Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
5

Trăirea în dragoste şi puritate

51Urmaţi-L deci pe Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi 2şi trăiţi în iubire, după cum şi Hristos ne-a iubit şi s-a dat pe Sine lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă. 3Iar desfrânare şi orice fel de necurăţie sau lăcomie nici să nu se pomenească între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor, 4nici cuvinte fără ruşine, vorbire prostească sau glume murdare, lucruri care nu se cuvin, ci, mai degrabă, mulţumire. 5Să ştiţi lucrul acesta: nici un desfrânat sau necurat sau lacom de avere – care, de fapt, este un idolatru – nu are moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

Trăirea în lumină

6Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale. Din cauza unor astfel de lucruri vine mânia lui Dumnezeu asupra celor neascultătoriLit.: „fiii neascultării”.. 7Aşa că nu vă faceţi părtaşi cu ei! 8Dacă în trecut eraţi întuneric, acum sunteţi lumină în Domnul. Trăiţi aşadar, ca fii ai luminii 9– pentru că rodul luminii stă în tot ce e bun, drept şi adevărat – 10şi deosebiţi ceea ce este bine plăcut Domnului. 11Nu luaţi parte la faptele fără rod ale întunericului, ci mai degrabă daţi-le pe faţă, 12fiindcă este o ruşine chiar şi a vorbi despre lucrurile pe care ei le săvârşesc în ascuns. 13Toate lucrurile date pe faţă, sunt arătate de lumină, 14pentru că tot ce este arătat este lumină. De aceea se spune:

Trezeşte-te, tu, cel ce dormi,

şi ridică-te dintre cei morţi

şi te va lumina Hristos!

15Aveţi deci grijă cum trăiţi, nu ca nişte oameni neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, 16răscumpărând timpul, fiindcă zilele sunt rele. 17De aceea, nu fiţi fără minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. 18Şi nu vă îmbătaţi cu vin, pentru că duce la destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duhul Sfânt, 19rostind între voi psalmi, imnuri şi cântări duhovniceşti, cântând şi lăudându-L pe Domnul cu inima voastră, 20mulţumind întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Familia creştină

21Fiţi supuşi unii altora, în teamă de Hristos, 22soţiile faţă de soţii lor, ca Domnului, 23pentru că bărbatul este capul femeii, după cum şi Hristos este capul şi Mântuitorul Bisericii, trupul Său. 24Şi după cum Biserica se supune lui Hristos, tot astfel şi soţiile să fie supuse soţilor, în toate privinţele. 25Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea, 26ca să o sfinţească, după ce a curăţit-o cu apă,Lit.: „baia apei”. prin cuvânt, 27ca El Însuşi să o aducă înaintea sa, Biserică slăvită, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. 28Tot aşa sunt datori şi soţii să-şi iubească soţiile, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce îşi iubeşte soţia, pe sine se iubeşte. 29Fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată trupul, ci îl hrăneşte şi îl îngrijeşte, după cum face şi Hristos cu Biserica, 30pentru că noi suntem membre ale trupului Său. 31De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu femeia sa şi cei doi vor deveni un singur trup. 32Taina aceasta este mare – vorbesc despre Hristos şi Biserică. 33Astfel, fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să-şi respecte soţul.