Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
4

Unitatea trupului Bisericii

41Aşadar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să vă purtaţi vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2cu toată smerenia, blândeţea şi îndelungă răbdarea. Îngăduiţi-vă unii pe alţii cu dragoste 3şi străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legătura păcii. 4Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum una este nădejdea la care aţi fost chemaţi; 5un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, 6un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi, prin toţi şi în toţi.

7Însă fiecăruia dintre noi i-a fost dăruit harul după măsura darului lui Hristos. 8De aceea spune:

Urcând pe înălţime a luat robi

şi a dat daruri oamenilor.

9Dar ce altceva înseamnă a urcat dacă nu şi că a coborât în părţile cele mai de jos ale pământului? 10Cel ce a coborât este şi Cel ce a urcat mai presus de toate cerurile, ca să umple totul. 11Şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 12ca să îi pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om desăvârşit, la măsura staturii depline a lui Hristos. 14El a făcut aceasta ca noi să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin viclenia oamenilor, prin îndemânarea lor de a aduce rătăcirea, 15ci, dimpotrivă, spunând adevărul cu dragoste, să creştem în toate privinţele în El, cel care este capul, Hristos. 16Din El, întregul trup, bine alcătuit şi legat prin încheieturile prin care este susţinut, creşte şi se zideşte în dragoste, făcându-şi fiecare în parte lucrarea.

Omul cel vechi şi omul cel nou

17Prin urmare, vă spun şi mărturisesc în Domnul: nu mai trăiţi aşa cum trăiesc neamurile în deşertăciunea minţii lor. 18Ele au mintea întunecată şi sunt înstrăinate de viaţa lui Dumnezeu, din cauza lipsei lor de cunoaştere, prin împietrirea inimii lor. 19Ei au pierdut orice urmă de simţire şi săvârşesc cu lăcomie ceea ce este imoral şi pervers. 20Însă nu aşa L-aţi cunoscut voi pe Hristos, 21dacă, într-adevăr, L-aţi auzit şi aţi învăţat despre El, conform adevărului în Iisus. 22Voi aţi fost învăţaţi ca, în privinţa purtării voastre din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică din cauza poftelor amăgitoare. 23Aţi fost învăţaţi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre 24şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului.

Principii pentru viaţa cea nouă

25De aceea, părăsind minciuna, fiecare să spună aproapelui său adevărul, fiindcă facem parte din acelaşi trup. 26Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră 27şi să nu-i daţi prilej diavolului. 28Hoţul să nu mai fure, ci, dimpotrivă, să se ostenească lucrând cu mâinile lui ceea ce este bine, ca să dea celui ce are nevoie. 29Nici un cuvânt rău să nu vă iasă din gură, ci doar cuvinte bune, ziditoare, după cum e nevoie, care dau har celor ce ascultă. 30Nu Îl întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. 31Îndepărtaţi orice amărăciune, furie, mânie, răstire şi insultă, şi orice fel de răutate. 32Fiţi plini de bunătate şi blândeţe unul faţă de altul, iertându-vă unul pe altul, după cum şi Dumnezeu v-a iertat în Hristos.