Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
23

Apărarea lui Pavel înaintea sinedriului

231Pavel a privit ţintă la sinedriu şi le-a zis: „Fraţilor, eu mi-am dus viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu, în toate, până astăzi.” 2Atunci marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. 3Însă Pavel i-a zis: „Te va lovi şi Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu stai pe jilţul judecătorului, după Lege, dar dai poruncă să fiu lovit, împotriva Legii?” 4Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îl batjocoreşti pe marele preot al Domnului?” 5Iar Pavel le-a răspuns: „Nu ştiam, fraţilor, că el este marele preot; doar este scris: pe conducătorul poporului tău să nu îl vorbeşti de rău.” 6Pavel însă, pentru că ştia că o parte din ei erau saduchei şi ceilalţi farisei, a strigat în plin sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu! Pentru speranţa şi învierea morţilor sunt eu judecat!” 7După ce a zis acestea, a început o ceartă între farisei şi saduchei şi adunarea s-a împărţit. 8Saducheii spun că nu există înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe toate trei. 9S-a pornit deci o zarvă mare şi s-au ridicat unii dintre învăţaţii din partea fariseilor, certându-se şi zicând: „Noi nu găsim nimic rău în acest om. Dacă, într-adevăr, i-a vorbit un înger?” 10Pentru că neînţelegerea devenea tot mai mare, comandantul s-a temut că Pavel va fi sfâşiat de ei şi a poruncit ostaşilor să coboare şi să-l ia cu forţa din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă.

11În noaptea următoare, Domnul i s-a arătat şi i-a zis: „Îndrăzneşte, pentru că aşa cum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, la fel trebuie să mărturiseşti şi la Roma!”

Plecarea la Cezareea; complotul iudeilor

12Când s-a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot, legându-se cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea până nu-l vor ucide pe Pavel. 13Mai mult de patruzeci de oameni au făcut jurământul acesta. 14Câţiva dintre ei s-au dus la marii preoţi şi la bătrânii lui Israel şi le-au zis: „Ne-am jurat cu blestem să nu gustăm nimic până nu îl vom omorî pe Pavel. 15Acum, voi şi sinedriul, anunţaţi-l pe comandant să-l coboare mâine aici, ca să cercetăm mai amănunţit ce e cu el; noi vom fi gata să-l ucidem, înainte să ajungă aici.” 16Dar fiul surorii lui Pavel a auzit despre uneltire, a intrat în fortăreaţă şi l-a anunţat pe Pavel. 17Pavel l-a chemat pe unul din centurioni şi i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta la comandant, căci are să-i dea o veste!” 18Acesta l-a luat, l-a dus la comandant şi i-a zis: „Pavel, care este întemniţat, m-a chemat şi m-a rugat să ţi-l aduc pe acest tânăr, pentru că are să-ţi spună ceva!” 19Comandantul l-a luat de mână, au mers deoparte şi i-a zis: „Ce vrei să-mi spui?” 20El i-a răspuns: „Iudeii s-au înţeles să-ţi ceară mâine să-l trimiţi pe Pavel la sinedriu, ca să îl cerceteze mai amănunţit. 21Dar tu să nu-i asculţi! Mai mult de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea, până nu îl vor ucide, şi acum sunt gata şi aşteaptă încuviinţarea ta.” 22Atunci, comandantul i-a dat drumul tânărului şi i-a poruncit „Nu spune nimănui că m-ai anunţat toate aceste lucruri!”

23Apoi, i-a chemat pe doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi să meargă la Cezareea, şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri, să fie gata la ceasul al treilea din noapte! 24Scoateţi şi nişte animale, să-l punem pe Pavel călare şi să-l ducem teafăr la guvernatorul Felix!” 25Guvernatorului i-a scris o scrisoare în felul următor: 26„Claudius Lisias către prea alesul guvernator Felix, salutare! 27M-am dus şi l-am scos pe bărbatul acesta, cu soldaţii, când am aflat că este roman, căci era prins de iudei şi gata să fie omorât de ei. 28Am vrut să aflu pentru ce motive îl acuzau şi l-am dus la sinedriul lor, 29unde am descoperit că este acuzat pentru o pricină legată de Legea lor, dar nu de vreo vină vrednică de moarte sau lanţuri. 30Apoi, fiind înştiinţat că există un complot cu privire la el, ţi l-am trimis imediat, dând poruncă şi acuzatorilor să-ţi spună ce au împotriva lui.”

31Soldaţii, aşadar, l-au luat noaptea pe Pavel, cum li s-a poruncit, şi l-au dus la Antipatrida, 32de unde, a doua zi, i-au lăsat pe călăreţi să meargă cu el, iar ei s-au întors în fortăreaţă. 33Aceştia au intrat în Cezareea şi, dând guvernatorului scrisoarea, i l-au înfăţişat şi pe Pavel. 34El a citit-o şi l-a întrebat din ce provincie este şi, aflând că este din Cilicia, 35i-a zis: „Te voi asculta când vor veni şi acuzatorii tăi.” Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod.

24

Apărarea lui Pavel înaintea lui Felix, la Cezareea

241După cinci zile au coborât marele preot Anania şi câţiva bătrâni împreună cu Tertul, un orator; ei s-au înfăţişat la procurator cu plângere împotriva lui Pavel. 2După ce l-au chemat şi pe el, Tertul a început să-l acuze zicând: „Multă pace a venit peste noi prin tine, prea puternice Felix, şi multe îndreptări s-au adus neamului acestuia prin grija ta 3şi noi le mărturisim în orice fel şi pretutindeni cu toată recunoştinţa. 4Dar, ca să nu te obosesc prea mult, ascultă-ne, te rog, pe scurt, în bunăvoinţa ta. 5Am descoperit că omul acesta este o pacoste şi stârneşte răzvrătiri printre toţi iudeii din Imperiu, fiind cap al ereziei nazarinenilor. 6A încercat să pângărească şi Templul, dar noi l-am prinsUnele manuscrise adaugă 6b-7: „Şi am vrut să îl judecăm după legea noastră, dar comandantul Lisias a venit cu forţă multă şi l-a tras din mâinile noastre, poruncind acuzatorilor să vină înaintea ta.” 8şi poţi să-l judeci tu însuţi cu privire la toate acestea, ca să afli de ce îl acuzăm.” 9Aici toţi iudeii l-au susţinut, spunând că aşa este.

10Apoi, guvernatorul i-a făcut semn lui Pavel şi el a răspuns: „Ştiu că de mulţi ani eşti judecător peste neamul acesta şi de aceea mă voi apăra cu încredere. 11Poţi vedea tu însuţi că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să mă închin 12şi nu m-au găsit certându-mă cu cineva, nici răzvrătind mulţimea, nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate. 13Nici nu pot să-ţi dovedească acum lucrurile de care mă acuză. 14Cât despre Calea pe care ei o numesc erezie, îţi mărturisesc că aşa mă închin eu Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate cele scrise în Lege şi în profeţi 15şi având nădejdea în Dumnezeu, pe care şi ei înşişi o aşteaptă, că va veni învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi. 16Pentru aceasta mă străduiesc şi eu să am întotdeauna conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 17După mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii poporului meu şi daruri 18şi aşa m-au găsit nişte iudei din Asia, în Templu, după curăţire, fără mulţime şi fără tulburare, 19– ei înşişi ar fi trebuit să vină în faţa ta şi să mă acuze, dacă aveau ceva împotriva mea. 20Şi chiar şi cei de aici să spună ei înşişi ce vină au găsit când am stat în faţa sinedriului, 21afară de strigătul pe care l-am scos când am zis: Pentru învierea morţilor sunt judecat astăzi înaintea voastră!”

22Dar Felix i-a amânat, cunoscând destul de multe despre Calea aceasta, şi le-a zis: „Când va coborî şi comandantul Lisias, atunci voi hotărî asupra acuzaţiilor voastre!” 23I-a poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i dea şi oarecare libertate şi să nu împiedice pe nimeni dintre ai lui să vină şi să-l slujească.

24După câteva zile, Felix a venit cu Drusila, soţia lui, care era evreică, şi l-a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Iisus. 25În timp ce vorbea el despre îndreptăţire, despre înfrânarea poftelor şi despre judecata viitoare, Felix i-a spus cuprins de frică: „Du-te acum şi, când voi mai avea prilej, te voi chema!” 26În acelaşi timp, el spera că Pavel îi va da bani; de aceea îl chema des să-i vorbească.

27Au trecut astfel doi ani şi în locul lui Felix a venit Porcius Festus; vrând să le facă o favoare iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în lanţuri.

25

Pavel înaintea lui Festus

251Astfel, la trei zile după ce a ajuns în provincie, Festus a urcat din Cezareea la Ierusalim. 2Marii preoţi şi iudeii de seamă au venit înaintea lui să-l acuze pe Pavel şi l-au rugat 3să le facă o favoare şi să-l trimită la Ierusalim; ei însă puneau la cale un complot ca să-l ucidă pe drum. 4Dar Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi el însuşi va trebui să plece acolo, cât de curând. 5„Cei mai de vază dintre voi”, le-a zis el, „să coboare şi, dacă este ceva nelalocul lui cu acest om, să-l acuze!”

6Festus a mai stat la ei vreo opt sau zece zile, apoi a coborât la Cezareea, iar în ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit, iudeii care coborâseră din Ierusalim l-au înconjurat aducându-i multe învinuiri grele, pe care nu le puteau dovedi. 8Pavel s-a apărat: „Eu n-am păcătuit nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului!” 9Festus însă, dorind să le facă iudeilor o favoare, i-a răspuns lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim şi să fii judecat acolo, înaintea mea, cu privire la lucrurile acestea?” 10Pavel, atunci, i-a zis: „Eu vreau să stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Nu le-am greşit cu nimic iudeilor aşa cum bine ştii şi tu. 11Iar dacă am greşit şi am făcut ceva vrednic de moarte, nu mi-e teamă să mor; dar, dacă nu este adevărată nici una din acuzaţiile lor, nimeni nu mă poate preda lor. Fac apel la Cezar!” 12După ce Festus s-a consultat cu sfetnicii săi, i-a răspuns: „Ai făcut apel la Cezar, înaintea Cezarului vei merge!”

13După câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit în Cezareea ca să îl salute pe Festus. 14După ce au petrecut multe zile acolo, Festus i-a prezentat regelui lucrurile privitoare la Pavel şi i-a zis: „Omul acesta a fost lăsat de Felix în lanţuri 15şi când am fost în Ierusalim s-au înfăţişat marii preoţi şi bătrânii iudeilor cerându-mi să-l condamn. 16Le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să predea pe cineva înainte ca acuzatul să-şi întâlnească acuzatorii şi să se apere cu privire la învinuiri. 17S-au adunat aici, aşadar, şi fără amânare, m-am aşezat pe scaunul de judecător şi am poruncit să fie adus acest om. 18Acuzatorii s-au strâns în jurul lui, dar nu i-au adus nici o învinuire gravă, cum m-aş fi aşteptat. 19Aveau împotriva lui doar nişte pricini legate de credinţele neamului lor şi de un oarecare Iisus, care a murit, dar despre care Pavel spune că este viu. 20Nefiind bine lămurit despre pricinile acestea, l-am întrebat dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalim să fie judecat acolo în legătură cu ele. 21Însă, dacă Pavel a făcut apel la Cezar, ca să fie păzit şi dus la Împărat pentru judecată, am poruncit să fie pus sub pază până îl voi trimite Cezarului.” 22Atunci Agripa i-a spus lui Festus: „Aş vrea să-l ascult şi eu pe omul acesta.” Festus i-a răspuns: „Îl vei auzi chiar mâine.”

23Astfel, a doua zi, au venit Agripa şi Berenice, cu mare fast, şi au intrat în sala de judecată împreună cu comandanţii şi bărbaţii de frunte ai cetăţii, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel. 24Festus a spus: „Rege Agripa şi voi toţi, bărbaţi adunaţi aici de faţă, priviţi-l pe acela pentru care toată mulţimea iudeilor m-a implorat şi aici şi în Ierusalim strigând că un astfel de om nu merită să trăiască! 25Pentru că eu însumi nu am găsit că ar fi făcut ceva vrednic de moarte şi pentru că el însuşi a cerut să meargă înaintea Împăratului, am hotărât să-l trimit. 26Dar, pentru că nu am ce să scriu Împăratului meu, cu limpezime, l-am adus înaintea voastră şi, mai cu seamă, înaintea ta, rege Agripa, ca în urma judecăţii voastre să am ce să scriu. 27Căci eu aşa cred, că ar fi lipsit de noimă, să îi trimit un întemniţat fără să arăt şi ce acuzaţii i se aduc.”