Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
24

Apărarea lui Pavel înaintea lui Felix, la Cezareea

241După cinci zile au coborât marele preot Anania şi câţiva bătrâni împreună cu Tertul, un orator; ei s-au înfăţişat la procurator cu plângere împotriva lui Pavel. 2După ce l-au chemat şi pe el, Tertul a început să-l acuze zicând: „Multă pace a venit peste noi prin tine, prea puternice Felix, şi multe îndreptări s-au adus neamului acestuia prin grija ta 3şi noi le mărturisim în orice fel şi pretutindeni cu toată recunoştinţa. 4Dar, ca să nu te obosesc prea mult, ascultă-ne, te rog, pe scurt, în bunăvoinţa ta. 5Am descoperit că omul acesta este o pacoste şi stârneşte răzvrătiri printre toţi iudeii din Imperiu, fiind cap al ereziei nazarinenilor. 6A încercat să pângărească şi Templul, dar noi l-am prinsUnele manuscrise adaugă 6b-7: „Şi am vrut să îl judecăm după legea noastră, dar comandantul Lisias a venit cu forţă multă şi l-a tras din mâinile noastre, poruncind acuzatorilor să vină înaintea ta.” 8şi poţi să-l judeci tu însuţi cu privire la toate acestea, ca să afli de ce îl acuzăm.” 9Aici toţi iudeii l-au susţinut, spunând că aşa este.

10Apoi, guvernatorul i-a făcut semn lui Pavel şi el a răspuns: „Ştiu că de mulţi ani eşti judecător peste neamul acesta şi de aceea mă voi apăra cu încredere. 11Poţi vedea tu însuţi că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să mă închin 12şi nu m-au găsit certându-mă cu cineva, nici răzvrătind mulţimea, nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate. 13Nici nu pot să-ţi dovedească acum lucrurile de care mă acuză. 14Cât despre Calea pe care ei o numesc erezie, îţi mărturisesc că aşa mă închin eu Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate cele scrise în Lege şi în profeţi 15şi având nădejdea în Dumnezeu, pe care şi ei înşişi o aşteaptă, că va veni învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi. 16Pentru aceasta mă străduiesc şi eu să am întotdeauna conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 17După mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii poporului meu şi daruri 18şi aşa m-au găsit nişte iudei din Asia, în Templu, după curăţire, fără mulţime şi fără tulburare, 19– ei înşişi ar fi trebuit să vină în faţa ta şi să mă acuze, dacă aveau ceva împotriva mea. 20Şi chiar şi cei de aici să spună ei înşişi ce vină au găsit când am stat în faţa sinedriului, 21afară de strigătul pe care l-am scos când am zis: Pentru învierea morţilor sunt judecat astăzi înaintea voastră!”

22Dar Felix i-a amânat, cunoscând destul de multe despre Calea aceasta, şi le-a zis: „Când va coborî şi comandantul Lisias, atunci voi hotărî asupra acuzaţiilor voastre!” 23I-a poruncit centurionului să-l ţină sub pază pe Pavel, dar să-i dea şi oarecare libertate şi să nu împiedice pe nimeni dintre ai lui să vină şi să-l slujească.

24După câteva zile, Felix a venit cu Drusila, soţia lui, care era evreică, şi l-a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Iisus. 25În timp ce vorbea el despre îndreptăţire, despre înfrânarea poftelor şi despre judecata viitoare, Felix i-a spus cuprins de frică: „Du-te acum şi, când voi mai avea prilej, te voi chema!” 26În acelaşi timp, el spera că Pavel îi va da bani; de aceea îl chema des să-i vorbească.

27Au trecut astfel doi ani şi în locul lui Felix a venit Porcius Festus; vrând să le facă o favoare iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în lanţuri.