Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
6

Biserica alege ajutoare pentru apostoli

61În zilele acelea, când numărul ucenicilor crescuse, s-a stârnit o nemulţumire între evreii de limbă greacă şi evreii din Ierusalim pentru că văduvele celor dintâi erau trecute cu vederea în ajutorul zilnic. 2Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au spus: „Nu e bine ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim la mese. 3Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, ca să le încredinţăm lucrarea aceasta, 4iar noi ne vom ocupa cu rugăciunea şi cu slujirea cuvântului.” 5Sfatul lor a plăcut întregii adunări şi i-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia, 6care au fost aduşi înaintea apostolilor şi aceştia, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei. 7Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim. Şi chiar dintre preoţi, mulţi ascultau şi credeau.

Arestarea lui Ştefan

8Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. 9Atunci, unii din sinagoga zisă a liberţilorSau: „a sclavilor eliberaţi”., a cirenenilor şi a alexandrinilor, şi unii din Cilicia şi Asia, s-au ridicat şi căutau să se înfrunte cu Ştefan, 10dar nu puteau face faţă înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. 11Atunci au pus nişte oameni să spună: „L-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu!” 12Au întărâtat poporul, pe bătrâni şi pe învăţaţi, şi năvălind, l-au prins şi l-au adus în sinedriu. 13Acolo au pus nişte martori mincinoşi să spună: „Omul acesta nu încetează să vorbească împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. 14L-am auzit noi zicând că acel Iisus Nazarineanul va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.” 15Şi, aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei aşezaţi în sinedriu au văzut că faţa îi era ca de înger.

7

Apărarea lui Ştefan înaintea sinedriului

71Marele preot l-a întrebat: „Aşa este?” 2El le-a răspuns: „Fraţilor şi voi, părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei i s-a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia înainte să se stabilească în Haran, 3şi i-a zis: Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta. 4Atunci, a ieşit din ţara caldeilor şi a locuit în Haran. După moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara unde trăiţi voi acum, 5dar nu i-a dat nici o moştenire în ea, nici măcar un petec de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui şi urmaşilor lui, deşi el nu avea încă nici un copil. 6Şi Dumnezeu i-a vorbit aşa: Urmaşii tăi vor fi străini într-un pământ străin şi vor robi acolo, suferind vreme de patru sute de ani. 7Dar Eu voi judeca neamul care îi va ţine robi. Şi Dumnezeu a spus: După aceea vor ieşi şi Îmi vor sluji în ţara aceasta. 8Şi i-a dat legământul tăierii împrejur. El l-a născut pe Isaac şi l-a tăiat împrejur în ziua a opta, şi Isaac pe Iacov, iar Iacov pe cei doisprezece patriarhi.

9Patriarhii, invidiindu-l pe Iosif, l-au vândut în Egipt, însă Dumnezeu a fost cu el 10şi l-a scăpat din toate necazurile şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea faraonului, împăratul egiptenilor, care l-a pus conducător peste Egipt şi peste toată casa lui. 11Apoi peste întreg Egiptul şi peste Canaan au venit foamete şi lipsuri mari, iar părinţii noştri nu mai găseau hrană. 12Iacov a auzit că există grâu în Egipt şi i-a trimis întâia oară pe părinţii noştri acolo. 13Iar a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi faraonul a aflat la rândul său din ce neam era Iosif. 14Iosif a trimis să-l cheme pe Iacov, tatăl său, şi pe toţi din neamul său, în total şaptezeci şi cinci de suflete. 15Astfel, Iacov s-a coborât în Egipt şi acolo şi-a sfârşit viaţa, el şi părinţii noştri. 16Mai târziu, ei au fost strămutaţi în Sihem şi aşezaţi în mormântul pe care Avraam l-a cumpărat acolo cu argint de la fiii lui Emor din Sihem.

17Cum se apropia vremea făgăduinţei făcute de Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit la număr în Egipt, 18până s-a ridicat un alt faraon, care nu îl cunoscuse pe Iosif. 19El ne-a înşelat poporul şi s-a purtat cu răutate cu părinţii noştri, silindu-i să-şi lase nou-născuţii pradă morţii, ca să nu se mai înmulţească poporul. 20În vremea aceea s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. Timp de trei luni el a fost hrănit şi îngrijit în casa tatălui său; 21apoi, când l-au părăsit, fiica faraonului l-a luat şi l-a crescut ca pe fiul ei. 22Astfel, Moise a fost învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor şi a ajuns un om puternic în cuvinte şi în fapte.

23Când a împlinit patruzeci de ani, a început să se gândească în inima sa să-i cerceteze pe fraţii lui, pe fiii lui Israel. 24Şi văzând pe unul dintre ei că fusese nedreptăţit, l-a apărat, răzbunându-l pe cel asuprit şi omorându-l pe egiptean. 25Se gândea că fraţii săi înţeleg că, prin mâna lui, Dumnezeu le dă libertatea, dar ei n-au priceput. 26În ziua următoare, Moise a văzut că doi dintre ei se băteau şi i-a îndemnat să se împace, spunând: Oameni buni, doar sunteţi fraţi, de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul? 27Dar cel care îl lovea pe aproapele său, l-a împins şi i-a zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? 28Nu cumva vrei să mă omori la fel cum l-ai omorât ieri pe egiptean? 29Când a auzit vorba aceasta Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a avut doi fii.

30După împlinirea altor patruzeci de ani, i s-a arătat în deşertul muntelui Sinai un înger, în flacăra unui rug care ardea. 31Moise s-a minunat de ceea ce vedea şi, când s-a apropiat ca să înţeleagă mai bine, s-a auzit glasul Domnului: 32Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Atunci Moise a început să tremure şi nu îndrăznea să privească. 33Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34Am văzut răul suferit de poporul Meu în Egipt şi am auzit geamătul lor şi m-am coborât să-i eliberez. Acum, vino să te trimit în Egipt! 35Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră când au zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi?, Dumnezeu l-a trimis acum să fie domn şi izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug. 36El i-a scos afară din Egipt făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37El, Moise, este cel care le-a spus fiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un alt profet ca mine. 38El a adunat poporul în pustiu, împreună cu îngerul care îi vorbea pe muntele Sinai, lui şi părinţilor noştri, şi el este cel care a primit cuvintele vieţii ca să ni le dea nouă. 39Pe acest Moise n-au vrut să-l asculte părinţii noştri şi l-au respins întorcându-şi inimile spre Egipt 40şi i-au zis lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din ţara Egiptului! 41În zilele acelea, şi-au făcut un viţel, au adus idolului lor jertfe şi au sărbătorit astfel lucrarea mâinilor lor. 42Atunci Dumnezeu şi-a întors faţa şi i-a lăsat în seama închinării lor la stelele cerului,Lit.: „oştirea cerului”. Este vorba de adorarea spiritelor cereşti. cum este scris în cartea profeţilor:

Nu Mie mi-aţi jertfit

jertfe şi animale înjunghiate,

popor al lui Israel,

în cei patruzeci de ani din pustiu,

43ci lui Moloh i-aţi purtat cortul

şi steaua dumnezeului vostru, Refan,

idolii pe care i-aţi făcut

să vă închinaţi lor.

De aceea şi Eu vă voi strămuta

dincolo de Babilon.

44Părinţii noştri au avut însă Cortul Mărturiei în pustiu, aşa cum le poruncise Cel ce a vorbit cu Moise să-l construiască după modelul pe care îl văzuse. 45Pe acesta l-au primit părinţii noştri şi l-au adus conduşi de Iosua, în ţara neamurilor pe care le-a alungat Dumnezeu dinaintea părinţilor noştri; şi a stat aici până în zilele lui David. 46David a aflat bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi i-a cerut să zidească un locaş pentru casa lui Iacov.Unele manuscrise au: „pentru Dumnezeul lui Iacov”. 47Dar casa I-a zidit-o Solomon. 48Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în case ridicate de mâna omului, aşa cum spune profetul:

49Cerul este Tronul Meu,

iar pământul, aşternut

picioarelor Mele.

Ce casă Mi-aţi putea zidi voi,

zice Domnul,

ce fel de loc în care să Mă odihnesc?

50Oare nu mâna Mea a creat toate lucrurile acestea?

51Dar voi, oameni încăpăţânaţi, cu inimi şi urechi care nu ascultă de Dumnezeu,Lit.: „oameni cu gât ţeapăn, cu inimi şi urechi netăiate împrejur”. mereu vă împotriviţi Duhului Sfânt şi aşa cum au fost părinţii voştri la fel sunteţi şi voi! 52Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei care vesteau sosirea Celui Drept, iar acum voi L-aţi vândut şi L-aţi ucis! 53Voi, cei care aţi primit Legea dată prin îngeri, dar n-aţi păzit-o!”

Ştefan este omorât cu pietre

54Când au auzit ei ce spunea, au început să fiarbă de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55El, plin de Duhul Sfânt, şi-a îndreptat ochii spre cer şi a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând la dreapta lui Dumnezeu 56şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” 57Ei însă strigând cu toată puterea, şi-au astupat urechile şi s-au aruncat asupra lui cu un singur gând. 58L-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre. Toţi martorii şi-au lăsat hainele la picioarele unui tânăr numit Saul 59şi au început să arunce cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!” 60Apoi, a căzut în genunchi şi a strigat cu putere: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, zicând cuvintele acestea, a muritLit.: „a adormit”..

8

Saul persecută Biserica

81Saul încuviinţase uciderea lui Ştefan, iar din ziua aceea a început o mare persecuţie împotriva Bisericii din Ierusalim. Toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi Samariei. 2Câţiva bărbaţi evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mult plânset. 3Iar Saul nimicea Biserica, intra în case şi-i târa afară pe bărbaţi şi pe femei şi îi arunca în temniţă.

Filip vesteşte evanghelia în Samaria

4Credincioşii care se împrăştiaseră mergeau acum şi vesteau cuvântul. 5Filip a coborât în cetatea Samariei să-l proclame acolo pe Hristos. 6Oamenii ascultau cu toţii, luând seama la cele spuse de Filip şi vedeau semnele făcute de el. 7Mulţi care aveau duhuri necurate strigau cu glas puternic când ieşeau acestea şi mulţi oameni paralizaţi sau şchiopi au fost vindecaţi. 8Şi în cetate a fost o mare bucurie.

9De ceva vreme, era în cetate un vrăjitor pe nume Simon, care îi uimea pe oamenii din Samaria şi spunea despre sine că este cineva. 10Toţi îl priveau atent, de la mic la mare, şi ziceau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte Puterea cea Mare”. 11Şi într-adevăr toţi îl ascultau atenţi pentru că de multă vreme îi uimise cu vrăjile lui. 12Când au crezut însă evanghelia lui Filip, care le vestea Împărăţia lui Dumnezeu şi Numele lui Iisus, s-au botezat, şi bărbaţi şi femei. 13Chiar şi Simon a crezut şi, după ce s-a botezat, nu se mai despărţea de Filip, privind şi uimindu-se de semnele şi minunile mari care se făceau prin el.

14Când au auzit apostolii din Ierusalim că cei din Samaria au primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis acolo pe Petru şi pe Ioan. 15După ce au ajuns, aceştia s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt – 16pentru că nu se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Iisus. 17Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt. 18Văzând Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19şi le-a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca orice om peste care îmi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.” 20Dar Petru i-a răspuns: „Banii tăi să fie nimiciţi împreună cu tine, căci ţi-ai închipuit că darul lui Dumnezeu se cumpără cu bani! 21Tu nu ai nici parte, nici vreo chemareLit.: „moştenire”. în slujirea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu. 22Întoarce-te de la răutatea aceasta a ta şi roagă-te Domnului, poate ţi se va ierta gândul inimii tale, 23căci văd în tine fiere amară şi că eşti prins în lanţurile fărădelegii!” 24Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină nimic din ce aţi zis asupra mea!”

Filip şi convertirea eunucului etiopian

25După ce au mărturisit şi au vestit cuvântul Domnului, cei doi s-au întors în Ierusalim vestind evanghelia în multe din satele Samaritenilor.

26Apoi, un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară din Ierusalim spre Gaza, prin deşert!” 27El s-a ridicat şi a plecat. Şi iată, un etiopian, un eunuc al reginei Candace a Etiopiei, care administra toate bogăţiile ei, venise să se închine în Ierusalim 28şi se întorcea acasă, aşezat în carul său şi citind din profetul Isaia. 29Duhul Sfânt i-a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge din urmă carul acela!” 30Atunci Filip a alergat şi l-a auzit pe eunuc citind din profetul Isaia şi i-a zis: „Înţelegi tu cu adevărat ceea ce citeşti?” 31El i-a răspuns „Cum aş putea oare să înţeleg, dacă nu mă îndrumă cineva?” 32Iar textul din Scriptură pe care îl citea era acesta:

Ca o oaie a fost dus la tăiere,

ca un miel fără glas, înaintea celui ce-l tunde;

tot aşa, nici El n-a deschis gura.

33În smerenia lui, nu i s-a făcut dreptate

şi despre urmaşii lui cine va vorbi?

Căci viaţa i-a fost luată de pe pământ.

34Eunucul l-a întrebat pe Filip: „Spune-mi, te rog, despre cine vorbeşte profetul în felul acesta, despre sine sau despre altcineva?” 35Filip a luat cuvântul şi plecând de la scriptura aceasta i l-a vestit pe Iisus. 36Cum mergeau pe drum, au ajuns la o apă şi eunucul i-a zis: „Iată apa, ce mă împiedică să fiu botezat?”Unele manuscrise adaugă v. 37: Filip i-a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” El i-a răspuns „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 38A poruncit să fie oprit carul şi amândoi au coborât în apă, iar Filip l-a botezat pe etiopian. 39Când au ieşit din apă, Duhul Sfânt l-a luat pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut. Apoi şi-a văzut mai departe de drum, plin de bucurie. 40Filip s-a trezit însă în cetatea Azot. Şi străbătând ţinutul, a vestit evanghelia în toate cetăţile până a ajuns în Cezareea.