum I-ar trebui ceva, căci El dă tuturor viaţa, suflarea şi toate. 26El a creat dintr-un singur om toate neamurile omeneşti, ca să locuiască pe toată faţa pământului, şi le-a pus vremuri şi hotare în care să trăiască, 27să-L caute pe Dumnezeu şi să-L găsească, măcar şi bâjbâind, deşi El nu este departe de nici unul dintre noi.

28Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: Noi suntem din neamul Lui… 29Astfel, fiind noi din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau a pietrei cioplite prin îndemânarea şi imaginaţia omului. 30De aceea, Dumnezeu trece cu vederea vremurile de neştiinţă şi vesteşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască 31pentru că a pus o zi în care va judeca lumea în dreptate, prin Omul pe care L-a hotărât şi pe care L-a adeverit tuturor prin învierea Lui din morţi.”

32Când au auzit ei despre învierea din morţi au început să-şi bată joc, iar unii au zis: „Bine, despre asta te vom asculta şi altădată!” 33Astfel, Pavel a plecat din mijlocul lor. 34Totuşi, unii dintre oameni au crezut, trecând de partea lui, între ei fiind Dionisie Areopagitul şi o femeie pe nume Damaris, precum şi alţii împreună cu ei.

18

Conflicte în Corint

181După acestea Pavel a plecat din Atena şi a ajuns în Corint. 2Aici a întâlnit un iudeu pe nume Acvila, de origine din Pont, sosit de curând din Italia, şi pe soţia lui, Priscila, căci Claudiu poruncise ca toţi iudeii să părăsească Roma, şi a mers la ei. 3Pentru că aveau aceeaşi meserie, a rămas cu ei şi lucrau împreună la confecţionarea corturilor. 4În fiecare sâmbătă Pavel vorbea în sinagogă şi convingea atât iudei cât şi greci.

5După ce au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării cuvântului, mărturisind iudeilor că Iisus este Hristosul. 6Dar, cum iudeii i se împotriveau şi îl tot insultau, şi-a scuturat haina şi le-a zis: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat! De acum, mă voi duce la neamuri!” 7Şi s-a mutat de acolo în casa unui om pe nume Tit Iust, un temător de Dumnezeu, care locuia chiar lângă sinagogă. 8Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul – şi împreună cu el toată casa lui – şi mulţi dintre corinteni, când au auzit, au crezut şi s-au botezat. 9Domnul i-a apărut lui Pavel într-o viziune, noaptea, şi i-a zis: „Nu te teme, vorbeşte şi nu te opri, 10căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu te va atinge să-ţi facă rău, pentru că am mult popor în cetatea aceasta!” 11Astfel, Pavel a rămas în Corint vreme de un an şi şase luni şi i-a învăţat cuvântul lui Dumnezeu.

12Când Galion a devenit proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un gând împotriva lui Pavel şi l-au adus în sala tribunalului, 13acuzându-l: „El e cel care îi face pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel împotriva Legii!” 14Pavel tocmai se pregătea să vorbească, când Galion le-a zis iudeilor: „Dacă era vorba de vreo nedreptate sau de vreo faptă rea, v-aş fi ascultat cum se cuvine, iudeilor. 15Dar dacă sunt pricini legate de învăţătură, de nume şi de Legea voastră, judecaţi-le singuri! Eu nu vreau să fiu judecător peste aşa ceva.” 16Şi i-a dat afară din sala tribunalului. 17Atunci, ei l-au luat, cu toţii, pe Sostene, conducătorul sinagogii, şi au început să-l bată chiar în faţa tribunalului. Dar lui Galion nu-i păsa.

Începutul misiunii în Efes

18Pavel a rămas cu fraţii din Corint o bună bucată de vreme, apoi şi-a luat rămas bun de la ei şi s-a îmbarcat să meargă în Siria, iar cu el au venit şi Priscila şi Acvila. Pavel îşi tunsese capul, în Kenchrea, din cauza unei juruinţe făcute mai dinainte. 19Când au ajuns în Efes, el s-a despărţit de tovarăşii săi şi a intrat în sinagogă începând să discute cu iudeii. 20Aceştia l-au rugat să rămână mai mult timp, dar el n-a acceptat, 21ci şi-a luat rămas bun de la ei şi le-a zis: „Mă voi întoarce aici, cu voia lui Dumnezeu” şi s-a îmbarcat din Efes. 22A ajuns în Cezareea, de unde s-a suit la Ierusalim să îi îmbrăţişeze pe fraţiLit.: „Biserica”. şi apoi a coborât spre Antiohia.

A treia călătorie misionară a lui Pavel

23După ce a petrecut o vreme în Antiohia, Pavel a plecat străbătând regiunea Galatiei şi Frigia, întărindu-i pe toţi ucenicii.

24Un iudeu pe nume Apolo, de neam din Alexandria, a venit şi el în Efes; el era un vorbitor bun, un om puternic în Scripturi. 25Fusese învăţat despre Calea Domnului şi vorbea cu duh înfocat, învăţând amănunţit cele despre Iisus, cu toate că nu cunoştea decât botezul lui Ioan. 26Apolo a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar Priscila şi Acvila, când l-au auzit, l-au luat acasă la ei şi i-au explicat mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. 27Pentru că dorea să meargă în Ahaia, fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor de acolo să-l primească. Când a ajuns, Apolo i-a ajutat mult pe cei ce deveniseră credincioşi prin har, 28pentru că îi înfrunta public pe iudei, cu hotărâre, dovedindu-le din Scripturi că Iisus este Hristosul.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]