Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
5

Necinstea soţilor Anania şi Safira

51Dar un om numit Anania, împreună cu soţia lui, Safira, a vândut o bucată de pământ 2şi, cu ştirea soţiei lui, dar pe ascuns, a păstrat o parte din preţ, pe când cealaltă parte a adus-o şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3Dar Petru i-a spus: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi ascunsă o parte din preţul pământului? 4Dacă păstrai pământul, nu rămânea al tău, iar dacă îl vindeai nu aveai dreptul să faci ce vrei cu banii? Cum de a ajuns lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!” 5Când a auzit Anania cuvintele acestea a căzut fără suflare; şi o mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce au auzit. 6Tinerii s-au ridicat şi l-au înfăşurat, l-au scos afară şi l-au îngropat.

7După aproape trei ceasuri, a intrat şi soţia sa, fără să ştie ce se întâmplase. 8Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aţi vândut pământul?” iar ea a zis: „Da, cu atât!”. 9Petru i-a răspuns: „Cum de v-aţi înţeles voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată, cei ce ţi-au îngropat soţul sunt la uşă, gata să te scoată afară şi pe tine!” 10Ea a căzut imediat la picioarele lui, fără suflare. Tinerii au intrat şi, văzând că a murit, au scos-o şi au îngropat-o lângă soţul ei. 11Şi o mare frică a cuprins întreaga Biserică şi pe toţi cei ce ascultaseră aceste lucruri.

12Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor şi se adunau într-un singur cuget la Poarta lui Solomon, 13unde nimeni din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi lăuda. 14Tot mai mulţi se adăugau celor ce credeau în Domnul, o mulţime de bărbaţi şi de femei, 15aşa încât scoteau bolnavii pe străzi şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi, ca măcar umbra lui Petru să îi atingă, pe unul sau altul dintre ei. 16Veneau mulţi şi din cetăţile din jurul Ierusalimului aducând bolnavi şi oameni chinuiţi de duhuri necurate – şi toţi se vindecau.

Apostolii sunt persecutaţi pentru Numele lui Iisus

17Atunci marele preot şi împreună cu el toţi din partida saducheilor s-au ridicat plini de invidie, 18au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţă. 19Dar în timpul nopţii, un înger al Domnului a deschis uşa temniţei şi i-a scos spunând: 20„Mergeţi şi staţi în Templu şi vestiţi poporului toate cuvintele Vieţii acesteia!” 21Ascultându-l, ei au intrat dimineaţa în Templu şi au început să înveţe. Când a venit marele preot şi însoţitorii lui au convocat sinedriul şi întreg sfatul bătrânilor poporului Israel şi au trimis să-i scoată din închisoare. 22Slujitorii, când au ajuns acolo, nu i-au găsit, s-au întors şi au dat de veste: 23„Am găsit temniţa bine închisă şi gărzile în picioare lângă uşi, dar când am deschis nu era nimeni înăuntru.” 24La auzul acestor cuvinte comandantul gărzii Templului şi marii preoţi au rămas uimiţi şi nu ştiau la ce să se mai aştepte. 25Cineva a venit însă şi le-a zis: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi închis sunt în Templu şi învaţă poporul!” 26Atunci comandantul şi oamenii lui au mers şi i-au adus, dar nu cu forţa, căci le era frică să nu îi omoare poporul cu pietre. 27Odată aduşi, i-au pus în faţa sinedriului şi marele preot i-a întrebat: 28„Nu v-am poruncit noi cu tărie să nu mai învăţaţi în Numele acesta? Şi, iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi acum să ne scoateţi pe noi vinovaţi pentru sângele omului acestuia!” 29Petru şi apostolii i-au răspuns: „Trebuie să-l ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. 30Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Iisus pe care voi l-aţi omorât şi l-aţi atârnat pe lemn. 31Pe El Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa, ca să fie Stăpânitor şi Mântuitor şi să-i dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32Noi suntem martori pentru aceste cuvinte şi, la fel, şi Duhul Sfânt pe care l-a dat Dumnezeu celor ce-l ascultă.”

33Cei de faţă s-au mâniat cumplit şi se sfătuiau să-i ucidă. 34Atunci, s-a ridicat un fariseu din sinedriu pe nume Gamaliel, un învăţător al Legii preţuit de tot poporul, şi a poruncit să-i scoată puţin afară pe apostoli. 35Apoi le-a zis celorlalţi „Israeliţi, aveţi mare grijă ce voiţi să faceţi cu oamenii aceştia! 36Acum câtva timp s-a ridicat Teuda, care spunea că este cineva, şi a tras după el aproape patru sute de bărbaţi. Când a fost omorât, toţi cei care-l urmau au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. 37După aceea, în vremea recensământului, s-a ridicat Iuda galileanul şi a adunat şi el mult popor în urma lui; dar a murit şi toţi cei care erau de partea lui s-au risipit. 38Acum deci vă zic: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul şi lucrarea lor sunt omeneşti, vor fi nimicite; 39dar dacă sunt de la Dumnezeu, nu îi veţi putea nimici. Să nu vă treziţi cumva că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Ei l-au ascultat. 40Şi chemându-i pe apostoli, au pus să fie biciuiţi. Apoi le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Iisus şi le-au dat drumul. 41Ei au plecat dinaintea sinedriului şi se bucurau că au fost învredniciţi să sufere batjocură pentru Numele Lui. 42Şi ziua întreagă, în Templu şi în case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Hristos Iisus.

6

Biserica alege ajutoare pentru apostoli

61În zilele acelea, când numărul ucenicilor crescuse, s-a stârnit o nemulţumire între evreii de limbă greacă şi evreii din Ierusalim pentru că văduvele celor dintâi erau trecute cu vederea în ajutorul zilnic. 2Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au spus: „Nu e bine ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim la mese. 3Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, ca să le încredinţăm lucrarea aceasta, 4iar noi ne vom ocupa cu rugăciunea şi cu slujirea cuvântului.” 5Sfatul lor a plăcut întregii adunări şi i-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia, 6care au fost aduşi înaintea apostolilor şi aceştia, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei. 7Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim. Şi chiar dintre preoţi, mulţi ascultau şi credeau.

Arestarea lui Ştefan

8Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. 9Atunci, unii din sinagoga zisă a liberţilorSau: „a sclavilor eliberaţi”., a cirenenilor şi a alexandrinilor, şi unii din Cilicia şi Asia, s-au ridicat şi căutau să se înfrunte cu Ştefan, 10dar nu puteau face faţă înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. 11Atunci au pus nişte oameni să spună: „L-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu!” 12Au întărâtat poporul, pe bătrâni şi pe învăţaţi, şi năvălind, l-au prins şi l-au adus în sinedriu. 13Acolo au pus nişte martori mincinoşi să spună: „Omul acesta nu încetează să vorbească împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. 14L-am auzit noi zicând că acel Iisus Nazarineanul va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.” 15Şi, aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei aşezaţi în sinedriu au văzut că faţa îi era ca de înger.

7

Apărarea lui Ştefan înaintea sinedriului

71Marele preot l-a întrebat: „Aşa este?” 2El le-a răspuns: „Fraţilor şi voi, părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei i s-a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia înainte să se stabilească în Haran, 3şi i-a zis: Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta. 4Atunci, a ieşit din ţara caldeilor şi a locuit în Haran. După moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara unde trăiţi voi acum, 5dar nu i-a dat nici o moştenire în ea, nici măcar un petec de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui şi urmaşilor lui, deşi el nu avea încă nici un copil. 6Şi Dumnezeu i-a vorbit aşa: Urmaşii tăi vor fi străini într-un pământ străin şi vor robi acolo, suferind vreme de patru sute de ani. 7Dar Eu voi judeca neamul care îi va ţine robi. Şi Dumnezeu a spus: După aceea vor ieşi şi Îmi vor sluji în ţara aceasta. 8Şi i-a dat legământul tăierii împrejur. El l-a născut pe Isaac şi l-a tăiat împrejur în ziua a opta, şi Isaac pe Iacov, iar Iacov pe cei doisprezece patriarhi.

9Patriarhii, invidiindu-l pe Iosif, l-au vândut în Egipt, însă Dumnezeu a fost cu el 10şi l-a scăpat din toate necazurile şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea faraonului, împăratul egiptenilor, care l-a pus conducător peste Egipt şi peste toată casa lui. 11Apoi peste întreg Egiptul şi peste Canaan au venit foamete şi lipsuri mari, iar părinţii noştri nu mai găseau hrană. 12Iacov a auzit că există grâu în Egipt şi i-a trimis întâia oară pe părinţii noştri acolo. 13Iar a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi faraonul a aflat la rândul său din ce neam era Iosif. 14Iosif a trimis să-l cheme pe Iacov, tatăl său, şi pe toţi din neamul său, în total şaptezeci şi cinci de suflete. 15Astfel, Iacov s-a coborât în Egipt şi acolo şi-a sfârşit viaţa, el şi părinţii noştri. 16Mai târziu, ei au fost strămutaţi în Sihem şi aşezaţi în mormântul pe care Avraam l-a cumpărat acolo cu argint de la fiii lui Emor din Sihem.

17Cum se apropia vremea făgăduinţei făcute de Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit la număr în Egipt, 18până s-a ridicat un alt faraon, care nu îl cunoscuse pe Iosif. 19El ne-a înşelat poporul şi s-a purtat cu răutate cu părinţii noştri, silindu-i să-şi lase nou-născuţii pradă morţii, ca să nu se mai înmulţească poporul. 20În vremea aceea s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. Timp de trei luni el a fost hrănit şi îngrijit în casa tatălui său; 21apoi, când l-au părăsit, fiica faraonului l-a luat şi l-a crescut ca pe fiul ei. 22Astfel, Moise a fost învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor şi a ajuns un om puternic în cuvinte şi în fapte.

23Când a împlinit patruzeci de ani, a început să se gândească în inima sa să-i cerceteze pe fraţii lui, pe fiii lui Israel. 24Şi văzând pe unul dintre ei că fusese nedreptăţit, l-a apărat, răzbunându-l pe cel asuprit şi omorându-l pe egiptean. 25Se gândea că fraţii săi înţeleg că, prin mâna lui, Dumnezeu le dă libertatea, dar ei n-au priceput. 26În ziua următoare, Moise a văzut că doi dintre ei se băteau şi i-a îndemnat să se împace, spunând: Oameni buni, doar sunteţi fraţi, de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul? 27Dar cel care îl lovea pe aproapele său, l-a împins şi i-a zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? 28Nu cumva vrei să mă omori la fel cum l-ai omorât ieri pe egiptean? 29Când a auzit vorba aceasta Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a avut doi fii.

30După împlinirea altor patruzeci de ani, i s-a arătat în deşertul muntelui Sinai un înger, în flacăra unui rug care ardea. 31Moise s-a minunat de ceea ce vedea şi, când s-a apropiat ca să înţeleagă mai bine, s-a auzit glasul Domnului: 32Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Atunci Moise a început să tremure şi nu îndrăznea să privească. 33Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34Am văzut răul suferit de poporul Meu în Egipt şi am auzit geamătul lor şi m-am coborât să-i eliberez. Acum, vino să te trimit în Egipt! 35Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră când au zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi?, Dumnezeu l-a trimis acum să fie domn şi izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug. 36El i-a scos afară din Egipt făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37El, Moise, este cel care le-a spus fiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un alt profet ca mine. 38El a adunat poporul în pustiu, împreună cu îngerul care îi vorbea pe muntele Sinai, lui şi părinţilor noştri, şi el este cel care a primit cuvintele vieţii ca să ni le dea nouă. 39Pe acest Moise n-au vrut să-l asculte părinţii noştri şi l-au respins întorcându-şi inimile spre Egipt 40şi i-au zis lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din ţara Egiptului! 41În zilele acelea, şi-au făcut un viţel, au adus idolului lor jertfe şi au sărbătorit astfel lucrarea mâinilor lor. 42Atunci Dumnezeu şi-a întors faţa şi i-a lăsat în seama închinării lor la stelele cerului,Lit.: „oştirea cerului”. Este vorba de adorarea spiritelor cereşti. cum este scris în cartea profeţilor:

Nu Mie mi-aţi jertfit

jertfe şi animale înjunghiate,

popor al lui Israel,

în cei patruzeci de ani din pustiu,

43ci lui Moloh i-aţi purtat cortul

şi steaua dumnezeului vostru, Refan,

idolii pe care i-aţi făcut

să vă închinaţi lor.

De aceea şi Eu vă voi strămuta

dincolo de Babilon.

44Părinţii noştri au avut însă Cortul Mărturiei în pustiu, aşa cum le poruncise Cel ce a vorbit cu Moise să-l construiască după modelul pe care îl văzuse. 45Pe acesta l-au primit părinţii noştri şi l-au adus conduşi de Iosua, în ţara neamurilor pe care le-a alungat Dumnezeu dinaintea părinţilor noştri; şi a stat aici până în zilele lui David. 46David a aflat bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi i-a cerut să zidească un locaş pentru casa lui Iacov.Unele manuscrise au: „pentru Dumnezeul lui Iacov”. 47Dar casa I-a zidit-o Solomon. 48Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în case ridicate de mâna omului, aşa cum spune profetul:

49Cerul este Tronul Meu,

iar pământul, aşternut

picioarelor Mele.

Ce casă Mi-aţi putea zidi voi,

zice Domnul,

ce fel de loc în care să Mă odihnesc?

50Oare nu mâna Mea a creat toate lucrurile acestea?

51Dar voi, oameni încăpăţânaţi, cu inimi şi urechi care nu ascultă de Dumnezeu,Lit.: „oameni cu gât ţeapăn, cu inimi şi urechi netăiate împrejur”. mereu vă împotriviţi Duhului Sfânt şi aşa cum au fost părinţii voştri la fel sunteţi şi voi! 52Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei care vesteau sosirea Celui Drept, iar acum voi L-aţi vândut şi L-aţi ucis! 53Voi, cei care aţi primit Legea dată prin îngeri, dar n-aţi păzit-o!”

Ştefan este omorât cu pietre

54Când au auzit ei ce spunea, au început să fiarbă de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55El, plin de Duhul Sfânt, şi-a îndreptat ochii spre cer şi a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând la dreapta lui Dumnezeu 56şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” 57Ei însă strigând cu toată puterea, şi-au astupat urechile şi s-au aruncat asupra lui cu un singur gând. 58L-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre. Toţi martorii şi-au lăsat hainele la picioarele unui tânăr numit Saul 59şi au început să arunce cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!” 60Apoi, a căzut în genunchi şi a strigat cu putere: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, zicând cuvintele acestea, a muritLit.: „a adormit”..