Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Salutări

11Pavel, apostol netrimis de oameni, nici numit de vreun om, ci de Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi, 2şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile din Galatia: 3har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos, 4Cel care s-a dat pentru păcatele noastre ca să ne scoată din veacul rău de acum, după voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. 5A Lui să fie slava în vecii vecilor, amin!

Mustrare pentru părăsirea evangheliei

6Mă mir că vă întoarceţi aşa de repede de la Cel care v-a chemat prin harul lui Hristos şi treceţi la o altă evanghelie. 7De fapt, nu există alta, dar s-au găsit unii care să vă tulbure şi care vor să strâmbe evanghelia lui Hristos. 8Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o noi, să fie anatema!„Anatema” înseamnă „blestemat”; „demn de a fi respins”; „vrednic de refuzat”. 9Aşa cum v-am mai spus, vă spun încă o dată: oricine vă vesteşte altceva decât ceea ce aţi primit, să fie anatema! 10Pe cine încerc să câştig eu, pe oameni sau pe Dumnezeu? Caut cumva să plac oamenilor? Dacă aş fi vrut să plac oamenilor nu aş mai fi robul lui Hristos.

Autoritatea lui Pavel

11Fraţilor, vă fac cunoscut că evanghelia pe care aţi auzit-o de la mine nu este după mintea omenească, 12fiindcă eu nu am primit-o de la vreun om, nici nu am învăţat-o de la cineva, ci o am de la Iisus Hristos, prin revelaţie. 13Aţi auzit despre purtarea mea de altădată, când eram în iudaism: cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o nimiceam, 14cât de învăţat eram în iudaism, cum îi întreceam pe mulţi din generaţia mea şi din poporul meu, şi cum eram plin de zel pentru tradiţia strămoşilor mei. 15Iar când a hotărât Dumnezeu în bunătatea Lui, El care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Lui 16să mi-L descopere pe Fiul Său,Lit.: „să Îl descopere pe Fiul Său în mine”. ca să-L vestesc neamurilor, nu m-am sfătuit deloc, cu nici un om, 17nici nu m-am dus la Ierusalim la cei care erau apostoli înainte de mine, ci am plecat în Arabia şi mai târziu m-am întors în Damasc.

18Abia după trei ani m-am dus la Ierusalim ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. 19Nu m-am întâlnit cu nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20Ce vă scriu, iată, vă scriu înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21După aceea am plecat în ţinuturile Siriei şi Ciliciei, 22fără ca Bisericile lui Hristos din Iudeea să mă fi cunoscut în persoană. 23Ele doar auziseră despre mine zicându-se „cel care ne persecuta odată vesteşte acum credinţa pe care altădată o nimicea” 24şi, astfel, Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate cu mine.

2

Pavel şi ceilalţi apostoli

21Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, împreună cu Barnaba, luându-l cu mine şi pe Tit. 2M-am dus acolo însă datorită unei revelaţii şi le-am prezentat doar celor mai de seamă evanghelia pe care o predic eu neamurilor, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3Şi nici măcar Tit, care era împreună cu mine şi care era grec, nu a fost obligat să fie circumcis, 4aşa cum cereau fraţii prefăcuţi, care se strecuraseră printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Iisus Hristos, ca să ne înrobească. 5Nu ne-am supus lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul evangheliei să rămână cu voi întotdeauna.

6Iar cei socotiţi mai de seamă – orice ar fi fost ei cândva, nu mă interesează, căci Dumnezeu nu este părtinitor – cei mai de seamă deci, nu au mai adăugat nimic. 7Dimpotrivă, după ce au văzut că mie mi-a fost încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru i-a fost încredinţată pentru cei circumcişi, 8– fiindcă Acela care a lucrat prin Petru în misiunea pentru cei circumcişi a lucrat şi prin mine pentru neamuri – 9şi după ce au cunoscut harul care îmi fusese dat, Iacov, Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpii Bisericii, au dat mâna cu mine şi cu Barnaba în semn de sprijinLit.: „comuniune”., ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi, 10numai să ne aducem aminte de cei săraci. Şi aşa m-am şi străduit să fac.

Pavel şi Petru

11Dar când a venit Chefa în Antiohia, l-am înfruntat pe faţă, pentru că merita să fie mustrat; 12fiindcă înainte de a veni unii de la Iacov, Petru obişnuia să stea la masă cu cei dintre neamuri; însă când au venit aceia, el se ferea şi stătea deoparte, temându-se de cei circumcişi. 13Iar ceilalţi iudei au devenit şi ei ipocriţi, astfel încât până şi Barnaba a fost atras în prefăcătoriaSau: „ipocrizia”. lor. 14Când am văzut că ei nu se poartă drept şi conform adevărului evangheliei, i-am spus lui Chefa de faţă cu toţi: „Dacă tu, iudeu fiind, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, atunci de ce obligi neamurile să trăiască asemenea iudeilor?”

Mântuirea prin credinţa în Hristos

15Noi suntem iudei din naştere şi nu păcătoşi dintre neamuri. 16Ştiind însă că nici un om nu ajunge drept prin faptele Legii, ci prin credinţa în Iisus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Iisus, pentru a fi făcuţi drepţi prin credinţa în Hristos şi nu prin faptele Legii, pentru că prin faptele Legii nimeni nu va fi făcut drept. 17Dar dacă noi, căutând să ajungem drepţi în Hristos, am fost găsiţi noi înşine păcătoşi, înseamnă oare că Hristos este slujitor al păcatului? Nicidecum! 18Pentru că dacă zidesc din nou ceea ce am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. 19Pentru că eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc cu Dumnezeu.Sau: „pentru Dumnezeu”. Am fost răstignit împreună cu Hristos; 20şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Iar ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel care m-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru mine. 21Eu nu nesocotesc harul lui Dumnezeu: dacă dreptatea ar veni prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.

3

Dreptatea e prin credinţă

31O, galateni fără minte, cine v-a fermecat să nu vă încredeţi în adevăr, voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos cel răstignit? 2Atât vreau să ştiu de la voi: datorită faptelor Legii aţi primit voi Duhul sau pentru că aţi ascultat cuvântul credinţei? 3Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duhul căutaţi acum desăvârşirea în trupSau: „Ce aţi început prin Duhul, acum încheiaţi prin trup?”? 4Aţi suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5Cel care vă dă Duhul şi face minuni între voi le face oare fiindcă împliniţi faptele Legii sau fiindcă ascultaţi cuvântul credinţei? 6La fel şi Avraam: a crezut în Dumnezeu şi credinţa i-a fost socotită ca dreptate.

7Să ştiţi dar, că cei care cred, aceia sunt fiii lui Avraam. 8Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu prin credinţă va face drepte neamurile, i-a vestit mai dinainte lui Avraam: În tine vor fi binecuvântate toate neamurile. 9Deci, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10Însă toţi cei care se încred în faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le împlinească. 11Iar faptul că prin Lege nimeni nu devine drept înaintea lui Dumnezeu este clar, deoarece: cel drept va fi viu prin credinţă. 12Legea însă nu se bazează pe credinţă, ci pe cuvintele: cel care face aceste lucruri va fi viu prin ele. 13Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, deoarece este scris: Blestemat este orice om atârnat pe lemn, 14pentru ca, prin Hristos Iisus, binecuvântarea vestită lui Avraam să vină la neamuri, să primim făgăduinţa Duhului prin credinţă.

Legea şi făgăduinţa

15Fraţilor, vorbesc ca un om: până şi legământul dintre oameni, odată încheiat, nu mai poate fi anulat şi nu se mai poate adăuga nimic la el. 16Iar făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi vlăstaruluiLit.: „sămânţă”, „urmaş”. său. Nu zice: şi vlăstarelor, ca şi cum ar vorbi despre mai mulţi, ci doar despre unul singur: şi vlăstarului tău, care este Hristos. 17Ce vreau să spun cu asta? Legea venită după patru sute treizeci de ani nu poate anula legământul încheiat mai dinainte de către Dumnezeu, aşa încât făgăduinţa să fie desfiinţată. 18Dacă moştenirea vine prin Lege, nu mai vine prin făgăduinţă; iar lui Avraam Dumnezeu i-a dăruit-o prin făgăduinţă. 19Atunci, pentru ce a fost dată Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de Lege, până când avea să vină Vlăstarul căruia i s-a dat făgăduinţa. A fost dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. 20Mijlocitorul nu este doar al unei singure părţi, Dumnezeu însă este Unul.

21Este oare Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? În nici un fel! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr dreptatea ar veni prin Lege. 22Scriptura însă le-a închis pe toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea prin credinţa în Iisus Hristos, celor care cred. 23Înainte de venirea credinţei noi eram păziţi sub Lege, închişi în vederea credinţei care avea să fie revelată. 24Astfel Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25Iar după ce a venit credinţa nu mai suntem sub acest îndrumător.

Fiii lui Dumnezeu

26Căci toţi, în Hristos Iisus, sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţă, 27pentru că cei care v-aţi botezat în Hristos, v-aţi îmbrăcat în Hristos. 28Nu mai este nici iudeu nici grec, nu mai este nici rob nici liber, nu mai este nici bărbat nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus. 29Iar dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi vlăstarul lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]