Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
2

Coborârea Duhului Sfânt peste credincioşi

21Când a venit ziua Cincizecimii erau adunaţi toţi în acelaşi loc. 2Şi deodată, din cer s-a auzit un vuiet ca un vânt care suflă năprasnic şi a umplut toată casa unde erau adunaţi. 3Şi s-au văzut limbi ca de foc împărţindu-se peste ei şi s-au aşezat câte una peste fiecare dintre ei. 4S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi, aşa cum le dădea Duhul să rostească.

5În Ierusalim se aflau localnici iudei şi bărbaţi evlavioşi din toate popoarele de sub cer. 6Când s-a auzit vuietul acela mulţimea s-a strâns tulburată pentru că fiecare îi auzea vorbind chiar în limba lui 7şi au rămas uimiţi şi se mirau zicând: „Iată, nu sunt, oare, galileeni, toţi aceştia care vorbesc? 8Şi atunci, cum de îi auzim noi, fiecare, vorbind în limba în care ne-am născut? 9Parţi şi mezi, elamiţi şi locuitori ai Mesopotamiei, ai Iudeii şi ai Capadociei, din Pont şi din Asia, 10din Frigia şi din Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei dinspre Cirene, romani în trecere, 11iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.” 12Se mirau cu toţii, plini de uimire, şi spuneau unii către alţii „Ce poate să însemne asta?” 13Alţii însă îi batjocoreau zicând: „Sunt plini de must!”

Petru vesteşte învierea lui Iisus

14Atunci Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece, le-a zis cu glas tare: „Iudei şi voi, locuitori ai Ierusalimului, să ştiţi toţi! Ascultaţi-mi cuvintele! 15Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare, căci este numai ceasul al treilea,Ora nouă dimineaţa. 16ci aceasta este ceea ce s-a spus prin profetul Ioel:

17Aşa va fi în zilele din urmă, spune Dumnezeu,

voi turna din Duhul Meu peste toţi oamenii,

iar fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi

şi tinerii voştri vor avea viziuniSau: „vedenii”.,

iar bătrânii voştri vor visa visuri.

18Chiar şi peste robii şi roabele Mele

voi turna din Duhul Meu în zilele acelea

şi ei vor profeţi.

19Voi face minuni sus, în cer,

şi semne jos, pe pământ,

sânge şi foc şi un vârtej de fum.

20Soarele se va preface în întuneric,

iar luna în sânge

înainte să vină ziua Domnului, cea mare şi slăvită.

21Şi oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

22Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări pline de putere, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23pe El, cel dat vouă potrivit planului dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu, l-aţi omorât prin mâinile celor nelegiuiţi, pironindu-l pe cruce; 24însă Dumnezeu, l-a înviat dezlegând legăturileLit.: „durerile morţii”. morţii, întrucât nu era cu putinţă să fie ţinut sub puterea ei. 25Despre El zice David:

Îl văd mereu pe Domnul înaintea mea,

căci El stă la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

26De aceea mi s-a bucurat inima şi mi s-a înveselit limba

şi chiar şi trupul meu va aştepta cu nădejde,

27fiindcă nu vei părăsi sufletul meu în sălaşul celor morţi,Alţii: iad; Lit.: „în Hades”.

nici nu-l vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.

28Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii

şi mă vei umple de bucurie cu faţa Ta.

29Fraţilor, îngăduiţi-mi să spun cu îndrăzneală că patriarhul David a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui este aici, la noi, până în zilele noastre. 30Dar David, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu legământ că pe tronul lui va pune unul din urmaşii săi,Lit.: „rodul coapselor sale”. 31a văzut mai dinainte învierea lui Hristos şi despre ea a vorbit el când a zis că

nu a fost părăsit în sălaşul celor morţi

şi nici trupul Său nu va vedea putrezirea.

32Pe acest Iisus l-a înviat Dumnezeu şi noi toţi suntem martorii Lui. 33Aşadar, după ce a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl Duhul Sfânt care fusese făgăduit, pe acesta El l-a revărsat după cum vedeţi şi auziţi. 34Căci nu David s-a înălţat la ceruri, când zice:

Domnul a zis Domnului meu,

Şezi la dreapta Mea

35până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi

aşternut sub picioarele Tale.

36Să ştie, aşadar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Hristos pe acest Iisus pe care voi l-aţi răstignit.”

37Ascultându-l, inima le-a fost adânc mişcată şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt. 39Făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pentru toţi cei pe care îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” 40Şi le mărturisea şi îi îndemna cu multe alte cuvinte, spunându-le: „Salvaţi-vă din mijlocul acestor oameni vicleni!” 41Aşadar, cei ce au primit cuvântul Lui au fost botezaţi şi s-au adăugat în ziua aceea aproape trei mii de suflete.

Viaţa primilor creştini

42Şi stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune.

43Toţi erau cuprinşi de teamă pentru că prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44Şi toţi cei care crezuseră erau împreună şi aveau totul în comun, 45îşi vindeau bunurile şi averile şi împărţeau tot după nevoia fiecăruia. 46În fiecare zi stăruiau într-un cuget în Templu şi, frângând pâinea acasă, luau masa cu bucurie şi cu inimă curată, 47lăudându-l pe Dumnezeu şi fiind bine văzuţi de tot poporul. Iar Domnul sporea zi de zi numărul celor mântuiţi.

3

Petru vindecă un om paralizat

31Într-o zi, Petru şi Ioan se urcau la Templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea.Ora trei după-amiaza. 2Şi un bărbat olog din naştere, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta Templului numită Poarta Frumoasă, cerea de pomană de la cei ce intrau în Templu. 3Văzându-i pe Petru şi Ioan că erau gata să intre în Templu, el le-a cerut să-i dea ceva de pomană. 4Petru, privind spre el împreună cu Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!” 5El îi privea atent şi aştepta să primească ceva de la ei. 6Atunci Petru i-a spus: „Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: în Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!” 7Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi imediat picioarele şi genunchii i s-au întărit. 8Dintr-o săritură a fost în picioare şi mergea. Şi a intrat cu ei în Templu, umblând şi sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu. 9Tot poporul l-a văzut că umbla şi îl lăuda pe Dumnezeu; 10şi-au dat seama că el era cel ce stătea şi cerşea lângă Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi erau uluiţi pentru ce i se întâmplase.

Petru vesteşte puterea lui Iisus cel înviat

11Cum el era nedespărţit de Petru şi de Ioan, tot poporul s-a adunat în jurul lor, uimit, lângă Poarta numită „a lui Solomon”. 12Văzându-i, Petru s-a adresat poporului: „Israeliţi, de ce vă miraţi de lucrul acesta şi ne priviţi ca şi cum prin puterea şi evlavia noastră l-am făcut pe acest om să umble? 13Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, l-a slăvit pe Fiul Său Iisus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi v-aţi lepădat de El, pe când el voia să-l elibereze. 14Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se elibereze un ucigaş, 15l-aţi omorât pe Stăpânul vieţii – pe Cel pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi – iar noi suntem martorii Lui. 16Prin credinţa în Numele Lui, omul acesta pe care îl vedeţi şi-l ştiţi a fost întărit de Numele Lui; credinţa, care vine prin El, i-a întregit trupul, înaintea voastră a tuturor. 17Ştiu acum, fraţilor, că din neştiinţă aţi făcut aşa, voi şi conducătorii voştri. 18Însă Dumnezeu, în felul acesta, a împlinit cele pe care le-a vestit mai dinainte prin gura tuturor profeţilor, că Unsul Său va pătimi. 19Pocăiţi-vă, aşadar, şi întoarceţi-vă ca să vi se şteargă păcatele, 20ca să vină vremuri de mângâiere de la Domnul şi să-l trimită pe Cel Uns, Cel hotărât mai dinainte pentru voi, pe Iisus, 21Cel pe care cerul trebuie să-l primească până la vremurile reaşezării tuturor celor grăite de Dumnezeu prin gura sfinţilor Lui profeţi din vechime. 22Moise a spus: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voştri, unul ca mine. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune. 23Şi de va fi cineva care să nu-l asculte pe profetul acela, va fi nimicit din popor. 24La fel au vorbit şi toţi profeţii care au urmat de la Samuel încoace şi au vestit zilele acestea. 25Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii voştri, când i-a spus lui Avraam: În sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. 26Vouă vi l-a trimis Dumnezeu mai întâi pe Fiul Său, înviindu-l din morţi, ca să vă binecuvânteze şi fiecare să se întoarcă de la răutatea sa.”

4

Petru şi Ioan dau socoteală în faţa sinedriului

41Dar pe când vorbeau ei poporului, s-au năpustit preoţii şi comandantul gărzii Templului şi saducheii, 2mâniaţi că învăţau poporul şi că vesteau că există, în Iisus, înviere din morţi. 3Au pus mâna pe ei şi i-au închis până a doua zi, pentru că era deja seară. 4Însă mulţi dintre cei care ascultaseră cuvântul au crezut şi numărul lor s-a ridicat la aproape cinci mii de bărbaţi.

5A doua zi s-au adunat conducătorii şi bătrânii şi toţi învăţaţii din Ierusalim 6şi Anna, marele preot, Caiafa, Ioan şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul marilor preoţi. 7I-au pus în mijlocul lor, în picioare, şi au început să-i întrebe: „Cu ce putere şi în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” 8Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Conducători şi bătrâni ai poporului, 9dacă astăzi suntem judecaţi pentru ajutorul dat unui om bolnav şi pentru felul în care a fost vindecat, 10atunci să ştiţi, voi toţi şi întreg poporul lui Israel, că în Numele lui Iisus Hristos, Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi, stă omul acesta sănătos în faţa voastră! 11El este

piatra neluată în seamă de voi, zidarii,

care a ajuns în capul unghiului!

12Şi în nimeni altul nu este mântuirea, nici nu este sub cer vreun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

13Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni simpli, fără carte, ei s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Iisus. 14Dar vedeau cum stătea împreună cu ei omul care fusese vindecat şi nu aveau ce să le zică împotrivă. 15Le-au poruncit, atunci, să iasă afară din sinedriu şi s-au sfătuit între ei 16zicând: „Ce să le facem acestor oameni? E limpede că prin ei s-a făcut un semn nemaivăzut, cunoscut de toţi locuitorii Ierusalimului, şi noi nu putem tăgădui aceasta. 17Dar, ca să nu se răspândească mai tare vestea în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui despre Numele acesta!” 18Şi chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească, nici să nu mai înveţe pe cineva despre Numele lui Iisus. 19Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Este drept în faţa lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu? Judecaţi şi voi! 20Noi nu putem să nu spunem ce am văzut şi am auzit.” 21Ei i-au ameninţat din nou şi, negăsind cum să-i pedepsească, i-au eliberat din cauza poporului, pentru că toţi îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22Omul asupra căruia se făcuse acest semn al vindecării era în vârstă de peste patruzeci de ani.

Rugăciunea primilor creştini

23După ce au fost eliberaţi, Ioan şi Petru s-au dus la ai lor şi le-au spus toate cele zise de marii preoţi şi de bătrâni. 24Iar ei, după ce i-au ascultat, au început să se roage într-un cuget şi au spus: „Stăpâne, Tu, Cel ce ai creat cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele, 25Tu, care ai spus prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău:

De ce s-au întărâtat neamurile,

şi popoarele au întocmit planuri deşarte?

26S-au ridicat împăraţii pământului

şi căpeteniile s-au strâns laolaltă

împotriva Domnului şi a Unsului Său.

27Cu-adevărat, s-au strâns în cetatea aceasta împotriva Fiului Tău cel Sfânt, Iisus, pe care l-ai uns, Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu neamurile şi mulţimile lui Israel, 28ca să împlinească tot ceea ce mâna Ta şi sfatul Tău au hotărât mai dinainte să se întâmple. 29Acum, Doamne, priveşte la ameninţările lor şi dă robilor Tăi să vorbească cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, 30şi întinde-ţi mâna să se facă vindecări şi semne şi minuni prin Numele Fiului Tău cel Sfânt, Iisus!” 31Şi, în timp ce se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi şi au fost umpluţi toţi de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

32Mulţimea celor ce crezuseră era o singură inimă şi un singur cuget şi nimeni nu zicea că averile lui sunt doar pentru sine, ci le aveau pe toate în comun. 33Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Iisus şi peste toţi era mult har. 34Nimeni dintre ei nu ducea lipsă de nimic, iar cei ce aveau pământuri sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute 35şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi fiecăruia i se dădea după cum avea nevoie. 36La fel şi Iosif, numit de apostoli Barnaba, adică „fiul mângâierii”, un levit născut în Cipru, 37avea un ogor pe care l-a vândut, iar banii i-a adus şi i-a pus la picioarele apostolilor.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]