Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
2

Pavel şi ceilalţi apostoli

21Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, împreună cu Barnaba, luându-l cu mine şi pe Tit. 2M-am dus acolo însă datorită unei revelaţii şi le-am prezentat doar celor mai de seamă evanghelia pe care o predic eu neamurilor, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3Şi nici măcar Tit, care era împreună cu mine şi care era grec, nu a fost obligat să fie circumcis, 4aşa cum cereau fraţii prefăcuţi, care se strecuraseră printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Iisus Hristos, ca să ne înrobească. 5Nu ne-am supus lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul evangheliei să rămână cu voi întotdeauna.

6Iar cei socotiţi mai de seamă – orice ar fi fost ei cândva, nu mă interesează, căci Dumnezeu nu este părtinitor – cei mai de seamă deci, nu au mai adăugat nimic. 7Dimpotrivă, după ce au văzut că mie mi-a fost încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru i-a fost încredinţată pentru cei circumcişi, 8– fiindcă Acela care a lucrat prin Petru în misiunea pentru cei circumcişi a lucrat şi prin mine pentru neamuri – 9şi după ce au cunoscut harul care îmi fusese dat, Iacov, Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpii Bisericii, au dat mâna cu mine şi cu Barnaba în semn de sprijinLit.: „comuniune”., ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi, 10numai să ne aducem aminte de cei săraci. Şi aşa m-am şi străduit să fac.

Pavel şi Petru

11Dar când a venit Chefa în Antiohia, l-am înfruntat pe faţă, pentru că merita să fie mustrat; 12fiindcă înainte de a veni unii de la Iacov, Petru obişnuia să stea la masă cu cei dintre neamuri; însă când au venit aceia, el se ferea şi stătea deoparte, temându-se de cei circumcişi. 13Iar ceilalţi iudei au devenit şi ei ipocriţi, astfel încât până şi Barnaba a fost atras în prefăcătoriaSau: „ipocrizia”. lor. 14Când am văzut că ei nu se poartă drept şi conform adevărului evangheliei, i-am spus lui Chefa de faţă cu toţi: „Dacă tu, iudeu fiind, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, atunci de ce obligi neamurile să trăiască asemenea iudeilor?”

Mântuirea prin credinţa în Hristos

15Noi suntem iudei din naştere şi nu păcătoşi dintre neamuri. 16Ştiind însă că nici un om nu ajunge drept prin faptele Legii, ci prin credinţa în Iisus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Iisus, pentru a fi făcuţi drepţi prin credinţa în Hristos şi nu prin faptele Legii, pentru că prin faptele Legii nimeni nu va fi făcut drept. 17Dar dacă noi, căutând să ajungem drepţi în Hristos, am fost găsiţi noi înşine păcătoşi, înseamnă oare că Hristos este slujitor al păcatului? Nicidecum! 18Pentru că dacă zidesc din nou ceea ce am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. 19Pentru că eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc cu Dumnezeu.Sau: „pentru Dumnezeu”. Am fost răstignit împreună cu Hristos; 20şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Iar ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel care m-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru mine. 21Eu nu nesocotesc harul lui Dumnezeu: dacă dreptatea ar veni prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.