Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

Dreptatea e prin credinţă

31O, galateni fără minte, cine v-a fermecat să nu vă încredeţi în adevăr, voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos cel răstignit? 2Atât vreau să ştiu de la voi: datorită faptelor Legii aţi primit voi Duhul sau pentru că aţi ascultat cuvântul credinţei? 3Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duhul căutaţi acum desăvârşirea în trupSau: „Ce aţi început prin Duhul, acum încheiaţi prin trup?”? 4Aţi suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5Cel care vă dă Duhul şi face minuni între voi le face oare fiindcă împliniţi faptele Legii sau fiindcă ascultaţi cuvântul credinţei? 6La fel şi Avraam: a crezut în Dumnezeu şi credinţa i-a fost socotită ca dreptate.

7Să ştiţi dar, că cei care cred, aceia sunt fiii lui Avraam. 8Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu prin credinţă va face drepte neamurile, i-a vestit mai dinainte lui Avraam: În tine vor fi binecuvântate toate neamurile. 9Deci, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10Însă toţi cei care se încred în faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le împlinească. 11Iar faptul că prin Lege nimeni nu devine drept înaintea lui Dumnezeu este clar, deoarece: cel drept va fi viu prin credinţă. 12Legea însă nu se bazează pe credinţă, ci pe cuvintele: cel care face aceste lucruri va fi viu prin ele. 13Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, deoarece este scris: Blestemat este orice om atârnat pe lemn, 14pentru ca, prin Hristos Iisus, binecuvântarea vestită lui Avraam să vină la neamuri, să primim făgăduinţa Duhului prin credinţă.

Legea şi făgăduinţa

15Fraţilor, vorbesc ca un om: până şi legământul dintre oameni, odată încheiat, nu mai poate fi anulat şi nu se mai poate adăuga nimic la el. 16Iar făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi vlăstaruluiLit.: „sămânţă”, „urmaş”. său. Nu zice: şi vlăstarelor, ca şi cum ar vorbi despre mai mulţi, ci doar despre unul singur: şi vlăstarului tău, care este Hristos. 17Ce vreau să spun cu asta? Legea venită după patru sute treizeci de ani nu poate anula legământul încheiat mai dinainte de către Dumnezeu, aşa încât făgăduinţa să fie desfiinţată. 18Dacă moştenirea vine prin Lege, nu mai vine prin făgăduinţă; iar lui Avraam Dumnezeu i-a dăruit-o prin făgăduinţă. 19Atunci, pentru ce a fost dată Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de Lege, până când avea să vină Vlăstarul căruia i s-a dat făgăduinţa. A fost dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. 20Mijlocitorul nu este doar al unei singure părţi, Dumnezeu însă este Unul.

21Este oare Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? În nici un fel! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr dreptatea ar veni prin Lege. 22Scriptura însă le-a închis pe toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea prin credinţa în Iisus Hristos, celor care cred. 23Înainte de venirea credinţei noi eram păziţi sub Lege, închişi în vederea credinţei care avea să fie revelată. 24Astfel Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25Iar după ce a venit credinţa nu mai suntem sub acest îndrumător.

Fiii lui Dumnezeu

26Căci toţi, în Hristos Iisus, sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţă, 27pentru că cei care v-aţi botezat în Hristos, v-aţi îmbrăcat în Hristos. 28Nu mai este nici iudeu nici grec, nu mai este nici rob nici liber, nu mai este nici bărbat nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus. 29Iar dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi vlăstarul lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.

4

41Şi vă spun că atâta vreme cât moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, chiar dacă este stăpân peste toate, 2ci este sub tutori şi administratori, până la vremea hotărâtă de tatăl său. 3La fel şi noi, când eram copii, eram sub robia superstiţiilor lumii. 4Dar când s-a împlinit timpul hotărât, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 5să-i răscumpere pe cei care erau sub Lege, ca să primim înfierea. 6Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său, care strigă: „Avva”, adică „Tată!” 7Aşadar, nu mai eşti sclav, ci fiu, iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu prin harul Lui.În alte manuscrise: „moştenitor al lui Dumnezeu prin Hristos”; sau: „moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos”.

Grija lui Pavel pentru galateni

8Odinioară, pe când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor care nu sunt dumnezei prin firea lor. 9Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de El, cum de vă întoarceţi la puterile neputincioase şi sărace ale lumii, cărora vreţi să le slujiţi din nou? 10Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani. 11Mă tem să nu mă fi trudit degeaba cu voi. 12Fraţilor, vă rog fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi! Nu m-aţi nedreptăţit cu nimic. 13Ci ştiţi că într-o stare de slăbiciune trupească v-am vestit evanghelia prima oară 14şi, faţă de ceea ce era în trupul meu o încercare pentru voi, nu aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust. Dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. 15Unde este, aşadar, bucuria voastră? Vă mărturisesc că dacă s-ar fi putut v-aţi fi scos până şi ochii din cap şi mi i-aţi fi dat. 16Oare am ajuns vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul? 17Ei sunt plini de zel pentru voi, dar nu cu un zel bun, ci vor să vă despartă de mine ca să fiţi plini de râvnă pentru ei. 18Este bine să fiţi întotdeauna plini de zel în cele bune, şi nu doar când sunt eu cu voi. 19Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii, până când Hristos va lua chip în voi, 20cum aş vrea să fiu acum la voi, să-mi schimb tonul, fiindcă mă întreb, ce se întâmplă cu voi!

Alegoria Sarei şi Agarei

21Spuneţi-mi, voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea? 22Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul de la sclavă şi unul de la femeia liberă. 23Dar cel născut din sclavă s-a născut simplu, ca orice om, pe când cel din femeia liberă, prin făgăduinţă. 24Acestea au un înţeles alegoric pentru că reprezintă două legăminte. Cel de pe muntele Sinai, care naşte pentru sclavie, este Agar. 25Agar este muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum, care este în sclavie împreună cu copiii săi. 26Iar cea liberă este Ierusalimul de sus; aceasta este mama noastră. 27Căci este scris:

Bucură-te, tu, cea stearpă, care nu naşti,

izbucneşte de bucurie şi strigă,

tu, care nu ai cunoscut durerile naşterii,

căci sunt mai mulţi copiii celei părăsite

decât ai celei care are bărbat.

28Iar voi, fraţilor, sunteţi copii ai făgăduinţei, asemenea lui Isaac. 29Dar aşa cum, atunci, cel născut simplu, trupeşte, îl prigonea pe cel născut prin Duhul, la fel este şi acum. 30Dar ce spune Scriptura? Alung-o pe sclavă şi pe fiul ei, căci nu va moşteni fiul sclavei împreună cu fiul celei libere. 31De aceea, fraţilor, nu suntem copiii sclavei, ci ai celei libere.
5

51Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi; rămâneţi, aşadar, tari şi nu luaţi din nou jugul robiei.

Libertatea creştină

2Iată, eu, Pavel, vă spun că dacă vă circumcideţi, Hristos nu vă foloseşte la nimic. 3Şi încă o dată, spun deschis oricărui om care se circumcide că este dator să împlinească toată Legea. 4Voi, căutând să deveniţi drepţi prin Lege, v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi pierdutLit.: „aţi căzut”. harul. 5Pe când noi aşteptăm cu nădejde, în Duhul, dreptatea care vine din credinţă. 6Căci în Hristos Iisus nu au nici o putere nici circumcizia, nici lipsa ei, ci credinţa care lucrează prin iubire.

7Cândva voi alergaţi bine: cine v-a oprit să vă încredeţi în adevăr? 8Insistenţa lor nu vine de la Cel care v-a chemat. 9Doar puţină drojdie dospeşte tot aluatul. 10Eu, în Domnul, am încredere că nu veţi gândi altfel: iar cel care vă tulbură, va suferi pedeapsa, oricine ar fi el. 11Iar eu, fraţilor, dacă încă vestesc circumcizia, atunci de ce mai sunt persecutat? Ar însemna că piatra de poticnire a crucii a fost înlăturată. 12Mai bine s-ar tăia de tot cei ce vă tulbură!

13Voi însă, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate. Numai să nu faceţi din această libertate un prilej să slujiţi trupului, ci slujiţi-vă prin iubire unii pe alţii. 14Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi! 15Dar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi între voi, vedeţi să nu vă distrugeţi unii pe alţii!

Rodul Duhului şi rodul păcatului

16Aşadar vă spun: umblaţi în Duhul şi nu împliniţi poftele trupului! 17Fiindcă trupul pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva trupului, se împotrivesc unul altuia şi vă împiedică să faceţi ceea ce doriţi. 18Iar dacă sunteţi conduşi de Duhul Sfânt, nu sunteţi sub Lege. 19Şi faptele trupului sunt cunoscute: desfrânarea, necurăţia, destrăbălarea, 20idolatria, vrăjitoria, duşmănia, cearta, gelozia, mâniile, ambiţiile egoiste, dezbinările, ereziile, 21invidiile, beţiile, orgiile şi altele asemănătoare cu acestea. Vă spun dinainte, după cum v-am mai spus: cei care fac astfel de fapte nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 22Iar rodul Duhului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, binefacerea, credinţa, 23blândeţea, înfrânarea. Împotriva acestora nu există lege. 24Cei care sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele lui. 25Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. 26Să nu fim trufaşi, provocându-ne şi invidiindu-ne unii pe alţii.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]