Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

Dreptatea e prin credinţă

31O, galateni fără minte, cine v-a fermecat să nu vă încredeţi în adevăr, voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos cel răstignit? 2Atât vreau să ştiu de la voi: datorită faptelor Legii aţi primit voi Duhul sau pentru că aţi ascultat cuvântul credinţei? 3Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duhul căutaţi acum desăvârşirea în trupSau: „Ce aţi început prin Duhul, acum încheiaţi prin trup?”? 4Aţi suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5Cel care vă dă Duhul şi face minuni între voi le face oare fiindcă împliniţi faptele Legii sau fiindcă ascultaţi cuvântul credinţei? 6La fel şi Avraam: a crezut în Dumnezeu şi credinţa i-a fost socotită ca dreptate.

7Să ştiţi dar, că cei care cred, aceia sunt fiii lui Avraam. 8Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu prin credinţă va face drepte neamurile, i-a vestit mai dinainte lui Avraam: În tine vor fi binecuvântate toate neamurile. 9Deci, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10Însă toţi cei care se încred în faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le împlinească. 11Iar faptul că prin Lege nimeni nu devine drept înaintea lui Dumnezeu este clar, deoarece: cel drept va fi viu prin credinţă. 12Legea însă nu se bazează pe credinţă, ci pe cuvintele: cel care face aceste lucruri va fi viu prin ele. 13Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, deoarece este scris: Blestemat este orice om atârnat pe lemn, 14pentru ca, prin Hristos Iisus, binecuvântarea vestită lui Avraam să vină la neamuri, să primim făgăduinţa Duhului prin credinţă.

Legea şi făgăduinţa

15Fraţilor, vorbesc ca un om: până şi legământul dintre oameni, odată încheiat, nu mai poate fi anulat şi nu se mai poate adăuga nimic la el. 16Iar făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi vlăstaruluiLit.: „sămânţă”, „urmaş”. său. Nu zice: şi vlăstarelor, ca şi cum ar vorbi despre mai mulţi, ci doar despre unul singur: şi vlăstarului tău, care este Hristos. 17Ce vreau să spun cu asta? Legea venită după patru sute treizeci de ani nu poate anula legământul încheiat mai dinainte de către Dumnezeu, aşa încât făgăduinţa să fie desfiinţată. 18Dacă moştenirea vine prin Lege, nu mai vine prin făgăduinţă; iar lui Avraam Dumnezeu i-a dăruit-o prin făgăduinţă. 19Atunci, pentru ce a fost dată Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de Lege, până când avea să vină Vlăstarul căruia i s-a dat făgăduinţa. A fost dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. 20Mijlocitorul nu este doar al unei singure părţi, Dumnezeu însă este Unul.

21Este oare Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? În nici un fel! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr dreptatea ar veni prin Lege. 22Scriptura însă le-a închis pe toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea prin credinţa în Iisus Hristos, celor care cred. 23Înainte de venirea credinţei noi eram păziţi sub Lege, închişi în vederea credinţei care avea să fie revelată. 24Astfel Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25Iar după ce a venit credinţa nu mai suntem sub acest îndrumător.

Fiii lui Dumnezeu

26Căci toţi, în Hristos Iisus, sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţă, 27pentru că cei care v-aţi botezat în Hristos, v-aţi îmbrăcat în Hristos. 28Nu mai este nici iudeu nici grec, nu mai este nici rob nici liber, nu mai este nici bărbat nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus. 29Iar dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi vlăstarul lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.