Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
20

Încurajarea Bisericii prin învierea lui Eutih

201Când a încetat tulburarea, Pavel i-a chemat pe ucenici, i-a încurajat şi i-a îmbrăţişat, apoi a plecat în Macedonia. 2A străbătut regiunea, încurajându-i pe fraţi cu multe sfaturi, şi a ajuns în Grecia, 3unde a rămas trei luni. Voia să se îmbarce spre Siria dar, când iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4Împreună cu el mai călătoreau şi Sopater, fiul lui Pir din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim, care erau din Asia. 5Aceştia au mers înaintea noastră şi ne-au aşteptat la Troas. 6După zilele sărbătorii Azimelor ne-am îmbarcat din Filipi şi am mers la ei, la Troas, cale de cinci zile, şi am rămas acolo alte şapte zile.

7În prima zi a săptămânii eram adunaţi să frângem pâinea şi Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea cu ucenicii, iar cuvântarea lui s-a prelungit până la miezul nopţii. 8În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumânări. 9Un tânăr pe nume Eutih stătea aşezat pe marginea ferestrei şi era tot mai copleşit de somn, în timpul vorbirii îndelungi a lui Pavel; adormind de-a-binelea, el a căzut de la etajul al treilea şi, când l-au ridicat, era mort. 10Pavel s-a coborât şi s-a aplecat asupra lui, l-a luat în braţe şi le-a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”. 11S-a ridicat, apoi, a frânt pâinea şi a mâncat şi a vorbit încă mult timp, până în zori, când a plecat. 12Tânărul a fost adus viu iar ei s-au bucurat peste măsură.

Despărţirea de prezbiterii din Efes

13Noi ne-am suit în corabie înaintea lui Pavel şi am plecat spre Assos, unde trebuia să-l luăm şi pe el, după cum ne înţeleseserăm, pentru că el dorise să călătorească pe uscat. 14Când ne-a întâlnit la Assos, l-am luat cu noi şi am mers la Mitilene. 15De acolo am navigat a doua zi ajungând până în dreptul insulei Chios, iar în cealaltă zi am trecut pe lângă Samos, ca în următoarea zi să ajungem în Milet. 16Pavel era hotărât să continue călătoria fără să ne oprim la Efes, ca să nu întârzie prin Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim, dacă se poate, de ziua Cincizecimii.

17Astfel, din Milet a trimis la Efes ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii. 18Când au sosit, el le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în tot timpul acesta, din prima zi când am ajuns în Asia, până acum. 19Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi prin multe încercări în care am ajuns datorită uneltirilor iudeilor. 20Nu am lăsat deoparte nimic din ceea ce vă era de folos, nici în vestire nici în învăţătură, atât în public cât şi în casele voastre, 21ci am mărturisit şi iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus. 22Iată că, acum, sunt călăuzitLit.: „legat”. de Duhul Sfânt să merg la Ierusalim fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo – 23decât că, aşa cum Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi, ştiu că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24Dar nu mă gândesc deloc la viaţa mea, nici la preţul ei, ci cum să-mi închei drumul şi slujirea pe care le-am primit de la Domnul Iisus, ca să mărturisesc evanghelia harului lui Dumnezeu.

25Şi acum, iată, ştiu că nu mă veţi mai vedea, voi toţi cei printre care am trăit vestind Împărăţia lui Dumnezeu. 26De aceea, vă declar astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27Nu am lăsat nimic deoparte ci v-am vestit toată voia lui Dumnezeu. 28Fiţi atenţi la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a aşezat Duhul Sfânt păzitori, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a câştigat-o cu însuşi sângele Său. 29Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi cruzi care nu vor cruţa turma, 30se vor ridica dintre voi oameni care vor da învăţături rătăcite ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, şi ziua şi noaptea nu am încetat să vă îndemn pe fiecare, cu lacrimi. 32Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33Nu am poftit nimic de la nimeni, nici argint, nici aur, nici îmbrăcăminte. 34Ştiţi voi înşivă că am muncit cu aceste mâini ale mele şi pentru nevoile mele şi pentru cele ale tovarăşilor mei. 35V-am arătat în toate că trebuie să vă osteniţi să-i ajutaţi pe cei slabi şi că trebuie să vă aduceţi aminte de cuvântul Domnului Iisus care zicea: Mai fericit eşti când dai decât atunci când iei.”

36Spunând aceste cuvinte, Pavel a îngenuncheat împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37Au început să plângă toţi pe umărul lui, cu multă jale, şi l-au îmbrăţişat, sărutându-l. 38Erau îndureraţi mai ales de cuvântul pe care li-l spusese, că nu se vor mai vedea. Şi l-au condus până la corabie.

21

Drumul spre Ierusalim şi înştiinţări despre arestarea lui Pavel

211După ce ne-am desprins din braţele lor, am navigat drept spre Cos, a doua zi am fost în Rodos, iar de acolo am ajuns la Patara. 2Aici am găsit o corabie spre Fenicia şi, îmbarcându-ne, am plecat mai departe. 3Am trecut pe lângă Cipru, care se vedea în zare, la stânga, şi am navigat spre Siria. Am coborât apoi la Tir, pentru că acolo îşi lăsa corabia încărcătura. 4Găsindu-i pe ucenici, am rămas cu ei şapte zile. Ei îi spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim. 5Însă când s-au împlinit zilele, am ieşit să ne continuăm călătoria. Ne-au condus cu toţii, cu nevestele şi cu copiii, până afară din cetate, şi am îngenuncheat pe ţărm să ne rugăm. 6Ne-am îmbrăţişat, apoi, unii pe alţii şi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la casele lor.

7Am călătorit pe mare din Tir până în Ptolemaida, unde am coborât şi i-am salutat pe fraţi şi am rămas la ei o zi. 8A doua zi am plecat la Cezareea şi aici am intrat în casa evanghelistului Filip, unul din cei şapte, şi am rămas la el. 9Filip avea patru fete fecioare care profeţeau. 10Pentru că am rămas acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc pe nume Agab, 11care a intrat la noi, a luat brâul lui Pavel şi, legându-şi picioarele şi mâinile cu el, i-a zis: „Aşa spune Duhul Sfânt: aşa va fi legat bărbatul al cărui brâu este brâul acesta de către iudeii din Ierusalim care-l vor da în mâinile neamurilor!” 12Când am auzit acestea, am început să-l rugăm şi noi şi localnicii să nu urce la Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns: „Ce-mi faceţi de plângeţi şi îmi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata, pentru Numele Domnului Iisus, nu doar să fiu legat, dar chiar să mor în Ierusalim!” 14Dacă am văzut că nu poate fi convins, ne-am liniştit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!”

15După zilele acestea, ne-am pregătit şi am urcat la Ierusalim. 16Au venit împreună cu noi şi nişte ucenici din Cezareea, care ne-au condus la un anume Mnason din Cipru, un ucenic vechi, unde am fost găzduiţi.

Vizita lui Pavel la Ierusalim

17Intrând în Ierusalim, fraţii ne-au întâmpinat cu bucurie. 18A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov şi s-au adunat acolo toţi prezbiterii. 19După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit cu de-amănuntul, ce a făcut Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. 20Ei, când au auzit, l-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis: „Uită-te, frate, şi câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de zel pentru Lege! 21Dar li s-a spus că tu îi înveţi pe iudeii dintre neamuri să se lase de Moise, să nu-şi mai circumcidă fiii şi să nu mai trăiască după datini. 22Ce-i de făcut deci? Toţi vor auzi că ai venit. 23Fă, dar, ceea ce îţi spunem: sunt la noi patru bărbaţi care s-au legat cu un jurământ. 24Ia-i cu tine şi purificaţi-vă împreună şi plăteşte tu preţul tunsului lor; şi toţi cei ce au auzit zvonuri despre tine vor cunoaşte că nu e adevărat şi că te porţi cum se cuvine şi păzeşti şi tu Legea. 25Iar cu privire la neamurile care au crezut, le-am scris deja hotărând să se ferească de cele jertfite idolilor, de sânge şi de animale sugrumate şi de adulter.” 26Atunci Pavel i-a luat pe bărbaţii aceia în ziua următoare şi, după ce s-a purificat împreună cu ei, a intrat în Templu anunţând data încheierii zilelor de curăţire, când avea să se dea câte o jertfă pentru fiecare din ei.

Arestarea lui Pavel

27Dar pe când se sfârşeau cele şapte zile iudeii din Asia l-au văzut în Templu şi au stârnit mulţimea, punând mâna pe el 28şi strigând „Israeliţi, săriţi în ajutor! Omul acesta este cel care îi învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului şi a Legii şi împotriva locului acestuia! Şi a adus şi greci în Templu şi a întinat locul acesta sfânt!” 29Căci îl văzuseră pe Trofim din Efes împreună cu Pavel, prin cetate, şi şi-au închipuit că Pavel l-a adus în Templu. 30Toată cetatea s-a ridicat atunci şi poporul şi-a făcut drum de peste tot şi, prinzându-l pe Pavel, l-au târât afară din Templu şi au închis imediat porţile. 31Pe când căutau să-l omoare, s-a dus vestea la comandantul cohortei că tot Ierusalimul fierbe. 32Comandantul şi-a luat imediat soldaţii şi centurionii şi a alergat la ei, iar iudeii când l-au văzut pe el şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat, a poruncit să fie legat cu două lanţuri şi a început să întrebe cine este şi ce a făcut. 34Dar, din mulţime unii strigau într-un fel, alţii în alt fel, şi neputând să înţeleagă nimic sigur din cauza zarvei, comandantul a poruncit să fie adus în fortăreaţă. 35Când a ajuns la trepte, a trebuit să-l poarte ostaşii din cauza furiei şi forţei mulţimii, 36căci puhoiul de popor se ţinea după el şi strigau „Ucide-l!”

37Erau gata să intre în fortăreaţă când Pavel s-a adresat comandantului: „Îmi este îngăduit să vorbesc ceva cu tine?” Acesta i-a zis: „Ştii greceşte deci? 38Nu cumva eşti tu egipteanul care s-a răsculat cu ceva timp în urmă şi a condus în pustie patru mii de răzvrătiţi ucigaşi?” 39Pavel i-a răspuns: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, o cetate care nu este lipsită de însemnătate. Îngăduie-mi, te rog, să vorbesc mulţimii!” 40Primind încuviinţarea, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a ridicat mâna spre popor. S-a lăsat o tăcere adâncă şi atunci Pavel a început să le vorbească în limba ebraică.

22

Apărarea lui Pavel în Ierusalim

221„Fraţi şi părinţi, iată apărarea mea faţă de voi, ascultaţi-mă!” 2Când ei l-au auzit că vorbeşte în ebraică au făcut o linişte şi mai mare, iar Pavel le-a zis: 3„Eu sunt iudeu, născut în Tarsul din Cilicia şi am învăţat la Ierusalim, la picioarele lui Gamaliel. Am fost instruit cu grijă în Legea părintească şi am fost plin de zel faţă de Dumnezeu, aşa cum sunteţi şi voi astăzi. 4Am prigonit Calea aceasta până la moarte de om, i-am arestat şi i-am aruncat în temniţă pe credincioşi, bărbaţi şi femei – 5marele preot şi toată adunarea bătrânilor pot să dea mărturie! Am luat de la ei scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să îi aduc pe ucenicii de acolo, legaţi la Ierusalim, să fie pedepsiţi.

6Însă pe când călătoream şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. 7Am căzut la pământ şi am auzit un glas care îmi vorbea: Saule, Saule, de ce Mă persecuţi? 8Eu i-am răspuns: Cine eşti, Doamne? iar El mi-a zis: Eu sunt Iisus Nazarineanul pe care tu îl persecuţi! 9Cei care erau cu mine au văzut lumina dar nu au auzit glasul care îmi vorbea. 10Iar eu i-am spus: Ce vrei să fac, Doamne? El mi-a răspuns: Ridică-te şi du-te în Damasc, pentru că acolo ţi se va spune tot ce ţi s-a hotărât să faci! 11Cum nu mai puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini am mers în Damasc, condus de mână de către însoţitorii mei.

12Şi Anania, un om evlavios după Lege şi vorbit de bine de toţi iudeii care trăiau acolo, 13a venit, a stat lângă mine şi mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi vederea! Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi l-am văzut! 14Anania mi-a spus: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales mai dinainte să cunoşti voia Lui şi să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glasul gurii Lui, 15pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, cu privire la ceea ce ai văzut şi ai auzit. 16Acum, de ce mai stai? Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând Numele Lui!

17Când m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în Templu, s-a făcut aşa, că am intrat într-o stare de extaz 18şi l-am văzut că îmi spune: Repede, grăbeşte-te şi pleacă din Ierusalim, căci nu vor primi mărturia ta despre Mine. 19Eu i-am zis: Doamne, ei ştiu că îi închideam în temniţă şi îi băteam pe cei care credeau în tine, prin sinagogi, 20şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu în picioare acolo, încuviinţându-i şi păzind hainele celor care îl ucideau! 21Dar El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite la neamuri, departe!”

22Ei l-au ascultat până la vorba aceasta; atunci şi-au ridicat glasul şi au strigat: „Ia-l de pe faţa pământului, nu merită să trăiască un asemenea om!” 23Strigau şi îşi vânturau hainele şi aruncau praf în aer.

Închiderea lui Pavel în fortăreaţă

24Comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreaţă şi să fie biciuit şi cercetat ca să afle din ce cauză strigau ei aşa împotriva lui. 25Pe când îl legau pentru biciuire, Pavel i-a zis căpitanului, care era de faţă: „Vă este permis să bateţi un cetăţean roman care nu a fost condamnat?” 26Căpitanul, auzind, a mers la comandant să-i dea de veste şi i-a zis: „Ce vrei să faci? Omul acesta este cetăţean roman!” 27Căpitanul s-a întors şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?” iar Pavel a zis: „Da!” 28Comandantul i-a răspuns: „Eu am obţinut cetăţenia aceasta cu o mare sumă de bani.” Iar Pavel i-a zis: „Eu chiar m-am născut roman!” 29Atunci, imediat, cei ce se pregăteau să-l interogheze s-au retras. Comandantul s-a temut când a aflat că Pavel este roman, pentru că îl legase.

30A doua zi, vrând să cunoască adevărul, anume, de ce îl acuză iudeii, l-a dezlegat şi a poruncit să vină toţi preoţii de seamă şi tot sinedriul şi l-a adus pe Pavel să stea înaintea lor.