Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
10

101Căci Legea, având doar umbra lucrurilor bune ce vor veni şi nu chipul lucrurilor adevărate, nu poate, prin aceleaşi jertfe aduse an de an, fără încetare, să îi desăvârşească vreodată pe cei ce iau parte la ele. 2Altfel, n-ar fi încetat ei oare să mai aducă jertfe, dacă nu mai aveau conştiinţa păcatelor, de vreme ce fuseseră curăţiţi o dată? 3Prin jertfe însă, păcatele sunt reamintite în fiecare an, 4pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu le poate îndepărta.

5De aceea, când vine în lume, El zice:

Jertfe şi ofrande nu ai vrut,

ci mi-ai pregătit un trup.

6Nu ţi-au plăcut

arderi de tot şi jertfe pentru păcat.

7Atunci am zis:

Iată, am venit,

în sulul cărţii este scris despre Mine.

Vin să fac voia Ta, Dumnezeule.

8După ce a spus mai întâi: Jertfe şi ofrande, arderi de tot şi jertfe pentru păcat tu nu ai vrut, nici nu ţi-au plăcut, în timp ce toate erau aduse potrivit Legii, 9El zice, după aceea: Iată, vin să fac voia Ta! şi, astfel, primele sunt desfiinţate ca să rămână în picioare următoarele. 10Şi prin această voie suntem sfinţiţi noi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.

11Şi orice preot stă în fiecare zi să slujească şi aduce aceleaşi jertfe de nenumărate ori, dar ele nu pot niciodată să îndepărteze păcatele. 12Iisus însă a adus o singură jertfă pentru păcate şi s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. 13Iar de-atunci, El aşteaptă ca vrăjmaşii să fie puşi la picioarele Lui, 14pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârşit o dată pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

15Şi Duhul Sfânt ne aduce mărturie, căci, după ce spune:

16Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei

după zilele acelea, spune Domnul;

voi pune legile Mele în inima lor

şi le voi scrie în cugetul lor,

17zice şi:

De păcatele şi de nelegiuirile lor

nu îmi voi mai aduce aminte niciodată.

18– Iar unde a venit iertarea păcatelor, nu se mai aduce jertfă pentru păcat.

Îndemnuri la credinţă şi statornicie

19De aceea, fraţilor, avem îndrăzneală să intrăm în locaşurile sfinte prin sângele lui Iisus, 20căci ne-a deschis o cale nouă, vie, prin perdeaua despărţitoare care este trupul Său, 21şi avem un mare preot peste toată casa lui Dumnezeu. 22Să ne apropiem deci cu inimi sincere, în credinţă deplină, cu inimi stropite şi curăţite de conştiinţa relelor, cu trupul spălat cu apă curată. 23Să păstrăm neclintiţi mărturisirea nădejdii, căci Cel ce a promis este credincios, 24să ne încurajăm unul pe altul în dragoste şi în fapte bune, 25fără să părăsim adunarea, cum e obiceiul unora, ci îndemnându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua aceea se apropie.

26Căci, dacă păcătuim voit, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, 27ci doar aşteptarea înfricoşătoare a judecăţii şi a focului aprins care îi va mistui pe cei care se împotrivesc. 28Dacă cineva nesocotea legea lui Moise era dat la moarte fără milă, pe mărturia a doi sau trei oameni. 29Cu cât credeţi că va fi mai aspră pedeapsa pe care o merită cel care-L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi nesocoteşte sângele legământului ca pe ceva neînsemnat, deşi a fost sfinţit prin el, şi îşi bate joc de Duhul harului? 30Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis:

A Mea este răzbunarea,

Eu voi răsplăti!

Şi iarăşi:

Domnul va judeca poporul Său.

31Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

32Aduceţi-vă aminte de zilele dintâi, când aţi fost luminaţi şi aţi răbdat lupte mari şi suferinţe, 33când unii erau batjocoriţi şi ajunseseră un spectacol în suferinţa lor, în timp ce alţii i-au sprijinit pe cei de-abia scăpaţi cu viaţă; 34cum aţi avut milă de cei închişi şi aţi întâmpinat cu bucurie luarea averilor voastre, ştiind că, de fapt, toţi aveţi averi mai bune, care nu pier! 35Nu părăsiţi, aşadar, această îndrăzneală a voastră, care are o mare răsplată! 36Aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să primiţi făgăduinţa.

37Doar puţin, încă foarte puţin

şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia!

38Cel drept prin credinţă va fi viu,

iar dacă dă înapoi

sufletul Meu nu se va bucura de el!

39Noi însă nu dăm înapoi ca să ne pierdem, ci avem credinţă ca să ne păstrăm sufletele.