Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
2

De la moarte la viaţă

21Voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi păcatelor voastre 2în care trăiaţi cândva, potrivit cu veacul acestei lumi, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, duhul care lucrează acum în cei neascultători.Lit.: „fiii neascultării”. 3Între ei eram şi noi cândva, trăind în poftele trupului nostru, împlinind dorinţele trupului şi ale simţurilor, şi eram din fire sub mâniaLit.: „din fire fii ai mâniei”. lui Dumnezeu, ca şi ceilalţi. 4Însă Dumnezeu, cel ce este bogat în milă, datorită marii Lui iubiri pentru noi,Lit.: „iubirea cu care ne-a iubit”. 5pe când eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a înviat împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! 6El ne-a înviat împreună cu Hristos şi ne-a aşezat împreună cu El în ceruri, în Hristos Iisus, 7pentru ca în veacurile viitoare să arate covârşitoarea bogăţie a harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi, în Hristos Iisus. 8Fiindcă prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi lucrul acesta nu este de la voi, este darul lui Dumnezeu, 9nu prin fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. 10Fiindcă noi suntem făpturile Lui, creaţi în Hristos Iisus, pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit de mai înainte, ca să le împlinim.Lit.: „ca să umblăm în ele”.

Una în Hristos

11De aceea, amintiţi-vă că în trecut voi, cei care eraţi păgâni prin naştere, numiţi „necircumcişi” de către cei numiţi „circumcişi”, dar circumcişi în trup de către oameni, 12amintiţi-vă că în vremea aceea eraţi fără Hristos, despărţiţi de poporul lui Israel şi străini de legămintele întemeiate pe făgăduinţa lui Dumnezeu, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. 13Acum însă, în Iisus Hristos, voi, care în trecut eraţi departe aţi fost aduşi aproape, prin sângele lui Hristos.

14Fiindcă El este pacea noastră, Cel ce a făcut din două popoare unul singur şi a dărâmat zidul care le despărţea, desfiinţând în trupul Său duşmănia dintre ele, 15Legea poruncilor cu prescripţiile ei. El a făcut toate acestea ca din cei doi să facă în El Însuşi un singur om nou, făcând pace, 16şi prin cruce să îi împace pe amândoi cu Dumnezeu, într-un singur trup, nimicind prin ea duşmănia. 17El a venit şi a vestit pacea pentru voi, cei care eraţi departe, şi pacea pentru cei care erau aproape, 18fiindcă prin El, şi unii şi alţii, într-un singur Duh, avem calea deschisă spre Tatăl. 19Prin urmare, nu mai sunteţi străini şi fără drepturi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi membri ai familiei lui Dumnezeu, 20zidiţi pe temelia Apostolilor şi a Profeţilor, piatra din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos. 21În El, toată construcţia este bine alcătuită şi creşte pentru a fi un templu sfânt, în Domnul. 22În El, sunteţi zidiţi şi voi, pentru a fi o casă a lui Dumnezeu, în Duhul.

3

Misiunea lui Pavel pentru neamuri

31De aceea, eu, Pavel, întemniţat de dragul lui Hristos pentru voi, neamurile – 2cu siguranţă aţi auzit de harul pe care Dumnezeu, în planul Său, mi l-a dat pentru voi, 3de taina pe care, prin revelaţie, El mi-a făcut-o cunoscută, după cum v-am scris pe scurt mai înainte. 4De acolo, dacă citiţi, puteţi înţelege cunoaşterea pe care o am despre taina lui Hristos, 5care în veacurile trecute nu a fost arătată oamenilorLit.: „fiilor oamenilor”. aşa cum a fost revelată acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi, în Duhul: 6prin evanghelie, neamurile au şi ele parte de moştenire, aparţin aceluiaşi trup şi sunt şi ele părtaşe la făgăduinţă, în Hristos Iisus. 7Eu am devenit slujitorul acestei evanghelii prin harul pe care Dumnezeu mi l-a dat în dar după cum lucrează puterea Sa. 8Mie, celui mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat acest har de a vesti neamurilor bogăţia de nepătruns a lui Hristos 9şi de a arăta tuturor care este planul tainei ascunse din veci în Dumnezeu, care pe toate le-a creat, 10pentru ca înţelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu să fie cunoscută acum, prin Biserică, de stăpânirile şi domniile din ceruri, 11după hotărârea din veci pe care El a împlinit-o în Hristos Iisus, Domnul nostru. 12În El avem, încredinţaţi fiind, îndrăzneală şi cale deschisă către Dumnezeu, prin credinţa în El. 13Pentru aceasta, vă rog, să nu vă pierdeţi curajul din pricina suferinţelor mele pentru voi, fiindcă ele sunt slava voastră.

Cunoaşterea iubirii lui Hristos

14De aceea, îmi plec genunchii înaintea Tatălui, 15de la care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ 16ca să vă dea darul, după bogăţia slavei Lui, de a fi întăriţi cu putere, prin Duhul Lui, în omul lăuntric, 17iar Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă, înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire, 18ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lăţimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea 19şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos care întrece orice cunoaştere, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.

20Iar lui Dumnezeu, care poate să facă, prin puterea care lucrează în noi, cu mult mai mult decât putem noi cere sau gândi, 21a Lui să fie slava, în Biserică şi în Hristos Iisus, în toate popoarele care vor fi în veacul veacurilor, amin!

4

Unitatea trupului Bisericii

41Aşadar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să vă purtaţi vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2cu toată smerenia, blândeţea şi îndelungă răbdarea. Îngăduiţi-vă unii pe alţii cu dragoste 3şi străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legătura păcii. 4Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum una este nădejdea la care aţi fost chemaţi; 5un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, 6un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi, prin toţi şi în toţi.

7Însă fiecăruia dintre noi i-a fost dăruit harul după măsura darului lui Hristos. 8De aceea spune:

Urcând pe înălţime a luat robi

şi a dat daruri oamenilor.

9Dar ce altceva înseamnă a urcat dacă nu şi că a coborât în părţile cele mai de jos ale pământului? 10Cel ce a coborât este şi Cel ce a urcat mai presus de toate cerurile, ca să umple totul. 11Şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 12ca să îi pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om desăvârşit, la măsura staturii depline a lui Hristos. 14El a făcut aceasta ca noi să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin viclenia oamenilor, prin îndemânarea lor de a aduce rătăcirea, 15ci, dimpotrivă, spunând adevărul cu dragoste, să creştem în toate privinţele în El, cel care este capul, Hristos. 16Din El, întregul trup, bine alcătuit şi legat prin încheieturile prin care este susţinut, creşte şi se zideşte în dragoste, făcându-şi fiecare în parte lucrarea.

Omul cel vechi şi omul cel nou

17Prin urmare, vă spun şi mărturisesc în Domnul: nu mai trăiţi aşa cum trăiesc neamurile în deşertăciunea minţii lor. 18Ele au mintea întunecată şi sunt înstrăinate de viaţa lui Dumnezeu, din cauza lipsei lor de cunoaştere, prin împietrirea inimii lor. 19Ei au pierdut orice urmă de simţire şi săvârşesc cu lăcomie ceea ce este imoral şi pervers. 20Însă nu aşa L-aţi cunoscut voi pe Hristos, 21dacă, într-adevăr, L-aţi auzit şi aţi învăţat despre El, conform adevărului în Iisus. 22Voi aţi fost învăţaţi ca, în privinţa purtării voastre din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică din cauza poftelor amăgitoare. 23Aţi fost învăţaţi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre 24şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului.

Principii pentru viaţa cea nouă

25De aceea, părăsind minciuna, fiecare să spună aproapelui său adevărul, fiindcă facem parte din acelaşi trup. 26Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră 27şi să nu-i daţi prilej diavolului. 28Hoţul să nu mai fure, ci, dimpotrivă, să se ostenească lucrând cu mâinile lui ceea ce este bine, ca să dea celui ce are nevoie. 29Nici un cuvânt rău să nu vă iasă din gură, ci doar cuvinte bune, ziditoare, după cum e nevoie, care dau har celor ce ascultă. 30Nu Îl întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. 31Îndepărtaţi orice amărăciune, furie, mânie, răstire şi insultă, şi orice fel de răutate. 32Fiţi plini de bunătate şi blândeţe unul faţă de altul, iertându-vă unul pe altul, după cum şi Dumnezeu v-a iertat în Hristos.