Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
4

Unitatea trupului Bisericii

41Aşadar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să vă purtaţi vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2cu toată smerenia, blândeţea şi îndelungă răbdarea. Îngăduiţi-vă unii pe alţii cu dragoste 3şi străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legătura păcii. 4Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum una este nădejdea la care aţi fost chemaţi; 5un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, 6un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi, prin toţi şi în toţi.

7Însă fiecăruia dintre noi i-a fost dăruit harul după măsura darului lui Hristos. 8De aceea spune:

Urcând pe înălţime a luat robi

şi a dat daruri oamenilor.

9Dar ce altceva înseamnă a urcat dacă nu şi că a coborât în părţile cele mai de jos ale pământului? 10Cel ce a coborât este şi Cel ce a urcat mai presus de toate cerurile, ca să umple totul. 11Şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 12ca să îi pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om desăvârşit, la măsura staturii depline a lui Hristos. 14El a făcut aceasta ca noi să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin viclenia oamenilor, prin îndemânarea lor de a aduce rătăcirea, 15ci, dimpotrivă, spunând adevărul cu dragoste, să creştem în toate privinţele în El, cel care este capul, Hristos. 16Din El, întregul trup, bine alcătuit şi legat prin încheieturile prin care este susţinut, creşte şi se zideşte în dragoste, făcându-şi fiecare în parte lucrarea.

Omul cel vechi şi omul cel nou

17Prin urmare, vă spun şi mărturisesc în Domnul: nu mai trăiţi aşa cum trăiesc neamurile în deşertăciunea minţii lor. 18Ele au mintea întunecată şi sunt înstrăinate de viaţa lui Dumnezeu, din cauza lipsei lor de cunoaştere, prin împietrirea inimii lor. 19Ei au pierdut orice urmă de simţire şi săvârşesc cu lăcomie ceea ce este imoral şi pervers. 20Însă nu aşa L-aţi cunoscut voi pe Hristos, 21dacă, într-adevăr, L-aţi auzit şi aţi învăţat despre El, conform adevărului în Iisus. 22Voi aţi fost învăţaţi ca, în privinţa purtării voastre din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică din cauza poftelor amăgitoare. 23Aţi fost învăţaţi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre 24şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului.

Principii pentru viaţa cea nouă

25De aceea, părăsind minciuna, fiecare să spună aproapelui său adevărul, fiindcă facem parte din acelaşi trup. 26Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră 27şi să nu-i daţi prilej diavolului. 28Hoţul să nu mai fure, ci, dimpotrivă, să se ostenească lucrând cu mâinile lui ceea ce este bine, ca să dea celui ce are nevoie. 29Nici un cuvânt rău să nu vă iasă din gură, ci doar cuvinte bune, ziditoare, după cum e nevoie, care dau har celor ce ascultă. 30Nu Îl întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. 31Îndepărtaţi orice amărăciune, furie, mânie, răstire şi insultă, şi orice fel de răutate. 32Fiţi plini de bunătate şi blândeţe unul faţă de altul, iertându-vă unul pe altul, după cum şi Dumnezeu v-a iertat în Hristos.

5

Trăirea în dragoste şi puritate

51Urmaţi-L deci pe Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi 2şi trăiţi în iubire, după cum şi Hristos ne-a iubit şi s-a dat pe Sine lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă. 3Iar desfrânare şi orice fel de necurăţie sau lăcomie nici să nu se pomenească între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor, 4nici cuvinte fără ruşine, vorbire prostească sau glume murdare, lucruri care nu se cuvin, ci, mai degrabă, mulţumire. 5Să ştiţi lucrul acesta: nici un desfrânat sau necurat sau lacom de avere – care, de fapt, este un idolatru – nu are moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

Trăirea în lumină

6Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale. Din cauza unor astfel de lucruri vine mânia lui Dumnezeu asupra celor neascultătoriLit.: „fiii neascultării”.. 7Aşa că nu vă faceţi părtaşi cu ei! 8Dacă în trecut eraţi întuneric, acum sunteţi lumină în Domnul. Trăiţi aşadar, ca fii ai luminii 9– pentru că rodul luminii stă în tot ce e bun, drept şi adevărat – 10şi deosebiţi ceea ce este bine plăcut Domnului. 11Nu luaţi parte la faptele fără rod ale întunericului, ci mai degrabă daţi-le pe faţă, 12fiindcă este o ruşine chiar şi a vorbi despre lucrurile pe care ei le săvârşesc în ascuns. 13Toate lucrurile date pe faţă, sunt arătate de lumină, 14pentru că tot ce este arătat este lumină. De aceea se spune:

Trezeşte-te, tu, cel ce dormi,

şi ridică-te dintre cei morţi

şi te va lumina Hristos!

15Aveţi deci grijă cum trăiţi, nu ca nişte oameni neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, 16răscumpărând timpul, fiindcă zilele sunt rele. 17De aceea, nu fiţi fără minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. 18Şi nu vă îmbătaţi cu vin, pentru că duce la destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duhul Sfânt, 19rostind între voi psalmi, imnuri şi cântări duhovniceşti, cântând şi lăudându-L pe Domnul cu inima voastră, 20mulţumind întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Familia creştină

21Fiţi supuşi unii altora, în teamă de Hristos, 22soţiile faţă de soţii lor, ca Domnului, 23pentru că bărbatul este capul femeii, după cum şi Hristos este capul şi Mântuitorul Bisericii, trupul Său. 24Şi după cum Biserica se supune lui Hristos, tot astfel şi soţiile să fie supuse soţilor, în toate privinţele. 25Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea, 26ca să o sfinţească, după ce a curăţit-o cu apă,Lit.: „baia apei”. prin cuvânt, 27ca El Însuşi să o aducă înaintea sa, Biserică slăvită, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. 28Tot aşa sunt datori şi soţii să-şi iubească soţiile, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce îşi iubeşte soţia, pe sine se iubeşte. 29Fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată trupul, ci îl hrăneşte şi îl îngrijeşte, după cum face şi Hristos cu Biserica, 30pentru că noi suntem membre ale trupului Său. 31De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu femeia sa şi cei doi vor deveni un singur trup. 32Taina aceasta este mare – vorbesc despre Hristos şi Biserică. 33Astfel, fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să-şi respecte soţul.

6

61Copii, ascultaţi de părinţii voştri în Domnul, fiindcă aşa este drept. 2Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, aceasta este prima poruncă însoţită de o făgăduinţă: 3Ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ. 4Iar voi, părinţilor, să nu-i provocaţi pe copiii voştri la mânie, ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului.

Stăpâni şi sclavi

5Sclavilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeştiLit.: „după trup”. cu teamă şi cutremur, în sinceritatea inimii voastre, ca de Hristos; 6nu-i slujiţi doar când sunteţi văzuţi, cu gândul de a plăcea oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, făcând din inimă voia lui Dumnezeu. 7Slujiţi de bunăvoie, ca Domnului, şi nu ca oamenilor, 8ştiind că Domnul va răsplăti fiecăruia – sclav sau liber – pentru orice lucru bun pe care l-a făcut. 9Iar voi, stăpânilor, faceţi la fel faţă de ei, lăsând deoparte ameninţarea, fiindcă ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer şi El nu este părtinitor.

Lupta împotriva răului

10În rest, fiţi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 11Îmbrăcaţi-vă cu armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor Diavolului. 12Fiindcă lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva stăpânirilor duhurilor, a autorităţilor îngereşti, a puternicilor acestei lumi a întunericului, a duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 13De aceea, luaţi armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce veţi fi învins tot, să rămâneţi în picioare. 14Prin urmare, staţi pregătiţi, cu mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii 15şi încălţaţi, gata pentru vestirea evangheliei păcii. 16Luaţi întotdeauna cu voi scutul credinţei, ca să puteţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui Rău. 17Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. 18În toate rugăciunile şi cererile voastre, rugaţi-vă în Duhul, mereu. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii. 19Rugaţi-vă şi pentru mine, ca atunci când vorbesc, să mi se dea cuvânt, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina evangheliei, 20al cărei sol în lanţuri sunt eu. Rugaţi-vă să vestesc evanghelia cu îndrăzneală, aşa cum trebuie.

Salutări finale

21Iar ca să ştiţi şi voi despre mine, ce mai fac, Tihic, fratele iubit şi slujitor credincios în Domnul, vă va spune totul. 22Pentru aceasta l-am trimis la voi, ca să ştiţi despre noi şi să vă mângâie inima.

23Pace tuturor fraţilor şi iubire cu credinţă, de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos. 24Harul să fie cu toţi cei ce Îl iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos cu o dragoste nepieritoare.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]