Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

Petru vindecă un om paralizat

31Într-o zi, Petru şi Ioan se urcau la Templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea.Ora trei după-amiaza. 2Şi un bărbat olog din naştere, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta Templului numită Poarta Frumoasă, cerea de pomană de la cei ce intrau în Templu. 3Văzându-i pe Petru şi Ioan că erau gata să intre în Templu, el le-a cerut să-i dea ceva de pomană. 4Petru, privind spre el împreună cu Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!” 5El îi privea atent şi aştepta să primească ceva de la ei. 6Atunci Petru i-a spus: „Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: în Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!” 7Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi imediat picioarele şi genunchii i s-au întărit. 8Dintr-o săritură a fost în picioare şi mergea. Şi a intrat cu ei în Templu, umblând şi sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu. 9Tot poporul l-a văzut că umbla şi îl lăuda pe Dumnezeu; 10şi-au dat seama că el era cel ce stătea şi cerşea lângă Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi erau uluiţi pentru ce i se întâmplase.

Petru vesteşte puterea lui Iisus cel înviat

11Cum el era nedespărţit de Petru şi de Ioan, tot poporul s-a adunat în jurul lor, uimit, lângă Poarta numită „a lui Solomon”. 12Văzându-i, Petru s-a adresat poporului: „Israeliţi, de ce vă miraţi de lucrul acesta şi ne priviţi ca şi cum prin puterea şi evlavia noastră l-am făcut pe acest om să umble? 13Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, l-a slăvit pe Fiul Său Iisus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi v-aţi lepădat de El, pe când el voia să-l elibereze. 14Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se elibereze un ucigaş, 15l-aţi omorât pe Stăpânul vieţii – pe Cel pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi – iar noi suntem martorii Lui. 16Prin credinţa în Numele Lui, omul acesta pe care îl vedeţi şi-l ştiţi a fost întărit de Numele Lui; credinţa, care vine prin El, i-a întregit trupul, înaintea voastră a tuturor. 17Ştiu acum, fraţilor, că din neştiinţă aţi făcut aşa, voi şi conducătorii voştri. 18Însă Dumnezeu, în felul acesta, a împlinit cele pe care le-a vestit mai dinainte prin gura tuturor profeţilor, că Unsul Său va pătimi. 19Pocăiţi-vă, aşadar, şi întoarceţi-vă ca să vi se şteargă păcatele, 20ca să vină vremuri de mângâiere de la Domnul şi să-l trimită pe Cel Uns, Cel hotărât mai dinainte pentru voi, pe Iisus, 21Cel pe care cerul trebuie să-l primească până la vremurile reaşezării tuturor celor grăite de Dumnezeu prin gura sfinţilor Lui profeţi din vechime. 22Moise a spus: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voştri, unul ca mine. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune. 23Şi de va fi cineva care să nu-l asculte pe profetul acela, va fi nimicit din popor. 24La fel au vorbit şi toţi profeţii care au urmat de la Samuel încoace şi au vestit zilele acestea. 25Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii voştri, când i-a spus lui Avraam: În sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. 26Vouă vi l-a trimis Dumnezeu mai întâi pe Fiul Său, înviindu-l din morţi, ca să vă binecuvânteze şi fiecare să se întoarcă de la răutatea sa.”

4

Petru şi Ioan dau socoteală în faţa sinedriului

41Dar pe când vorbeau ei poporului, s-au năpustit preoţii şi comandantul gărzii Templului şi saducheii, 2mâniaţi că învăţau poporul şi că vesteau că există, în Iisus, înviere din morţi. 3Au pus mâna pe ei şi i-au închis până a doua zi, pentru că era deja seară. 4Însă mulţi dintre cei care ascultaseră cuvântul au crezut şi numărul lor s-a ridicat la aproape cinci mii de bărbaţi.

5A doua zi s-au adunat conducătorii şi bătrânii şi toţi învăţaţii din Ierusalim 6şi Anna, marele preot, Caiafa, Ioan şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul marilor preoţi. 7I-au pus în mijlocul lor, în picioare, şi au început să-i întrebe: „Cu ce putere şi în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?” 8Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Conducători şi bătrâni ai poporului, 9dacă astăzi suntem judecaţi pentru ajutorul dat unui om bolnav şi pentru felul în care a fost vindecat, 10atunci să ştiţi, voi toţi şi întreg poporul lui Israel, că în Numele lui Iisus Hristos, Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi, stă omul acesta sănătos în faţa voastră! 11El este

piatra neluată în seamă de voi, zidarii,

care a ajuns în capul unghiului!

12Şi în nimeni altul nu este mântuirea, nici nu este sub cer vreun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

13Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni simpli, fără carte, ei s-au mirat şi au înţeles că fuseseră cu Iisus. 14Dar vedeau cum stătea împreună cu ei omul care fusese vindecat şi nu aveau ce să le zică împotrivă. 15Le-au poruncit, atunci, să iasă afară din sinedriu şi s-au sfătuit între ei 16zicând: „Ce să le facem acestor oameni? E limpede că prin ei s-a făcut un semn nemaivăzut, cunoscut de toţi locuitorii Ierusalimului, şi noi nu putem tăgădui aceasta. 17Dar, ca să nu se răspândească mai tare vestea în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui despre Numele acesta!” 18Şi chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească, nici să nu mai înveţe pe cineva despre Numele lui Iisus. 19Însă Petru şi Ioan le-au răspuns: „Este drept în faţa lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu? Judecaţi şi voi! 20Noi nu putem să nu spunem ce am văzut şi am auzit.” 21Ei i-au ameninţat din nou şi, negăsind cum să-i pedepsească, i-au eliberat din cauza poporului, pentru că toţi îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22Omul asupra căruia se făcuse acest semn al vindecării era în vârstă de peste patruzeci de ani.

Rugăciunea primilor creştini

23După ce au fost eliberaţi, Ioan şi Petru s-au dus la ai lor şi le-au spus toate cele zise de marii preoţi şi de bătrâni. 24Iar ei, după ce i-au ascultat, au început să se roage într-un cuget şi au spus: „Stăpâne, Tu, Cel ce ai creat cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele, 25Tu, care ai spus prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău:

De ce s-au întărâtat neamurile,

şi popoarele au întocmit planuri deşarte?

26S-au ridicat împăraţii pământului

şi căpeteniile s-au strâns laolaltă

împotriva Domnului şi a Unsului Său.

27Cu-adevărat, s-au strâns în cetatea aceasta împotriva Fiului Tău cel Sfânt, Iisus, pe care l-ai uns, Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu neamurile şi mulţimile lui Israel, 28ca să împlinească tot ceea ce mâna Ta şi sfatul Tău au hotărât mai dinainte să se întâmple. 29Acum, Doamne, priveşte la ameninţările lor şi dă robilor Tăi să vorbească cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, 30şi întinde-ţi mâna să se facă vindecări şi semne şi minuni prin Numele Fiului Tău cel Sfânt, Iisus!” 31Şi, în timp ce se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi şi au fost umpluţi toţi de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

32Mulţimea celor ce crezuseră era o singură inimă şi un singur cuget şi nimeni nu zicea că averile lui sunt doar pentru sine, ci le aveau pe toate în comun. 33Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Iisus şi peste toţi era mult har. 34Nimeni dintre ei nu ducea lipsă de nimic, iar cei ce aveau pământuri sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute 35şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi fiecăruia i se dădea după cum avea nevoie. 36La fel şi Iosif, numit de apostoli Barnaba, adică „fiul mângâierii”, un levit născut în Cipru, 37avea un ogor pe care l-a vândut, iar banii i-a adus şi i-a pus la picioarele apostolilor.

5

Necinstea soţilor Anania şi Safira

51Dar un om numit Anania, împreună cu soţia lui, Safira, a vândut o bucată de pământ 2şi, cu ştirea soţiei lui, dar pe ascuns, a păstrat o parte din preţ, pe când cealaltă parte a adus-o şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3Dar Petru i-a spus: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi ascunsă o parte din preţul pământului? 4Dacă păstrai pământul, nu rămânea al tău, iar dacă îl vindeai nu aveai dreptul să faci ce vrei cu banii? Cum de a ajuns lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!” 5Când a auzit Anania cuvintele acestea a căzut fără suflare; şi o mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce au auzit. 6Tinerii s-au ridicat şi l-au înfăşurat, l-au scos afară şi l-au îngropat.

7După aproape trei ceasuri, a intrat şi soţia sa, fără să ştie ce se întâmplase. 8Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aţi vândut pământul?” iar ea a zis: „Da, cu atât!”. 9Petru i-a răspuns: „Cum de v-aţi înţeles voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată, cei ce ţi-au îngropat soţul sunt la uşă, gata să te scoată afară şi pe tine!” 10Ea a căzut imediat la picioarele lui, fără suflare. Tinerii au intrat şi, văzând că a murit, au scos-o şi au îngropat-o lângă soţul ei. 11Şi o mare frică a cuprins întreaga Biserică şi pe toţi cei ce ascultaseră aceste lucruri.

12Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor şi se adunau într-un singur cuget la Poarta lui Solomon, 13unde nimeni din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi lăuda. 14Tot mai mulţi se adăugau celor ce credeau în Domnul, o mulţime de bărbaţi şi de femei, 15aşa încât scoteau bolnavii pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi, ca măcar umbra lui Petru să îi atingă, pe unul sau altul dintre ei. 16Veneau mulţi şi din cetăţile din jurul Ierusalimului aducând bolnavi şi oameni chinuiţi de duhuri necurate – şi toţi se vindecau.

Apostolii sunt persecutaţi pentru Numele lui Iisus

17Atunci marele preot şi împreună cu el toţi din partida saducheilor s-au ridicat plini de invidie, 18au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţă. 19Dar în timpul nopţii, un înger al Domnului a deschis uşa temniţei şi i-a scos spunând: 20„Mergeţi şi staţi în Templu şi vestiţi poporului toate cuvintele Vieţii acesteia!” 21Ascultându-l, ei au intrat dimineaţa în Templu şi au început să înveţe. Când a venit marele preot şi însoţitorii lui au convocat sinedriul şi întreg sfatul bătrânilor poporului Israel şi au trimis să-i scoată din închisoare. 22Slujitorii, când au ajuns acolo, nu i-au găsit, s-au întors şi au dat de veste: 23„Am găsit temniţa bine închisă şi gărzile în picioare lângă uşi, dar când am deschis nu era nimeni înăuntru.” 24La auzul acestor cuvinte comandantul gărzii Templului şi marii preoţi au rămas uimiţi şi nu ştiau la ce să se mai aştepte. 25Cineva a venit însă şi le-a zis: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi închis sunt în Templu şi învaţă poporul!” 26Atunci comandantul şi oamenii lui au mers şi i-au adus, dar nu cu forţa, căci le era frică să nu îi omoare poporul cu pietre. 27Odată aduşi, i-au pus în faţa sinedriului şi marele preot i-a întrebat: 28„Nu v-am poruncit noi cu tărie să nu mai învăţaţi în Numele acesta? Şi, iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi acum să ne scoateţi pe noi vinovaţi pentru sângele omului acestuia!” 29Petru şi apostolii i-au răspuns: „Trebuie să-l ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. 30Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Iisus pe care voi l-aţi omorât şi l-aţi atârnat pe lemn. 31Pe El Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa, ca să fie Stăpânitor şi Mântuitor şi să-i dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32Noi suntem martori pentru aceste cuvinte şi, la fel, şi Duhul Sfânt pe care l-a dat Dumnezeu celor ce-l ascultă.”

33Cei de faţă s-au mâniat cumplit şi se sfătuiau să-i ucidă. 34Atunci, s-a ridicat un fariseu din sinedriu pe nume Gamaliel, un învăţător al Legii preţuit de tot poporul, şi a poruncit să-i scoată puţin afară pe apostoli. 35Apoi le-a zis celorlalţi „Israeliţi, aveţi mare grijă ce voiţi să faceţi cu oamenii aceştia! 36Acum câtva timp s-a ridicat Teuda, care spunea că este cineva, şi a tras după el aproape patru sute de bărbaţi. Când a fost omorât, toţi cei care-l urmau au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. 37După aceea, în vremea recensământului, s-a ridicat Iuda galileanul şi a adunat şi el mult popor în urma lui; dar a murit şi toţi cei care erau de partea lui s-au risipit. 38Acum deci vă zic: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul şi lucrarea lor sunt omeneşti, vor fi nimicite; 39dar dacă sunt de la Dumnezeu, nu îi veţi putea nimici. Să nu vă treziţi cumva că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Ei l-au ascultat. 40Şi chemându-i pe apostoli, au pus să fie biciuiţi. Apoi le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Iisus şi le-au dat drumul. 41Ei au plecat dinaintea sinedriului şi se bucurau că au fost învredniciţi să sufere batjocură pentru Numele Lui. 42Şi ziua întreagă, în Templu şi în case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Hristos Iisus.